Irony ... Fantasy

Am incercat din greu ca sa schimb lumea. Sa fac din ea un aer mai usor respirabil... Si tot incercand sa construiesc ceva m-am daramat pe mine ... Si am daramat pereti castelului meu antic... Mintea mea .
Am incercat sa schimb mentalitati tampite , caractere defecte realizand intr-un tarziu ca tot ce e stricat e defapt unic . Incercand toate astea , la nesfarsit, m-am schimbat pe mine .
Am inceput sa privesc lumea cu frica , sa imi pese de cum se uita lumea si despre ceea ce vorbeste . Obosesc . Dar nu e rau ca uneori mai pot fii eu . E greu ce-i drept . Imi e din ce in ce mai greu sa visez asa cum faceam altadata ... 
Azi stand in casa , am decis brusc sa ma imbrac si sa plec cu o alta destinatie , dar am ajuns in alta parte . Si priveam ingrozita lumea ce se uita la mine , in toti vedeam doar niste lupii rai, iar eu eram scufita neagra ... Ciudat
E putin ironic, putin ireal , mai ales ca intr-un timp nu prea indepartat si eu am fost in locul acelor persoane de azi ... Adica sa privesc pe cineva necunoscut fie din admiratie fie din disgratie ... In fine
Piesele incep sa se reaseze... Fiecare bucata , fiecare plan se aseaza frumos in masa . Va veni vremea cand voi sta in propia mea bucatarie stiind ca in patul meu doarme obosit doar sotul meu . Si voi fii mandra de fiecare cadere sau reusita a lui ... Voi fii la fel de entuziasmata cu fiecare monotonie ce va veni. Voi fii mereu pregatita de un nou inceput.
Spontan , dar sigur ... Rau da bine ... Incerc chiar sa sustin ceea ce nu imi place , daor in favoarea noutati... Chiar daca am momente cand, cad , cand tip sa fiu lasata in pace , atunci e momentul cand am nevoie sa fii acolo, sa fiti . Chiar daca uit , chiar daca ma doare , chiar daca aberez sau nu am nevoie de pasare . Si chiar de uneori de zic ca nu sunt fericitia ... de ce zambesc ca o idiota cand ma gandesc la tine sau la noi ? 
E ironic cum imi intorc propiile cuvinte impotriva mea . Dar cel mai ciudat lucru pentru mine e sa stiu ca chiar ma pot baza pe cineva... 
E placut , dar totodata ... Nu stiu ... Fantastic sa fie totul asa de usor in doi ... 
Ne certam, ne pupam, dar cel mai mult ador cand radem impreuna , cand ne injuram ca doi copii tampiti... Rasul poate schimba orice si ador momentele astea ,parca fac viata mai usor suportabila nu ? Parca cand te vad ca razi totul negrul ala se transforma in roz huh!
Numai e viata mea sau a ta , e cam viata noastra acum . 
Incerc sa raman tare , pentru tine si pentru toti ce ne sta in cale!
 
 

Doh

Am obosit de atatea glume proaste
Si incetez sa cred c-o inima se coase .
Numai ascult si nici nu inteleg
Ce vrei sa fac si ce vrei sa sterg?
Numai exista nici vorbe spuse frumoase
Minciunile sunt noi si din top is scoase.
Obosesc sa lupt cu umbrele voastre
Lent agreez situatile intoarse.
Nu incerc sa fac si nici sa spun nimic
E ok ori de cad ori de ma ridic...
Nu stau la discutii pentru ca nu ascult
Nu vreau sa imi spui ca ma duc abrut.
E doar o cale cei fara scapare ..
E doar o stare din clasele primare .
Am incercat sa numai ma gandesc ..
Dar clar usor usor orbesc ..
Nu pot doar sa stau si sa fac ceva
E ca si cum mor fiind altcineva .
Nu reusesc sa fac pace cu mine,
Sau cu orice imi va fi al dracului de bine...

Writing

O lumanare si coaja de portocala in vine in minte ... De ce? Mananc portocale la lumina lumanarii asa suna un status undeva in februarie 2010.
Interesant e ca inca imi aduc aminte ... Si ma simt rece si lipsita de sens... Parca toata lumea e inchisa in ea insusi. Numai discut decat despre probleme ... Despre mine cand ? Dar despre tine ? Numai simt ca ma cunosc ... Am uitat cine sunt . Am uitat de cate sunt capabila si mai ales am uitat sensul acestei povesti. Am impresia ca mereu sunt luata la misto . Ca am devenit fata aia tipica ... Tipa aia banala ... De ce ma simt asa? De ce ?
Uneori clachez si imi vine sa pun armele jos si sa incetez cu tot. Sentimente, vorbe , inimi, minti incurcate...Mie greu sa imi dezlipesc privirea fixata pe un glob de cristal ... Mie greu sa zambesc . Nu inteleg ... De parca nu ar fi starea mea. 
In mintea mea viscoleste cu amintiri bine indesate intr-un dulap cu cifru ... Care era combinatia ? Isi aminteste cineva?
Vin rosu , rochie lunga, noptii albe , zile calde , priviri pierdute in volvura marii ... Wtf ?
Prea multe ... Cu cine sa vorbesc, cu cine sa discut fara sa ma acuze, fara sa ma critice ci doar sa ma asculte. Sa vada sensul bun al lucrurilor petrecute .
As vorbi neincetat, as scrie tot ce se afla in mintea mea. Despre toate momentele, sentimentele .. Despre cat iubesc si ce urasc mai mult ... As spune toate nonsensurile bune de aberat, distrat ... 
Imi trebuie o matura sau cam asa ceva . Sa imi matur coridoarele minti mele . Sa aspir toate gandurile rele si imi trebui un burete sa sterg toata clipele acele negre ce inca le visez si inca le retraiesc.
Am un vis care se tot repeta . Sunt o straina , iar tu ma ignori ... Sunt un copil abandonat in haos fara nici-o fusta de care sa ma agat... Fara pic de mila , treceti si ma lasati sa zac ...
E doar subinconstientul meu la ceea ce imi faceti defapt ... Ma ignorati , ma atacati si mai ales nu ma ascultati ...
Imi lipseste ceva... Cine e dispus sa caute ceva ce nici eu nu stiu macar ? Am obosit sa cad , dar mai ales sa ma ridic, si am obosit sa caut ceva ce nu exista ...
Am obosit sa scriu mereu in zadar ...

Winter ...

 Ninge si iar ninge... Ninge ca in filmele cu povesti . Ninge, dar prind iar fulgi marunti singura intr-un pat gol cu o cana de ciocolata calda. Nu ma pot gandi decat la vremurile trecute, cand eram copii si ieseam toti afara la prima zapada sa ne bucuram de ea, acum tot ce facem e sa ne izolam cat mai bine si sa ne ascundem sub o patura veche si sub un fum de tigare ... 

Vine Craciunul ... Parca mi-as dori sa numai vina ... Iar am atatea fructe stricate in sufletul meu . Si desi toate au o rezolvare , eu le tin acolo in putrefactie ... Si nu sunt plictisita ci mai degraba sictirita de toata rutina asta de familie ... Nu imbodobim un brad de ani buni , nu ne strangem toti la masa , suntem toti niste straini si asta se datoreaza din cauza unei mame iresponsabile .... Si inca odata spun ca vreau si eu familia mea . Sa am o persoana langa mine de care sa nu imi fie teama ca atunci cand se trezeste va pleca ... Mai ales pe o astfel de vreme  . Sunt constienta ca fiecare om are viata lui , dar ceea ce nu este corect ,m e faptul ca in momentul cand cineva intra in viata mea , aceea persoana e totul pentru mine :familie,prieten, iubit, frate si orice altceva . Si ar trebui sa incetez sa gandesc asa pentru ca sunt sngura in gandirea asta . Dar sunt asa satula de singuratate , atat de sictirita  de tot,  toti si de toate . 

Vreau sa ma trezesc si eu ca odinioara, in liniste , se poate ? 

M-as muta la ultimul etaj, singura pe un palier , doar ca sa numai aud rautate ... M-am saturat de fiecare scandal ce stiu ca urmeaza . Numai reusesc sa scriu frumos, sa imi exprim sentimentele intr-un mod placut ... Pentru ca numai am sentimente placute , ci doar niste starii de disconfort continuu ... Si as vrea ca ninsoarea sa inceteze , sa ma elibereze de inchisoarea asta . Locul meu nu este in casa ...

The past...

