27 iun. 2012

My way



Drumul meu ... 
Hmmm se pare ca nu se mai termina.Sunt un pic obosita si abea azi am avut timp sa ma gandesc daca decizia luata este una corecta fata de ambele parti ... Si am stat si m-am gandit bine asa cum m-a invatat cineva sa o fac si am ajuns la concluzia ca sunt fericita si foarte multumita de ce am ales. Si ca este mai mult decat suficient si mai mult decat am nevoie. Nu stiu de ce am facut unele chesti si de ce atentia mea a fost captata de altceva candva... Sunt nu stiu pur si simplu satisfacuta. Nu am de ce sa comentez. Cineva se intereseaza de soarta mea, ii pasa de mine, are grija de mine si toate cele. Am si libertatea de care am nevoie ca sa ma pot destinde. Deci ce imi mai pot dori?
Imi doresc acelasi lucru. Un drum fara incrusisari, un zambet cald care sa ma astepte mereu la finalul zilei , un sarut pe frunte si un noapte buna.  Si imi doresc ca vara asta fata de alte veri sa am multe poze si sa incep sa mai fac din lucrurile puse pe lista de asteptare. 
Ma gandesc ca mai este putin si trebuie sa imi dovedesc mie ca sunt in stare sa fac ceva cu cariera mea anul asta.  Sunt optimista ca intotdeauna si imi spun ca anul asta voi reusi.
Brusc imi aduc aminte de un miros de cafea si de soarele din ultimele 2 zile, de caldura coplesitoare ce abea ma lasat sa dorm si de niste pijamale rosi. Imi aduc aminte de scufita rosie :)) ce umbla prin casa cautand un rimel . 
Imi aduc aminte ca am provocat un accident de masina din cauza unei rochite d un albastru inchis . Nu am fost eu de vina ci soferul care se uita insistent la picioarele mele si a uitat sa mai puna frana si a intrat in curul unei masini:)) .
Asta ma face sa ma simt mai mandra chiar daca nu e ceva normal, ma simt mai plina de mine. Am potential se pare :)) 
Ultimele doua zile au trecut fulgerator. Ultimu lucru ce mi-l amintesc sunt stelele de pe cer pe care le-am privit cu mai putin de 1h in urma.
Si inainte sa ma apuc de postat , am ratacit prin calculatorul meu si in sfarsit am dat de o poza interesanta facuta de mine in timpul liceului cand mai chiuleam pentru o plimbare prin parc.
Imi aduce atatea sentimente stranii si atatea momente incarcate de sentimente. Fiecare poza in parte imi aduce odata cu privirea ei alte momente cuprinse in ziua respectiva.
Poza de mai sus parca reprezinta ce as vrea sa zic eu intr-un cuvant si felul cum imi vad eu calea in momentul asta. 
Se pare ca m-am apropiat drastic de lucru ce il asteptam. De finalul acestui drum. In sfarsit pot spune Stop asta e ceea ce vreau. Chiar daca mai am momente in care ma racesc brusc , chiar daca uneori nu stiu ce vreau se pare ca in adancul inimi raspunsu este deja acolo doar ca eu uneori il ignor total, prefer sa mai fac lucruri pe care cica sa nu le regret ca nu le-am facut apoi le regret intr-un fel sau altu.
Sunt putine lucruri ce le-am regretat in viata asta. Unul dintre micile mele regrete este acela ca am rupt inima unor persoane nevinovate. Altceva legat de mine sau de, deciziile luate in trecut nu am vre-un regret. Toate au dus la construirea persoanei pe care o vezi azi. Sunt o persoane puternica desi uneori nu par, pentru ca fiecare avem puncte slabe si ne daramam la un moment dat monumentu de piatra pe care l-am construit.
Suntem umani si avem sentimente poate asta este defectul nostru ce ne face slabi .
In fine. Sunt atat de multe de spus da m-am rezumat doar la o mica parte si cate putin din ce am vrut sa spun.
De maine incepe calvarul vietii mele .

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu