28 mai 2013

I did

Toti am facut cate putin din fiecare nebunie ... Am iubit pentru prima data, a doua , a treia. Am iubit chiar si cu inima franta sau facuta bucatele. Nu ne-am oprit in loc si mai ales nu ne-am oprit speranta ... Am ingropat fiecare morti si vii . Am ranit si am fost raniti, am mintit si am fost mintiti. Cunoasteti sentimentul?
Am facut tot ce mi-a stat in puteri: am iubit, am urat, am sperat, am disperat, am mintit, am ranit , am lasat oameni in urma, dar niciodata n-am uitat de unde am plecat si care imi sunt prieteni cu adevarat.
Am avut o discutie de curand despre prietenie, loialitate , bani , rasturnari de situatie... si am fost socata de mentalitatea lui/ ei . Toti gandim atat de, diferit. Toti ne credem atat de importanti .. Nimeni nu este de nivelul nostru.
De ce asa? Nu inteleg? Nu toti suntem oameni? Ne desparte o suma de bani , o meserie si o facultate in plus?
Poate. Dar eu inca sper la dragoste fara nivel , prietenie nesfarsita si oameni mai buni. 
Tot sperand mi-am facut viata un haos, rareori m-am bucurat cu adevarat de o clipa de liniste. Dar nu regret nici macar o clipa trecutul meu stii ?
M-am bucurat intens de fiecare plimbare pe motocicleta, de fiecare cursa nebuna si ilegala. Am suras la vederea apusului, am tremurat de emotie la primul sarut, mi-a fost frica de pierdere si de esec, de caderea si de nerespect. Dar am triumfat dupa fiecare lovitura. Mi-am oprit umanitate uneori si am fost ceea mai groaznica fiinta, dar chiar si asa am iubit un suflet cald . Chiar daca am suferit dupa fiecare esec , am biruit peste asteptari. Suntem in toiul vietii de ce sa ne oprim din nebunii? De ce sa ramanem fideli unei vieti calme? De ce ai nevoie de siguranta cuiva cand singura persoana ce poate sa iti ofere asta esti tu insusi...
De ce avem nevoie? De incredere, de speranta, de viata si de nebunia ei, de frica, de esec, de regrete si nemultumiri. De asta avem nevoie ca sa ne motiveze sa speram ca va fii mai bine. Stii? Va fii mai bine doar daca faci tu sa iti fie mai bine .
Am lasat resentimentele la o parte, am uitat cum e sa urasti pe cineva mai mult decat orice. Am iertat si m-am bucurat de constiinta. Am asteptat si am fost entuziazmata de rezultat. Dar se poate si mai bine, se poate si mai rau . Totul depinde de curajul tau.
Te plictisesti ?Bun. Citeste o carte , iesi afara , fa ceva. Nemultumit de locul de munca? Bun . Da-ti demisia cauta altceva. De ce sa traiesti dupa ierarhie cand poti trai dupa propiile tale reguli? Ceva te blocheaza sa visezi? Bun exista butonul "erase" undeva acolo in capusorul tau. Tie frica de pierdere? Si mie , dar  nu poti face nimic sa opresti asta, dar in schimb te poti bucura de fiecare moment ca si cum ar fii ultimu.
Numai sta. Deja ai pierdut un timp pretios... Pentru tine , pentru aceea inima a ta. 
Pastreaza ritmul , nu-l lasa doar sa palpaie . Ascultati inima, nu o lasa sa se inabuseasca in ritmul cardiac. Potolesteti setea de viata . Nu vei regreta. Exista deja ceva ce ai ratat. 
Doar fa ceva...


©Popescu Elena

16 mai 2013

Everything

Numai stiu sa exprim in cuvinte ceea ce simt, ceea ce vad , tot ce ating. Am uitat cum se face treaba asta. Parca pur si simplu mi-am iesit din mana sau numai am destula sursa de inspiratie . Traiesc intr-un haos total lipsit de speranta, imbatat de rautate. Lipsa respectului de tot ce e viu . Lipsa caracterului uman ma lasa fara cuvinte.
Nu stiu cu ce am vrut sa incep , dar in mod sigur voi termina cu altceva. E ca si cum mergi drept apoi brusc o iei pe alta straduta ,dar apoi nu iti mai amintesti cum ai ajuns acolo.
Mergi fara oprire, vorbesti fara cuvinte , ti-e frica de intuneric ,dar si de lumina si tot ce stii e ... ca nu stii incotro te indrepti. Dar orice ar fii maine e o alta zi . Maine va fii o alta poteca de care tu nu stii incotro te duce . Si in ciuda relelor tu tot mai speri ca va fii bine.
Imbatata de optimism, naiva si nu prea corecta fata de tine insuti . Cum te simti tu copile? 
Parca lipsesc stele de pe cer. Parca nimic nu e la locul lui . Nici inima- mi , nici sufletul nu-i.
Am pierdut tot , pana la ultima rasuflare. Numai am aer. Numai am loc de trecut. Nu-mi vad viitorul , numai cred in speranta , iar visele au devenit doar cosmaruri neingropate.
Amintirile devin vii , iar totul zace in tacere .
Nimic nu e normal... Poate doar am uitat de mine .

8 mai 2013

Yeah. Right!

Nuuuu. Nu sunt suparata , ci dezamagita. Nu sunt enervata si usor iritata de nepasare . Nu imi place cand cineva se gadeste doar la el in timp ce tu faci totul. Defapt urasc indiferenta atunci cand eu arat cat de mult imi pasa oricat de nimic ar parea lucru ala . 
Urasc sa fiu cautata doar la nevoie apoi cand sunteti bine uitati sa spuneti buna . Dar eu sunt buna si va iert pentru ca numai am loc in suflet pentru inca o doza de ura. Tac , uit si ma relaxez pentru ca am o viata in fata fara ghinion. Iar soarele, el va rasari inevitabil pe strada mea . Atunci va urez succes pentru intrebarile ce se vor asterne inaintea voastra fara raspuns. Pentru ca eu nu am dreptate niciodata, dar totodata totul se intampla dupa cum spun eu .
Cum ar trebuii sa ma simt cand cineva ma intreaba "dar nu-i pasa nimanui de soarta ta? " Bine nu ? Eh chiar daca nu-i asa eu zambesc si sustin ca sunt independenta , dar defapt doar jumatate este adevarat. Aud tot mai multe scuze si tot mai multe motive ce nu isi au rostul. Eu pot sa ma deplasez in ziua mea libera sa fac ceva care nu aveam nevoie cand era mai usor sa intru pe internet si sa verific ca ce internetul are raspunsul la tot ce cautam noi . Dar nui asa . Doar ca mie nu mia fost lene si am facut tot ce mia stat in puteri , nu am expediat, nu m-am suparat decat atunci cand sunt intrebata de 15 ori de acelasi raspuns care l-am raspuns tot de atatea ori .
Dar ce conteaza . Nimeni nu vede sacrificile , dar e de ajuns sa gresesti odata si toata lumae va fii cu ochii pe tn .
In rest ... Nu vreau nimic

4 mai 2013

Far away

 Oricat de departe ai fii , gandul fuge doar la tine . Oricate ne-ar desparti , ne intoarcem unu la altu ... Mintea si sufletul vorbesc aceiasi limba pentru prima oara .Chiar daca detesc sa imi beau cafeau singura de dimineata, chiar daca nu-mi place sa dorm singura , chiar daca mereu esti plecat, eu tot cu gandul la tine sunt .  Se spune ca distanta nu e facuta sa desparta ci sa testeze cat de , departe poate ajunge iubirea. Unii se despart apoi se intorc de unde au ramas ce acelasi farmec, altii nu se mai pot privi in ochii, iar restu nu are rost sa mai discutam.
Mii de km parcursi in fiecare seara , mii de zambete si amintiri ce ma fac mai nostalgica noaptea. Mie dor de tine , mie dor de tot ce tine de noi . Imi e dor sa ma privesti cum dorm , sa imi zambesti cand ma trezesc,sa ma tii de mana si sa ma opresti atunci cand sunt atenta mai mult la tine decat la drum .
Cine a spus ca va fii usor? Probabil e doar o incurajare tampita pentru ca usor nu este cam deloc.  Timpul sta in loc . secundele se transforma in minute, minutele in ore, iar orele in zile. Si nici macar nu a trecut o saptamana . Se poate asa?  Uneori simt ca numai pot, dar asta nu ma opreste sa sper sau sa visez.
Peste 1h jumate plec iar la munca ca in fiecare zi . Si iar va fii un cuplu care sa imi strneasca putina invidie pentru lipsa ta . Si poate ei nu au ceea ce noi avem, dar e suficient ca sunt impreuna zi de zi . Suficient sa ma faca geloasa ca prezenta ta lipseste.
Vara asta va fii mai rece fara tine , stiu asta :(.

Te astept acasa bufnita mea !