"Cei ce isi uita trecutul sunt condamnati sa il repete". Sa nu uitati asta niciodata indiferent de cat de usor ar fi mai bine sa uitati trecutul. Eu am obicei de testa anumite teorii pe mine sa vad ce rezultat au asupra mea si desi banuiesc care ar fii rezultatul nu prea ma straduiesc sa schimb ce va urma. In fine prea multe detalii strica.
Sa scriem despre vise indeplinite, despre dragoste ,dar si despre oameni prinsi in trecut, sa scriem despre cei ce au trecut peste cu fruntea sus si mai ales sa scriem despre cei ce au uitat persoanele din trecut.
Treceam agale cu mana prin agenda mea din telefon ...Cati din cei care ma sunau de 10x cel putin pe zi abea ma mai suna odata la cateva zile. Cati din ei/ele au uitat ca exist, ca respir ... E putin trist .
Dar sunt obisnuita ca oameni sa fie la fel, nici-unu sa nu fie altfel. Sunt obisnuita ca oameni sa tina ura decat o prietenie in picioare. In fond sa distrugi ceva este mai usor decat sa construiesti ceva ...
Mereu a fost si are sa fie asa. Indiferent cati vor lupta sa schimbe asta.
Iubirea deja e un subiect comun. Uni iubesc in mai putin de o saptamana . Alti se indragostesc mai greu cam dupa 6 luni sau dupa ce si-au daruit inima pe tava si relatie e aproape de sfarsit. Unii se indragostesc in speranta de iubire adevarata... Iar alti pur si simplu de sufletul lor pereche. Cati dintre noi au avut impresia ca a gasit tipul/tipa perfect/a pe care o cautau de atata amar de vreme ?Multi dintre noi au avut impresia la prima vedere ca am gasit tot ce ne-am dorit candva sa gasim. Toti patim asta apoi intervine adevarul in minciuna noastra frumoasa si ne da lumea peste cap ,ne tranteste, dar noi tot luptam pentru ceea ce credem a fii perfect pentru noi insine.
Eu am gasit ceea ce cautam si desi uneori am renuntat , mereu am fost gata sa dau a doua sansa si sa imi reiau lupta. Asa am ajuns aici...Mereu cu un zambet tamp cand ma gandesc la el desi il cunosc de 2 ani jumate. Ma mandresc cu faptul ca e sotul meu, ma mandresc cu faptul ca e prima si ultima mea dragoste. Cati dintre noi pot fii mandri de chesti din astea marunte???:-) 
Ador sa ma trezesc dimineata in bratele lui si cand ma intorc cu fata el sa imi zambeasca. Il ador ca lupta si ca nu a renuntat atunci cand alti ar fi renuntat demult. A luptat pt perfectiunea lui si uite asa mi-am gasit si eu perfectiunea,linistea si afectiunea dupa care tanjeam.

Iar despre cei ce sunt prea prinsi de trecut... Renntati nu are sa se mai intoarca inapoi nici daca va-ti vinde sufletul.

Wonderland

Si daca v-as spune ca totul sa indeplinit. Pas cu pas , dorinta cu dorinta doar cu putina rabdare si incredere ? Mai crede ?
 Eh bine e inca putin confuz , putin in ceata  , putin ireal . Dar intr-un final am ajuns Doamna Popescu sti ? 
Poate nu e un vis demn de o copila de 21 d ani , dar e ceva ce eu mi-am dorit , ne-am dorit .
Ne-am oferit un fel de siguranta , uitand de nosalanta si ne bucuram din plin de ceea ce ne ofera viata asta buna sau rea .
Si n-am mai scris de ceva vreme , nici de probleme , nici de , dileme si nici de munca .
Am prieteni ce imi sunt aproape in orice clipa , am un sot si am o familie ce sunt acolo cand problemele vin cu miile .
Uneori ma agit prea mult gandindu-ma de una singura ce sa fac si cum sa o scot la capat , apoi abea asa prin treacat imi aduc aminte "Nu esti singura"
Ci am doar momente de singuratate ca acestea . Cand ma gandesc la toate cele . La ce a ramas in urma , la ceea ce a mers inainte , la cuvinte , la momente si la vise .
Caut speranta , caut distanta ce defineste realitatea de aceasta lume minunata.
Si imi vine in cap o vorba "sunt impacat cu gandul ca intr-o zi o sa iti vina si tie randu''
Da uite ca mia venit si mie randul sa ma bucur de cineva care ma iubeste si nu doar isi bate joc ... E corect jocul se pare .... Deci sa zicem ca trecutul face parte din uitare ?
 

Moments...

Sa ne amintim de momente...Momentele acelea in care inima nu iti mai bate ... Momentele acelea care iti taie rasuflarea. Fie ele triste sau fericite... 
Eu sa spunem ca inca imi traiesc clipa ... Si daca am un regret ... E acela ca nu pot da timpul inapoi sa schimb ceea ce am gresit ... Sa mai am ceea ce acum numai pot avea ...
Mi-am pierdut steaua si calea mea odata cu ea ... Si oricat as vrea si oricat as incerca e in zadar ... 
Aseara m-am uitat in sus , niste lacrimi mi s-au prelins usor pe obrazul meu , o mica durere si-a facut locu in adancul sufletului meu si ma pocnit mental. A fost prima data cand nu mi-am putut tine lacrimile sub control ... Si nu-i prima si nici ultima data cand nu este nimeni sa ma ia in brate si sa mi le stearga... 
Pentru unele lucruri luptam in zadar ... Dar de ce o facem? Asta nu inteleg , doar ca sa ramana niste momente , clipe de neuitat pe urma?
Stii ? Dor momentele astea pline de dor . clipele incarcate de regrete ...
Amintirile nu imi dau pace... Mana mea cauta , inima-mi zace , iar mintea mea deja proceseaza un plan . Sa dea uitarii tot. Parca totul se intampla involuntar ... Parca distanta si timpul e cel mai mare inamic al meu . Sau defapt e nesiguranta de care sunt inconjurata.
Nu-i nimeni sa vorbeasca cu mine si sa imi spuna ca ma insel. Si odata ce nu's convinsa degeaba tot ascult ...
Imi e dor de momentele alea  de copil. De clipele din poza de mai sus . Sunt momente cand scap totul jos inclusiv pe mine si numai am puterea de a ma apleca sa le ridic ... 
Atunci vine momentul cand cineva trebuie sa faca ceva mai mult pentru mine decat sa ma critice ...
Acum e acel moment ... Inca clipesc. Inca delirez

Crush

Cu ce sa mai incep? Cu ce sa mai termin? Numai stiu ce vreau . Si nu iar ci din nou... Defapt  stiu ce vreau... Ceea ce nu pot sa am ... 

Dimineti pline si scose din rutina, noptii interminabile discutate la telefon sau pe oriunde si oricand... Nu imi era dor de aceasta singuratate. Chiar nu.

Si incep sa fiu din ce in ce mai sictirita, mai plictisita, mai orbita de nimic si de tot.

Parca iar nimic numai are rost. Parca iar totul e in zadar. Si iar toate par ca din tipla scoase... Ma doare capul si ma inec in foi . M-am saturat sa infrunt totul cu atitudine si ambitie...

Visele mi se strivesc din ce in ce mai multe ... Mai nevrute.

Nu stiu exact ceea ce as vrea sa schimb , sau defapt stiu. Defapt sunt asa de , derutata ca am ametit eu insumi... Am ametit sa ma joc cu mintea mea ... Cred ca imi trebuie doar o, ocupatie . Sau doar o simpla prezenta ... Putin mai mult decat un amic ..

Sau poate sunt doar prea dezamagita iar de toate visele faramate de o vorba , de o lipsa .

Si parca dintr-odata numai imi doresc nimic. Nimic in afara de liniste !
Linistea aia surda, fara promisiuni . Nu sunt in stare sa mai dau sfaturi sau sa critic. Sunt mult prea ocupata sa imi inund minte si inima . 

Prea ocupata sa fac din nimic ceva responsabil, dar in fiecare zi vad ca nu se mai poate . 

Tot e zdrobit iar . Pus cu fata in asfalt . Dorinta ce arde in mine e departe de a fii indeplinita

Wake up :)

Trezeste-te nu e doar un vis ... Trezeste-te doar atat mi s-a spus. M-am trezit si am deschis ochii intr-o alta dimineata . Si era rece , rece , rece ... Ma batea vantul si era zapada , calcam usor sa nu alunec, ma tineam strans de mana lui si il priveam prin fulgii ce naruiau asupra mea ... A fost un vis sau o amintire din trecut . Pentru ca atunci cand m-am trezit nu erai langa mine ci eram intr-un pat gol ... Detalii .
Emotiile ce ma cuprind in fiece secunda si imi fura somnul de care as avea nevoie . Numar clipele pana cand am sa te strang in brate iara si din nou ... Si uneori si rareori ma intreb de ce am ajuns iara pe acelasi drum molipsitor ...
Sunt egoista si stiu asta ... nu ma pot bucura cand nu esti langa mine si nu pot lasa pe alti sa fie fericiti atunci cand eu nu sunt ...
Dar iti multumesc pentru momentele cand esti aici si chiar si pentru cele in care nu esti...
Iti multumesc ca ma accepti asa cum sunt si nu imi lasi loc de scapare . Iti multumesc ca ma lasi sa fiu asa cum sunt si nu incerci sa ma schimbi .
Te iubesc pentru ceea ce ma faci sa fiu langa tine si pentru ceea ce esti atunci cand esti cu mine .
Imi e dor de rasul tau de cristal si de momentele alea jucause cand semaforul arata rosu ... Imi e dor sa ma trezesc cu tine tinandu-ma in brate ... Si mai e putin... Putin de tot .  Si sincer nu stiu ce as vrea sa exprim acum defapt . Sunt confuza ... Sunt aeriana si cam indragostita de tot ..  Si tot ce stiu e ... Ca nu vreau sa ma trezesc iara fara tine ... Nu din nou!

Time's

Timpul ... Si inca ceva mai mult ... Cel ce indica  cat mai avem , cat rationalizam si cat simtim ... Secundarul e prea rapid pentru a il observa, iar minutele nu sunt calculate si uite asa ai uitat cum a trecut timpul...
Un pas important . Un legamant . Si totusi total diferit de ceea ce a mai fost pana acum ... 
Trebuie sa ma opresc ... Sa ma opresc din gandit, la nimic si in acelasi timp la totul. Trebuie sa ma opresc din simtit pana mica mea inima nu cedeaza , si trebuie sa invat mai ales sa am rabdare ... Timpul pentru mine e pretios , dar in acelasi timp nici nu mi-l organizez cum trebuie . Asa ca imi propun... Mai mult timp pentru mine , mai mult timp pentru tine , mai mult timp pentru toti ... Invatati, calculati rata timpului si planificati-o . 
Stand degeaba el doar trece in zadar asa ca construieste ceva ce te motiveaza pe viitor.
Mai putin de 6 zile si cateva ore si intr-un fel ceva se va schimba. Trebuie doar sa am rabdare si sa inteleg chiar si ceea ce este peste limitele mele ... 
In momentul de fata am impresia ca e doar un vis atins de o pana in zbor ... Doar un gand frumos si un simplu fior ... Apoi ma uit la foaie ce mi se asterne in fata si remarc ca hello aceasta este realitatea mea ... Nu visez desi e prea frumos mai ales atunci cand doarme . Nu ma mint pentru ca e acolo si il aud cum imi spune "te iubesc" . Nu visez pentru ca este acolo si ma tine in brate . 
Dar si totusi cu toata asta am un impas , un gol sau nu stiu exact cum sa ii spun . Si parca intr-un fel nu e starea mea ... Imi e frica , putin mai mult desi tot odata as striga in gura mare ca Stii Tu  !!! Dar e wow si acum cand e doar in scris ... 
Timpul face tic - tac ... Ce se va intampla defapt?

My Happiness

Deci cu ce sa incep ? Mai e putin putin pana la culmea fericiri?!  Are limita tot ce se petrece in jurul meu ? Daca mam intrebat ce culoare are fericirea cred ca tocmai ce am aflat. Are  o inaltime destul de mare, e blonda si are niste ochisori verzi . Motivul ala pentru care te trezesti in fiecare zi. Motivul ala care face si cea mai rece inima sa bata. e poate peste limitele intelegeri mele... Am cautat in stele rostul existentei mele de atatea ori ca sa il gasesc intr-o noapte asa deodata ... Si ma tot uit la tine , la mana ta , la faptul sincer ca esti doar al meu si vei fi indiferent de ce va fii ... Adorm si ma trezesc cu acelasi entuziasm ca mai e putin si pasesc spre tine ... Si poate ca e ceva nou, mai nou decat am incercat vreodata ... Parca brusc numai ma tine nimic in loc sa visez sau sa sper ... Parca tu esti in fiecare minut langa mine si din ce in ce mai aproape ... 
Am niste cheii ratacite prin mintea mea pe care le-am aruncat fara sa privesc unde cad ... 
Si desi stiu ca iti e mai greu decat incerci tu sa para mai usor , te simt , imi simt modul de a privi , de a, atinge . Un pic de indoiala , un pic dezamagit ca totul e asa decazut ... 
Nu toate bucuriile sunt sincere, dar a mea este cea mai pura bucurie ... 
Bucuria aia care mi-o oferi in fiecare dimineata cand deschid ochii si te vad , dorul ala care il am cand nu esti , si sentimentele ce se trezesc doar la vederea ta ... 
Nu reusesc sa ma relaxez cand esti in preajma de parca ai fi un curent continu in , inima mea . Nu reusesc sa gandesc clar si rece de parca ai fi o tornada in capusorul meu .
Dar spre deosebire de alta dati de data asta nu simt ca totul e o greseala si am sa regret ci simt ... Nu stiu ce simt , dar stiu ca e de bine ... Ador cand te vad cu cata mandrie porti acel inel pe deget , ador fata ta cand ma vezi ca privirea mea e indreptata spre altceva decat tu.
Iti simt invidia pe aerul pe care il respir si care intra in plamani mei pentru simplu fapt ca nu poti inlocui tu absolut ce ma inconjoara. Ghici ce ? Cam prin acelasi lucru trec eu . Si ma atac si tot ma atac si devin geloasa ... Interesant sentiment. Simt nevoia sa te apar, sa te tin langa mine de parca ai fii cea mai pretioasa comoara de pe acest pamant. Ce mi-ai facut ? Gandesc in sirop de miere imbibat de atata dragoste . As vorbi la infinit despre tine , te-as atinge incontinu fara sa ma satur o clipa de tine ... 
Ciudat e doar un sigur fapt ... Ca desi nu stiu sigur ce va urma defapt ... E doar un pas spre fericirea mea ! Fericirea noastra!!!

And now ? :X

Pe ultima suta de de metrii  o decizie spontana . Ceva suprinzator de placut... Stii inca putin si imi vad visul cu ochii . Si poate e tot ce am visat mereu . Nu ceva banal, nu reunit, ceva strict interzis ... Si ma simt wow de parca as fii din filme ... Un film de aventura presarat cu romantism . Un film clasic dar tot odata plin. E putin anormal , e putin ... Stii ce ?E putin mai mult decat imi place mie . Si imi place nebunia asta . Andrenalina de care esti acoperit. Si desi stau prost cu rabdarea cu cat ma gandesc mai mult cu atat mi se pare o idee din ce in ce mai buna ... Si toata asta poate fii un inceput sau un sfarsit. Si eu nu vad negru , eu vad asa cum are sa fie lucrurile, grele , dar placute si bine motivate . Poate asta era partea aia care lipsea . Motivatia necesara , motivul perfect sa renunt la tot ce ma face imperfecta .
O schimbare radicala , un surplus de nou , ceva ce imi tine inima la nelocul ei :) !
Nu am stare si ma gandesc la fiece lucru in detaliu , incerc sa nu ma sperii cum am facut prima data, incerc sa ma gandesc ca totul se pare ca poate fii din ce in ce mai bine ... 
Am emotii :)) Am ceva ce nu pot descrie :) ... 
Yeah 

Out of nothing else matter

Inima imi pompeaza otrava in fiecare artera din corp. Bataile inimi sunt mai accentuate si mult mai ritmate . Ma agita ca o o doza de suc acidulata . Am o stare de disconfort pshic sau pe plan fiziologic ... Am chef sa stau , dar totodata sa alerg. Si nu imi pot da seama exact ce mi-a cauzat starea ... Am o stare in care as spune o mie de cuvinte fara sens , as irosi o mie de minute fara cauza ci doar in zadar. Asta fac eu mai mereu nu ? 
Se bat poate prea multe iar in capusorul meu mic. Incerc sa caut solutii de una singura si sa numai ma incred in ceea ce azi poate fii si maine dispare . Iar ma schimb ... Nu iar ci din nou . Fizic si mental si pe plan emotional. Sunt un uragan , dar nu mint ca la meteo :)) !
Si si si nu conteaza ... Si si si stii bine ca abereaza. E un copil crescut de vreme , problemele si alte milioane pe zi de dileme . Se plimba in park si asculta muzica trista da mereu a fost si va ramane optimista . Poate se intristeaza cand vede ca altii obtin cu usurita si pierde ... 
Poze de cuplu cu cei doi ce se saruta si creeaza invidie cand stie ca si ea ar fi putut la fel sa fie . Dar numai conteaza sunt faze si poze de album pastrate adanc in , inima ei micuta si intunecoasa . Si spera "Candva va fii lumina" ! Si ca altceva nimic numai conteaza ... 
Conteaza ce spune nu ce abereaza si mai importanta e atunci cand dicteaza ...
Cunosti tu ? 

Not really ... Not feeling's

E de ajuns doar sa ma privesti si sa iti dai seama ca ceva mai mult imi lipseste . E de ajuns sa nu vorbesc si deja sa stii ca nu sunt ok ... 
Ok, dar ce ma da de gol ? Crede-am si inca cred cu aceeiasi tarie ca nu's asa de usor de pus jos . Inca ma tin tare , zambesc , vorbesc , dar am momente cand pur si simplu ma pierd . Imi privesc telefonul cu oarecare nosalanta si nu stiu ce astetpt . Poate , cred ca pentru prima oara am lasat armele jos cu adevarat.  Numai am nici-un motiv , sa stau nici sa astept pentru ca toata asta e cam cu adevarat in zadar si pe degeaba .
Am iesit afara iar si am privit ce imi place mie mult ... luna , stelele si alte cateva luminite. Am privit un cuplu de lebede ce stateau imbratisate si mi-am readus aminte ... 
Constiinta mea si sentimentele care candva erau reale se pierd cate putin pe fiece secunda ce trece in ciuda mea ... Incep sa uit ceea ce numai vad , iar speranta incepe sa dispara .
M-am obisnuit cu gandul ,cu ideea sau cum vrei sa ii spui... Si am recitit texte ce poate au dus doar mahnire in sufletul meu ... 
Nu stiu ce as putea sa fac sa mai simt iara ceva, nu stiu ce sa mai sterg, ce sa mai pastrez , ce sa arunc si nici ce sa ascult . Tot ce pot face e sa stau in tacerea mea absurda bolborosind despre altceva , alungandu-mi fiece gand ce zboara spre interzis . Dar am o problema cum reneg eu dorul asta . Dorul de tot ?  Atatea intrebari ... atatea raspunsuri ce imi arde mintea ... 
Toata asta nu-i chiar reala nu ? Sentimentele mele nu se pierd nu ? Dar de ce simt cum se scurge totul ? Se duce undeva in gol si stiu sigur ca numai pot readuce nimic inapoi ...
Iar eu inca astept sa intri pe aceea usa ... :(

To be or not to be

Si nu ma mai urc in acest tren inca odata . Imi spun ca a fost de ajuns alte secunde aruncate . Sa ramana pace , sa ramana liniste sau sa fie alt razboi, dar mie nu imi mai pasa. Caci am privit spre un altfel de gol . Am gasit un punct de placere , un punct de control. Tot ce zace in mine e doar un gram de mare dezamagire, putin mai multa ura si zero grame de iubire. Un capitol incheiat ca un sarut sincer ramas intr-o oarecare gara , si sa spunem un altfel de renuntat . Ma simt bine si azi chiar numai ma doare. Simt ca si cum o mare greutate s-a luat din inima mea. Simt ca pot respira si asculta . Daca ai mai avut ceva de spus a fost pentru ultima oara , caci calea ta de acces catre mine este restrictionata si redirectionata din toate punctele de vedere. Nu te mai vad, nu te mai aud, nu te mai simt , e ca si cum nu a fost si nu are ce sa mai fie . Nu asa . Nu in modul asta ... 
Renunt la tot ce imi face rau indiferent cat de mic. Renunt la agonie si alte zeci de toane de plangeri insipide pe alte mii de foi de hartie ...
Lupta a incetat , zumzetul si haosul a disparut . E liniste si cerul se vede bine de aici de unde sunt eu ... Dar pentru cateva milisecunde totusi imi pare rau ... Si nu stiu pentru ce anume ci stiu doar ca imi pare rau ... Pentru totul jocul asta ...
"Nu incerca sa invii morti caci e-n zadar copile " . Copilaria mea ma antrenat sa fiu tare, sa fiu eu si mai ales sa ma bazez pe mine si nu pe cei din jur ... Tot ce am , am cu propiile mele maini si cu propia mea gandire . E departe de a fii ceata in sufletul meu , e departe de a fii lumina in, inima mea . Dar eu nu pot fii tinuta in limite... Cel putin nu asa .
E o noua zi , o noua seara , un nou inceput... Si de data asta am sa uit de tot ... Departe de tot ce ma tine legata de sine ... 
A fii sau a nu fii ?

Because ... Usually

Pentru ca deobicei credem in promisiuni si in cuvinte false spuse dincolo de 02 noaptea ... Apoi descoperim america. Defapt totul nu este asa cum ne-am fi dorit noi. Si inca persist sa cred in faptul ca va fii bine , dar ghici ce ? M-am saturat. Sunt obosita si obosita mental sa tot joc teatru asta si sa ma ascund in spatele unui fum de tigare . Stii ce ? Nu imi e bine si imi doresc ca tu sa stii asta. Nu e bine faptul ca ma tot intorci din drumul meu cu povesti pline de sirop "cu vrei sa fii nevasta mea " indiferent de toti si de toate apoi vi cu alte texte ca la mama acasa pregatite . Da e prea dur pentru urechiile alea finute ale tale. Dar gandestete o secunda " In cate bucati crezi ca imi poti sparge inima apoi sa mi-o lipesti fara zgarieturi?" 
Vorbesc fara nonsensuri pentru tine asa cum este deobicei . Dar iti zic ca sunt satula sa tot privesc inapoi cu un dor nebun. Sunt satula doar sa imi amintesc si doar sa sper ca poate va fii ca atunci. Odata a fost , demult a apus .
Sunt asa dezamagita , atat de tare ca as varsa o mie de marii de lacrimi si parca nu m-as mai opri ... De ce lumea din jurul nostru sau cei care ti se numesc familie vor sa imi calce visul in picioare. Dar mai ales , De ce tu cel care zici ca ma iubesti ii lasi sa imi faca asta? Nu te doare? Te comporti de parca totul e scos din tipare , dar ghici ce ? Ma doare!
Si nu , chiar nu . Nu e nimeni sa imi zica ca povestea asta trista are un sfarsit neasteptat de fericit. Toti vad negru , negru ca negura noptii si ca ceata de afara .
Azi stand la o oarecare masa cu oarecare straini , m-au intampinat ca pe o prietena , o mama care desi si stie cum sunt ma luat in brate si ma pupat ca si cum am fost pleacata 1000 de ani, defapt ca si cum ar fi mama mea . Si ma tinea in brate strans , cu toata caldura ei sufleteasca si ma privea in ochii mei blanzi atunci cand imi vorbea. Mi s-au inmuiat picioarele si inima de atata afectiune. Si remarc ca asta imi lipsea . Imi lipseste o, oarecare familie , o , oarecare afectiune ... Nu-i de ajuns sacrificile astea in van care nu duc la nimic . Si desi stiu ca n-am sa rezolv nimic scriind asta , sper doar sa ma descarc si sa privesc ziua urmatoare cu un aer mai putin trist , mai putin apasator , mai putin ganditor . 
Sa caut solutii m-am tot saturat ... Sunt in van , in zadar , eternal.
Si pentru ca deobicei uitam de noi ... Uitam de ceea ce ne motiva candva sa fim noi ... 

Dreams of child

Despre vise. Visele unui copil devenit matur . Visele unei fetite luate de alte zeci de , decizii .
Decizia de ai lua fericirea fara sa clipeasca. Si aseara am avut un vis... Stransi toti la o masa , razand , vorbind sincer ca altadata ... Ma simteam atat de bine , frumos visul meu , dar realitatea e total opusa.
Si nu stiu cum imi aduc aminte de visele aceluiasi copil cu putini ani in urma. De modul ei de as prevedea viitorul , de a isi pune viata in asa ordine ca toate acele mici lucruri sa devina realitate . Acum cu ce a ramas ? Doar cu niste dorinte care devin imposibile pe minut ce trece ... Desi uneori ma sperie gandul de as fii doar a cuiva , eu cred ca as putea face fata  cu cea mai mare mandrie vazuta vreodata ... Desi nu par genul de fata , care sa stea locului odata , uite ca am si eu acelasi vise ca orice fata banala ... Imi doresc siguranta  si nu datorata de oficializare ci doar sa stiu , sa am si sa fiu .
Poate nu pot exprima exact ceea ce doresc sa spun . Dar cert e ca visul meu a ramas in picioare si imi amintesc exact clipa in care mi-am dorit cu adevarat asta .
Era intr-un tarziu de toamna si batea un vanticel  ... Mai departe numai stiu ..
Sau numai vreau sa imi amintesc de inca un vis infrant si un viitor incert . Dar tot ce stiu ca pe moment am spus "nu" desi stiu ca am mintit . Am tresarit frumos la ideea aceea , dar s-a pierdut ca multe altele de genul. 
E departe de a fii tarziu si sunt departe defapt de ceea ce as vrea sa scriu . Poate e doar vina unui vis stupid ... Poate toate astea trebuia sa ramana acolo in tacerea lor.
De ce tot ce imi doresc si incerc sa pastrez , se pierde ca un fum de tigare?
Si poate inca n-am pierdut nimic si poate daca invat sa am rabdare , o sa am ce imi doresc. Dar ce se intampla cand iar cladesc si totul se darama brusc? Uneori viata te poate pune la zeci de mii de incercari si uneori numai poti sa le faci fata .
Imi tot pun ordine in gand de ceva zile incoace si tot imi ramane in gand un zambet si nu am ce-i face, si tot imi rasuna o promisiune si alte cateva se intoarce .

What soon becomes

Devin fara sa vreau un morman de tacere ... Un gram de liniste ce se asterne. Parca azi luna imi lumineaza mai clar drumul meu intunecat. Si parca vorbele tale nerostite numai imi rasuna in minte in minute inzecite. Am ajuns acasa cu gandul dea scrie ceva ce am pierdut pe drum . As fii vrut sa scriu de nemultumire sau de faptul care ma deranjeaza cel mai mult, dar am renuntat in zadar la ideea asta ... Am renuntat pentru mine ca altii ce isi doresc sa afle ceea ce simt cu adevarat. Sa vina sa ma ia in brate si sa ma faca sa spun vorbe ce sunt de ascultat.  Urasc faptul ca sunt de parca nu exist. Urasc faptul ca ma complic. Urasc mai ales ca ma compromit. De ce promit? Si mai ales de ce tot cred in vorbe spuse in directia opusa vantului? Parca in fiecare zi ma indepartez tot mai tare de subiect, si parca tot odata devin doar un obiect ce a trecut acolo prin vizita ...
In curand toate astea vor deveni doar niste pietre scrise si batute de apa si soarta. Si nu pentru ca asa a fost sa fie ci pentru ca asa am lasat sa devina...
Numai simt dragostea aia din glasul tau, din atingerea ta ... Dragostea aia disperata de mine , de prezenta mea ... Totul intervine , pana si un fir de praf. Totul devine doar poze dintr-un vechii album pus la pastrat...  Am decis sa conserv toata dragostea asta si sa nu o las sa se piarda pentru alte cuvinte cutremurate de o voce instabila pe sine .
Am decis sa ma rupt de filmuletele alea parca luate din basme pentru ca nu ma fac decat sa plang si sa imi doresc tot mai tare si tot mai constient sa ma intorc in trecut...
Ma amagesc zilnic cu ideea ca poate va fii mai bine . Poate nu azi si poate maine. Dar de cand am inceput sa ma incred eu intr-un poate? Deobicei acel poate = Nu . sau cel putin asa a fost la mine . De ce nu avem puterea si ne facem iluzii cu ceea ce stim ca deja am pierdut ? Oare ca mereu doare din ce in ce mai tare? Sau pur si simplu pentru ca increderea noastra oarba ne lasa muti ? Ma simt abandonata intr-o padure demult uitata si parca nu am nici o carare sa ma duca undeva. Sunt blocata aici la mijloc si parca simt ca nu pot face nimic . Decat sa astept si tot astept si parca astept de ani intregi . Asa ca ma intreb in mod inconstient : Ce va deveni toata asta in curand? 

Ash

De ce am in suflet numai scrum si jar ? De ce ma simt asa perfida si atat de uitata? Sa fie doar o stare ? Cu cateva minute in urma am realizat ca numai ma doare . Am tremurat la gandul sincer si am suflat cu putere spre altceva tare . Am renuntat sa mai cred in bine si la vise de copil . Pentru ca azi am realizat ca niciodata nu se va intampla ce as putea sa stiu. Imi trec prin fata zilnic diferite cupluri de oameni casatoriti, urmaresc cu admiratie verighetele ce le poarta si stiu ca eu nu am sa pot fi asa . Imi complic singura viata si la fel imi opresc si bataile inimi cu fiecare lovitura ce o incasez si de fiecare data din ce in ce mai tare . M-am tot saturat sa cad in genunchi mei dezgoliti si apoi sa ma ridic iara.
Am deci sa raman jos , am decis sa spun nu , am decis sa treaca timpul.
Secundele mele pretioase trec si odata cu ele si altceva . Incep sa ma simt din ce in ce mai putin vie , incep sa cred ca numai e loc  de prostie . Imi aduc aminte de vremurile bune si incep sa ma amuz ca pentru o clipa de fericire platim inzecit de mult ... Avem tendita de a ne distruge si de fiecare data in alt mod . Dar de data asta spun nu si prefer altceva. Prefer sa uit , sa merg si sa ascult muzica in tacere, prefer sa rad si sa uit de lacrimi ce provoaca durere. Cineva mi-a spus ceva important abea realizat acum "Daca asa a fost sa fie va fii incontinuare" . Dar asta nu inseamna ca toata viata mea se va opri doar in speranta ca poate va mai fii . Imi arunc propia speranta jos si o calc in picioare zdravan , renunt la a numai face nimic in favoarea constructiei . Imi indrept spatele si imi deschid ochii spre o noua perspectiva. Si poate cateodata ma intorc in contra sens si incerc sa mai vad cate ceva, dar hey girl viata merge inainte , nu inapoi asa cum crede-ai tu .
Numai inchide ochii apoi cautati controlul pentru ca e deja pierdut ... In negura ploii de afara, m-am sters pe pres de toate iluziile si dorintele neindeplinite . Am lasat ploaia sa imi spele pacatele si am aruncat tot ce ma face sa ma inec . Uneori nu ma inteleg de ce detest atat de mult frigul cand eu in general sunt o persoana rece . Nevoie de ceva cald ma face sa ma cutremur cand dau de frig si de orice lucru in general rece .Crede-am ca indiferenta doare , dar se pare ca nu doare chiar asa tare ... te obisnuiesti , te plictisesti si devine un sentiment placut de nebagat in seama . 
Si se pare ca numai imi face bine sa vorbesc , sa vorbesc despre mine sau de ce ma doare inauntru meu. Am avut un sentiment ciudat, de parca am ramas goala si am amutit ceva mai mult de un moment, mi-am luat o suvita de par si am inceput sa o intorc la infinit si nu mi-am dat seama decat dupa ceva timp de faptul ca urasc sa imi ating parul . Dar se spune ca e un nou inceput pentru toate . O noua etapa , o scara din ce in ce mai inalta . Atatea trepte urcate in zadar , le-am sarit inapoi dintr-o singura miscare .
Ii ascult inima cum ii bate si stiu ca e singurul suflet care nu ar face ceva sa ma raneasca . Cel putin nu voluntar . Si ma iarta de fiecare data cand plec si uit sa ma mai intorc, si ma primeste cald si sta aici cand numai e nimeni in preajma mea . Poate daca ar fi om poate ar gasi si cuvintele potrivite ce imi trebuie adresate corect . Renunt sa mai vorbesc , sa mai decid ceea ce nu stiu inca daca este corect ... 

Same story ... Same shit

Este o poveste

Despre o dragoste

Ce a fost si nu mai este...

Este genul al carui sfarsit

A fost inca de la inceput sortit...

Este vorba de un baiat si de o fata

Ce mult s-au iubit odata

Care-ar fi facut orice in iubire

Si dragostea ii rasplatea cu fericire...

Totul a fost minunat

Pana-ntro zi cand s-a-ntamplat...

Acest baiat,

Vorbindu-i i-a explicat:

"Nu te mai vreau,

M-am saturat...

Am deja pe-altcineva

Nu mai am nevoie de dragostea ta..."

De-atunci viata ei n-a mai contat

Deoarece a tot sperat

Ca intorcandu-se sa-i redea fericirea

Si impreuna sa redescopere iubirea,,,

A stat doi ani tot asteptand

Iar el tot neaparand

In mintea ei s-a-nfiripat un gand...

Moartea o vedea ca pe-o alinare

Pentru suferinta ei cea mare...

By Something S !

Happy Times :X

Totul vine si totul pleaca parca asa am spus. Uite ca durerea a trecut. Uite-ma iar zambind si stand in picioare de parca nimic nu s-a intamplat . Parca am mai mult chef de viata decat deobicei. Si astept cu nerabdare sa vina maine seara . Am un chef nebun de somn si o pofta de mancare brusca. Am un chef demential sa rad cu pofta si sa incerc sa nu ma abtin. Radiez ca un bibelou nou nou . 
Deja imi e dor de seara care a trecut si deja imi lipseste ziua de maine . 
Si parca deodata si cam mereu atunci cand sunt fericita nu imi gasesc cuvintele potrivite sa multumesc sau sa descriu ceea ce simt .
Ma simt frumoasa si iubibila :)) , ma simt iar cu capul in nori si poate chiar dincolo de ei . Si tot ce ma oftic e ca nu stelele azi la fel ca ieri nu vor sa iasa sa fie admirate . 
Urmeaza un timp fericit. Urmeaza ca ochii mei sa emane o lumina de multumire ... 

Tuis in perpetuum

Am lasat usa intredeschisa si m-am rastit... Mi sa spus in urma cu cateva ore ca am cei mai frumosi ochii , dar si cei mai tristi. Ca ei au o lumina aparte si sclipesc a nemultumire. Ca am un ten alb ca zapada si o piele fina ca matasea . Ca nu poate intelege de ce mi se schimba atat de , des culoare lor , parca persista sa induca in eroare la fel ca si mine .
Ma opresc cateva momente , ma gandesc apoi am apas butonul " delete" dupa impuls.
Am fost afara si am reusit sa imi reintru in piele. Am avut cel mai frumos trick si cel mai grandios . Ma simt multumita de mine. Am zambit ca un copil mic cand vede pentru prima data o jucarie si mai ca am tipat de fericire . Am reusit imi zic . Din nou . Sunt iara eu .
Crede-am ca lumea este pierduta, dar e intacta si am atatea de facut . Iar nu simt cand trec orele si parca vad ca n-am sa reusesc sa ma trezesc dimineata. Ma asteapta o noua zi de munca si multe notiuni de matematica ...
Nu stiu exact ce am facut , ce am rupt , ce am aruncat si nu tin neaparat sa imi amintesc .
Ma bucur doar ca am scapat de tot  ce ma tinea culcata jos, de tot ce ma orbea si de tot ce ma racea . M-am indeparat de toate astea in foarte putin timp. Imi place sa imi dobor propiile recorduri. 
Ma bucur iar de libertate totala ca altadata . Si am scapat de boala necurata de a ma uita incontinuu la telofon ( pentru ca oricum nu are sa sune ) ... 
Am doar un sentiment ciudat in corp si cam inconfortabil , dar probabil e o stare generalizata de oboseala ... 
Pana la urma toate trec si m-am convins de ceva Amare et Vis nu va exista cum nu va exista nici Tuis in Perpetuum ...  Ci va exista Obliviscatur te in æternum!

Need to write ...

Am nevoie sa scriu si sa nu uit ce simt . Am incetat sa mai plang sau sa mai vorbesc in zadar . Am ridicat capul sus printre fulgi de nea. Am ras si am vorbit ca din inima mea.
Am renuntat sa mai spun povesti nefericite. Sunt plina de atatea clipe de genu prea invechite. Am incetat sa cred in speranta , in vise sau alte chesti ce ma fac sa par distanta.
Am revenit la ceea ce am fost candva. Numai am nevoie de privirea ta . 
Am fost mereu destul de puternica sa fac ca toate astea sa para probleme de copii .
Dragostea e un sentiment ciudat azi tie dat , maine tie luat . Eh eu pur si simplu am renuntat sa mai cred in asa ceva .
Desi uneori simt ca numai pot respira imi fac curaj si imi ofer doza de rasuflu necesar.
Incerc sa repar ce poate am stricat candva din cauza falsei mele iluzii care ma adus in confuzie ce sunt in momentul de fata . Toate trec si toate vin ... 
In vocea ta simt deja raceala , ochii tai numai sunt in stare sa ma priveasca . Ma simt ca un mic intrus in preajma ta , poate asta am fost mereu da nu am fost in stare sa vad asta .
Cu strangere de mana iti spun adio  si n-am sa ne mai revedem candva. Azi mi-am pierdut ideea si am aruncat cheia undeva sa numai o pot gasi . Mi-am oprit simturile si am revenit la nu imi pasa si am sa fac ceva si altceva si am sa scapt de iluzia asta.
O ultima rana suficient de adanca sa ma faca pierduta pentru o zi a fost de ajuns sa ma trezeasca si sa realizez ca singura voi fii mereu .
Si daca te-am iubit , a fost din toata inima si sincera ca dragostea unui copil pentru ca asta inca sunt. A fost inocent si fara sa urmaresc ceva decat sa primesc macar 1% din cat ti-am oferit. Mai dezamagit, dar are sa fie pentru ultima oara. Pentru ca din nou mi-am dat seama ca mai mintit. N-am fost si nici n-am sa fiu un pion decat in mana cui vreau eu sa fiu. Si incep sa sterg rand pe rand , clipa cu clipa, reusesc sa rad si sa par implicita. Numai ma uit in gol si nici nu imi mai pierd controlul. Ma tin cu capul la suprafata . 
Si mi-am promis mie ca are sa fie pentru ultima data . Am renuntat la suflet si am doar orgoliu. Onoarea mea de a ma tine intr-o rama de tablou. Machiajul meu e prea scump sa fie scurs ... 
Adio , ramas bun tu cel ce mai distrus !

Too fast ...

Prea repede iar totul. Dintr-o data eu sunt centru universului tau. Nu te misti daca nu ma misc eu ? Cum vine asta ? Eu sunt foarte speriata desi a fost doar o proba de inel . Am ezitat sa il pun pe acel deget cu siguranta ... In loc sa ma calmezi , ma agiti si mai rau cu e gelozie fara rost ... Apoi ma lasi in aer de parca nici-o disputa nu a avut loc in urma cu cateva secunde . Cum am mai spus... Nu sunt o papusa pe care sa o invarti apoi sa o lasi jos. Sunt un om si desi imi plac jocurile, cel mai mult indragesc siguranta si depind de nevoia de a imbatrani langa cineva. Acela fiind tu, dar deodata parca toate astea suna parca rupte din basm ... Parca imi e din ce in ce mai frica si parca alunec iar .
Cad in plasa nesigurantei, clachez si numai pot sa ma inarmez cu rabdare pentru ca rezerva mea e goala. Zilele au trecut rapid si odata cu ele si planurile acele bune - rele ...  
Trece peste noi 1 an de zile si nu tocmai frumos .
Sunt prea obosita sa ma mai lupt si cu altele . Ma doare sufletul si inima si daca crezi ca n-am puterea sa rupt din mine iar totul , te inseli . Nu vreau sa sune a termen, sau amenintare ci pur si simplu fa ca anumite lucruri sa fie mai usoare. Tineti gura atunci cand chiar trebuie sa o faci , iar cand vorbesti asigurate ca ascult . Vorbe inutile menite sa raneasca trec doar in zbor pe la urechea mea. Si inca ceva cand ma acuzi , fii sigur ca e adevarat . Nu fa-o doar pentru simplu fapt ca nu crezi ca e posibil ... Eu sunt imposibilul in persoana ... Mai vrei alt raspuns ?  Sunt fraiera cand te ascult si las vorbele alea grele sa pice pe inima mea ca un catarg . O dezmembrezi bucata cu bucata apoi o intrebi "De ce numai bati ? " " De  ce numai simti? " 
Stiam  ca nu are sa fie usor , dar chiar trebuie sa faci totul sa fie si mai greu ? Nu-i de ajuns ca ma ascunzi ? Nu-i de ajuns ca ma complac? Nu-i de ajuns ca am renuntat la atatea pentru tine ? Doar ca pentru mine esti unic crezi ca iti da dreptul sa imi calci pe inima ? 
Gresit! Prea repede. Pripit chiar ...


©Popescu Elena

Us again

As vrea ca nimic sa numai fie asa greu cand e vorba de noi. As vrea sa ma pot trezi ca altadata in fiecare dimineata cu zambetul tau sau sa te caut prin pat pentru ca tu ai plecat deja demult si sa gasesc pe noptiera un biletel . 
Ce frumos a fost. Ce frumos are sa fie . Si imi dau seama acum ca mi-ai lipsit . Ca inima mea bate cu adevarat doar la vederea ta , pielea mea tresare doar la atingerea ta , si  mintea mea ... laso asa :)) . 
Da e putin ciudat cum s-a intors totul asa deodata si brusc, dar nu ma mai mira deja .
Toata relatia asta e un adevarat fenomen al naturii , parca mereu se isca cate ceva... Parca mereu renaste din cenusa . Poate si cand spun poate nu o rostesc anevoios ci pentru ca numai stiu daca cred in asa ceva "poate suntem suflete pereche" . Putin cam total diferite, dar gandim la fel, ne plac cam aceleasi lucruri, ne tachinam fara limite, ne provocam si poate asta nu e tot . Nu imi gasesc cuvintele potrivite pentru ceea ce as vrea sa scriu sau poate e putin cam aglomerat in camera , dar un lucru e cert as vrea sa fii aici in fiecare minut. Numai vreau sa ma gandesc ca poate ai sa pleci iara si toata asta se va pierde din nou . Nu stiu ce e in neregula cu mine , nu stiu ce se rupe in momentul ala care dispari din peisaj si mereu caut alt tu in ceva ce nu am sa gasesc. Ramai aici ca sa numai fiu nevoita sa uit de noi , sau fa ceva cumva, candva sa stiu ca mereu vom ramane doi . Si ca de vei pleca eu te voi astepta negresit in acelasi loc care m-ai lasat , asa cum am facut mereu si mereu de cand te-am cunoscut.

Opinion's

Iti dai cu parerea si spui ce crezi ca stii tu ca se afla in capul meu , dar crede-ma in veci nu ai sa stii mai mereu . Nici macar nu ai idee ce gandesc eu despre tine , daca ai stii probabil ai avea vreo mii de motive. Dar iti spun  ca sincer nu imi pasa mie despre ce crezi tu ca se intampla cu mine. Nici nu ai idee si nici n-ai inteles mesajul ce-l transmit aici mai indirect. Crezi ca totul se invarte in jurul tau sau al vostru ? Pe care planeta sunteti ? Hei sunteti in jurul nostru ? Nu fac nimic prost sa nu se inteleaga , nu fac nimic rau si totusi vreti sa fiu ca inainte. Care inainte, cand si unde? Lumea nici nu ma stie si imi cere sa ma schimb. Doamne vedeti-va de ale vostre, de iubirea voastra ce atarna pe fereastra. Consum mai putin ca o pisica si umblu lent sa te nu te simti tu obosita. Incerca sa numai citesti ce scriu , ca oricum tu ai loc doar de critica. Si nici nu te razbuna ca sincer nici in cot nu ma doare de parerea ta.Te-ai atacat sau cum ? Laso moarta asa nu vreau sa intru in detalii . Platesc suficient si poate chiar mai mult . Nici nu mananc sau consum ca nici nu am avut . Dorm intr-o camera fara caldura , nici macar cu usa inchisa ca printul vostru cere sa latre la luna si ce va pasa voua cand lesin langa vreunu ? Imi cereti  sa ies cu voi si sa joc teatru . De ce sa fac asta , de ce sa ma prefac si sa pretind ce nu-mi apartine ca in fond voi cautati doar zeci de motive sa ma faceti sa plang si sa nu ma intorc in casa. Si nici n-aveti idee ce cu sila vin acasa, ca abea astept sa doar ies din casa . Si ca tresar mereu cand intrati pe usa sau imi zambiti de parca va sunt proasta. Si poate spun ce spun cam putin cam dur , asta e , in fond totul e obscur. Sa incheiem aici aceasta conversatie , sa lasam loc si de levitatie !!!!

Searching

Foi albe , pure si triste

Atatea cuvinte si doruri nezise

Atatea plecari

Si atatea intoarceri

Sperante uitate, abandonate

Lacrimi varsate, neconsolate!
Fiori ce se pierd in marea desearta

Viata prea dura, prea nosalanta.

Si cauti un loc de liniste crunta

Si cauti o parte sa nu fie abruta...

Cauti de zor acel copil

Ce rade mereu, mereu fara stil

Imi caut viata , bucati uitate

Scapandu-mi emotii date pe spate.

Nu vreau sincer nici sa mai stiu

Azi , maine sau in parte sa fiu ,

Numai doresc iluzii vandute

Nici aripi demonice greu increzute.

Secundele scapa usor si tic - tac 

Viata'i naravuri ,murunte ti-o fac.

In zadar cauti ce'i nu'i prea aflat

O scuza mai nou si spusa defapt.

O noapte ce'i rece si calda in zori

Un suflet blocat pe alti zeci de nori!
Astept fara rost timpul sa treaca

Astept ce'i rau putred sa zaca!

Magnific

Magnific de aiurea. Ma simt nu stiu mai ciudat ca ciudatu . Si mai aiurea decat aiurea. Nu pot descrie exact de ce sunt incarcata in momentul asta. Furie? As spune ca , cam da. Sunt nervoasa pe mine , pe tine , pe familia mea, pe faptul ca nimic nu merge cum ar trebui. As vrea sa plec in momentul asta numai sa numai stau nici pret de o secunda acum aici. Tensiune din aer este mai evidenta ca o vopsea verde pe un perete alb. Ma doare presiunea asta . Ma simt folosita? Ceva de genu . Nu ma pot opri din a simti toate astea.  
E doar o zi proasta si plina de oboseala ? Or what ? Care poate opri toate astea ? 
Un gest, o vorba nu sunt de ajuns... As pleca si m-as opri intr-un mijloc de camp, mi-as acoperi urechiile si m-as intinde pe jos. As opri tot , absolut tot. Nu as mai simti nici macar teama ca aseara . Departe de toate astea. Dar cum e posibil, unde sa fug , unde sa ajung?
Sunt enervata la culmea de toate aceste restrictii si desi stiu ca nu-i vina ta sau a mea , tot tind sa caut un vinovat . Incerc sa nu ma razbun pe nimeni pentru ca nu ar fi corect, dar atunci ce fac cu toata ura asta din mine ? Doamne si ce va urasc sincer va spun, da pe voi care va dati familia mea? Really ?  Hraniti si ingrijiti mai bine un caine de cat pe cei care ii numiti , fratii, surori, mame sau cumnate :)) . Va bateti joc de statul in picioare si bataturile in maini si in talpi , de ore infinite de durere. Si pentru ce toata asta? Pentru reala voastra bataie de joc ? Suferiti? Foarte bine . E doar putinul ce il simt eu in fiecare zi cand ajung acasa si o vad pe mama zacand sau o alta usa goala. Un alt somn nesatisfacut. O alta noapte rece . Si nu. Numai am nimic . Am doar patul meu gol cu asternuturi albastre . N-am nici macar asa zisa-mi pisica pentru ca cineva , candva si undeva mi-a luat si picul asta de bucurie... Ma urasc, va urasc ca sunteti asa egoisti. Ca ce este al vostru e doar al vostru , iar ce este al meu e si al vostru . Nu-i corect. Chiar nu . Si cu toate asta n-am sa zic nimic . Am sa tac si am sa spun buna si ca fac bine asa cum fac de fiecare data . Pentru ca in fond undeva va doare . Sunteti la fel ca prieteni mei de umplura :)  Si eu sunt la fel pentru voi . O sursa de venit si o gura in plus de hranit . E putin cam mult pentru mine toate astea . Unde sa ma ascund ? Macar un minut ? Macar o secunda sau poate mai mult de o zi . Nu imi mai pot controla la momentul asta starea emotiva si ma las in voia sorti. Imi sterg lacrimile pe rand, ma bufneste rasul meu sec si desi incerc sa spun ca , candva va fi bine stiu in adancul inimi mele micute si proaste ca nu-i deloc asa . Incerc sa ridic capul sus si sa privesc prin toata ploaia asta de lacrimi. Incerc sa nu ma las coplesita de acest magnific interminabil....

 Magnific , magic si extraordinar! 

Lasati-o dracu asa ca e in zadar!

Try to get hard

Cat de mult , cat de greu ti-a fost vreodata sa obtii ceva ? E o intrebare pentru voi si nu pentru mine . Cum ati trecut de atatea zone accidentate, de schimbari si rasturnari de situatie ? Pur si simplu ... Cum ati facut fata ? Intalnesc destul de, des cazuri in care persoana respectiva se sperie si o ia la fuga bulversata, introversata de unele persoane. Cum ar fii ... Eu ? Nu sunt centru universului vostru , nu sunt cheia dreptati si mai ales nu sunt o papusa . Sunt o prietena inainte de toate , poate o iubita , poate o viitoare sotie si mama . Candva , cumva astea erau planurile mele. Peste noapte la mine totul se schimba . Voua va e greu sa imi faceti fata mie , dar va-ti intrebat vreodata cat de greu imi este mie sa imi fac fata?
Urc atatea trepte si le cobor in timp fulger. Ma naucesc de cap , apoi ma linistesc. Iar o i-au razna, nu ma regasesc si clachez . Ai idee cate persoane se afla in mintea mea ?
Da si stiu atat de bine uneori ceea ce vreau, apoi imi pierd ideea. Atatea incercari esuate, atat greu pe umeri mei cateodata. Imi spuneti ca sunt speciala. Ce e atat de special la o fata ratacita ce nu isi gaseste locul in lumea asta de nimic?
Da , da ,da iar atat haos in mintea mea. A ta , a noastra si a tuturor . De ce ne place sa ne complicam atat de mult viata asta care relativ ar trebui sa fie simpla? 
De ce ma tot intorc trecut ? De ce spunem sa o luam de la inceput cand defapt suntem tot cu aceaiasi persoana care poate candva ne-a ranit ?  De ce acordam sanse apoi ne pare rau? Ce vrem sa facem si de ce ?
E putin mai mult decat ciudat. E ca si cum te-ai sui intr-o masina si ai merge fara directie si totul sa fie strain tie . Te simti cumva altfel nu ? 
E noapte si frigul se lasa usor pe spatele meu, incerc sa evit modul in care gandesc acum.
Vreau sa merg mai departe in pace . Vreau sa numai fie minciuni si tot ce am de clarificat sa fie clar . Si desi incerc din rasputeri sa imi lipezesc mintiile , mai rau mi le ametesc . 
Ideea e urmatoarea si total alta de ideea la care sunt . O sa ajungem de data asta din punctul A in punctul B asa cum ne-am propus ?  Sau toata asta e doar o veche piesa de teatru putin mai avansata ? Pentru ca desi nu par ca vreau sa stau in loc , sincer chiar asa vrea . Nu mi se pare un pas enorm pentru cei care se iubesc cu adevarat. Lucrurile sunt simple si trebuie tratate ca atare . M-am saturat de povesti cu sirop , vreau macar ca ceva sa fie cu adevarat real... 
                                             To try hard to do or get something...

Let's see another part ...

Alta intorsatura. Alte ganduri. Alt peisaj. Alte personaje sau aceleasi din totdeuna , dar parca cu alte chesti noi. Upgrade sa ii zicem. Singurul lucru sa zicem care ma supara e faptul ca in timp ce unele persoane cresc in ochii mei si cresc frumos , cele care le crede-am diferite clacheaza. Se spune ca asta e viata . Ca in timp ce unii din noi urcam niste scari alti coboara si tot asa. Roata se intoarce.
Sa intoarcem foaia iar de data asta si sa vedem unde duce toata treaba asta. Mai pe scurt hai sa vedem lumea de aproape si cu propii nostri ochii.Parca iar s-a scurs timpul din clepsidra prea repede , iar sentimentele imi sunt intoarse pe dos. Parca m-am oprit brusc din a face nimic pentru a face ceva constructiv. Dar inevitabila intrebare"Fac bine?".
Modul meu de a, actiona , de a lua decizii nu e tocmai unul urmat in detaliu ci bazat pe spontaneitate. Azi s-a trezit in bine o decizie. Decizia asta de a pune capat la nepasare, ignorare si rea purtare. Trec mai departe . E doar o alta foaie si  stim ca urmeaza alta. Pentru ca viata noastra e precum o carte. Foaie dupa foaie. Parte dupa parte.
Nu pot sa descriu exact ce am vazut si parca nici nu as vrea. As vrea doar sa ma trantesc in pat , sa imi inchid ochii incercanati de somn si sa sper ca atunci cand ma trezesc ca totul nu a fost doar un vis. Poate ca ziua nu a fost perfecta si momentele nu si-au gasit locul exact, dar unele lucruri gresite se intample in clipe potrivite sau ceva de  genu. 
Nu vreau sa se incheie toata iesirea asta din rutina. Si numai vreau sa iubesc pentru ca pur si simplu ma termina genul de sentiment. E mai ok sa fii treaza intr-o lume fara vise. E mai usor sa opresti o lovitura cu ochii deschisi.E mai usor totul si chiar daca e ciudat ma pot obisnui. Sau poate e doar pentru un moment toata treaba. E foarte probabil sa vorbeasca dezamagirea din mine fata de unii prieteni. Putin trist, putina mirare , cate putin din fiecare. E un nou start. Un nou vechi . Ceva real si nu doar de amuzament.

Claim

Urasc ca plang, urasc ca rad, dar cel mai mult urasc ca uit. Uit cine sunt. Uit de sentimente sau promisiuni rostite in nopti tarzii. Ma doare sa imi privesc singurul sentiment cum pleaca. Lasa capul jos si incepe sa planga. Un motiv care defapt nu a existat niciodata. O ratiune luata de un simplu glas. Nu a fost, nu a existat. Ma simt ca mobila veche abondonata. Nici-un semn , nici macar o chitanta sa imi aminteasca de o iubire lasata.

Privesc cu greu spre o alta dimineata incercanata si pur si simplu lipsita de viata. Imi lipseste ceva si nu as vrea sa stiu ce anume . Ma ascund tot mai adanc printre randuri si vorbe rostite de un impuls. Ma ascund cu fata in spatele pisicutei mele si imi spun ca "Nu-i corect" . Poate am mintit si poate am ranit, poate am jignit si nu m-am gandit, dar e ceva sau cineva care si-ar da viata sa imi salveze sufletul de la portile iadului ? Uneori as vrea sa plec , sa dispar sa uit de tot, dar nu pot sau nu vreau . Sau pur si simplu nu stiu cum as putea sa fac asta.
Uneori imi doresc sa nu fii existat , dar apoi imi amintesc ca poate pentru unii am fost sensul ce la asteptat in viata asta cruda.Am un deja vu. Un sentiment nosalant incarcat de mii de ipostaze triste. Si parca urmeaza ceva ce ma lasa din ce in ce mai rece. E o situatie fara colt de iesire. Inca un munte de urcat, inca o rana de uscat. Alte vorbe de pus in rama. Alte ganduri inchise in tacere. Si poate imi spun ca numai am putere sa mai lupt cu toate acestea ce ma tot inconjoara. Poate am nevoie de o vorba buna si de o minte sa ma duca in visare. Poate pretind prea multe si ofer atat de putine. Poate inima mea nu-i de ajuns de buna pentru a fi iubita. Pretind ca sunt buna si ca's unica in lume, atunci de ce i-au viata altor inocenti lipsiti de aparare? Poate sunt a naibi de rea si a dracu de buna cu persoane gresite in momente total nepotrivite. Si da chiar i-au cele mai proste decizii si poate spun Nu atunci cand a trebuit sa spun Da si invers . Si tot asa insist sa continui. Tot asa ma afund tot mai mult. E alta zi proasta sau asa a fost viata mea din totdeauna. Am teluri si planuri desearte. Atatea ambiti si atatea vise lasate in treacat. De ce nu jucam corect ? De ce pretindem tot mai mult si nu facem nimic din tot ce e posibil?
Renunt sa mai imi raspund pentru ca imi aduc aminte de altceva si altceva. Imi aduc aminte de copilaria mea , de fratele meu , de mama mea si alte personaje importante din viata mea. Ma intreb doar un singur lucru : "De ca ma-ti lasat sa atarn atat de sus legata de un fir de ata?"

Jump ...

Aruncare pe fereastra

Ba esti treaza , ba incearta.

Si nu stii ce sa mai simti

Numai stii cum sa te minti.

Ba e bine, ba e rau

Numai stii de capul tau.

Ba visezi , ba te crizezi,

Numai stii sa intelegi.

Ai o cale de scapare

Da usor o iei la vale

Si iti suna telefonu

Nu raspunzi si intra tonu.

Te salvezi si aterizezi,

Dar n-ai minte sa prestezi.

N-ai rabdare si nici stare

De te simti ca oarecare.

Si pierzi clipe neavute,

Rand in sir mii de minute.

 Si depun efort si timp

Pentru altceva in schimb,

N-am primit , nici remarcat

Nu-i nimic si e ciudat.

Alte basme fara scame,

Alte vorbe, alte poame!