30 aug. 2012

GoodBye Summer



 Si e timpul sa ne luam ramas bun. E timpul sa te las si sa pasesc pe unde cad frunzele . E timpul tau toamna draga . Iar tie scumpa mea vara iti spun la revedere.
  Hai sa ne luam ramas bun de la toate momentele pe care ni le-ai oferit. Hai sa ii lasam pe cei plecati sa se intoarca acasa la ai lor . Nici nu ai trecut bine si deja ai luat ceva cu mine . Inca o poveste se duce odata cu tine ... Presupun ca acum toti avem senzatia de ceva greu pe umeri nostri , dar in acelasi timp ne simtim usurati. deja ne este dor de diminetile calduroase pe plaja , sa ne balacim in mare. Dar sa nu fim tristi ca pana la urma ea va reveni. 
Sa scriu despre nostalgia pe care o lasi in urma sau sa scriu despre bucuria mea ca revine toamna in forta. In fond nu ai fost niciodata preferata mea , dar in schimb stiu ca esti preferata altora de aceea si scriu despre faptul ca tu pleci . Dar stii? Lasi un gol in sufletul meu la fel ca in fiecare vara. Daia te urasc ! Mereu ai luat ceva si de fiecare data ai lasat un gol imens inauntru meu . Desi nu imi doresc sa pleci pentru ca sincer nu imi e dor de diminetiile reci ce nu ma lasa sa ma trezesc in voie ,iti urez ramas bun , ne intalnim la anu!
Ma simt impacata cu mine , cu tine si cu restul lumii . Steluta mea s-a stins intr-un final si tu ai luat-o cu tine. Niciodata nu ai vrut sa imi lasi un suvenir ca pleci . 
De data asta mi-ai atins sufletul si ai trezit ceva in mine . Ceva ce nu ma lasa sa dorm , dar acel ceva e cel care ma opreste din tot . E a doua zi cand nu am iesit din casa si nu as vrea sa o fac , dar monotonia mi-o cere . Am sters orice urma de zapaceala din mintea mea . Am intrerupt orice legatura ce nu crede in mine si ma face falsa .
Am renuntat la aroganta , defapt o las sa plece cu tine si te mai rog sa iei din mine 1kg de speranta . Pentru ca speranta mereu mi-a rupt inima ... Imi aduc aminte asa in trecere cam tot ce am facut vara asta . Imi aduc aminte de zambetul meu la prima intalnire cu tine, toate sentimentele ce ma patruns si m-a parasit intr-un final ... Am iesit in pragul casei mele si pentru ultima data mi-am cautat steaua pe cer , dar ea numai straluceste , numai imi zambeste ci doar ma intristeaza .
Parca am iesit iara din corpul meu si ma privesc de sus , levitez peste tot inclusiv peste gandurile mele. Sunt aici , dar totusi plecata asa departe. Caut ceva , acel ceva ce l-am cautat mereu ... Ma simt adormita si parca intr-un vis stupid ... 
Imi deschid ochii sa constat ce? Ca lasi in urma ta un aer rece si o poveste trista iara ? 
Un lucru bun ai facut , ai adus in viata mea un inger cu aripi albe si ochiisori albastri ce isi tine capusoru pe pieptul meu si labutele imprejurul maini mele . 
E ciudata toata senzatia care ti-o ofera toata asta defapt. Sentimentul de protectie care iti este activat. Un scut in jurul ei si faptul ca ai face orice sa ii fie bine. 
As spune spune ca ai facut un lucru maret adica acela de a trezi picul de constiinta ce zacea in mine , datoria pe care trebuia sa o platesc cumva.
Si ma gandesc uneori cum ar fi sa plece si ea asa cum faci tu, dar cel mai mult ma intristeaza faptul ca pe tine te voi revedea candva , dar pe ea slabe sanse .
Numai vreau sa fiu parasita iar si iar ,apoi sa incerc din nou sa trec peste . Nu te mai las sa pleci, te tin pentru totdeauna ... Si tin bratele deschise spre o noua sansa si imi promit mie ca toamna asta va prinde viata . Iar vara ce va veni nu o sa mai aibe sansa sa ma raneasca inca odata ...
Ramai cu bine ...

29 aug. 2012

Angel or Demon




Si acum e timpul sa alegeti odata si pentru totdeauna ce vreti sa fiu ... Ca m-am saturat sa trec mereu de la o parte la alta . Raman fara aer , raman fara glas ori zbier prea mult si sunt prea sensibila . M-am saturat sa tot joc teatru pana raman fara suflu si replici. Am terminat cu criticile si minciunile. Am terminat cu tot. DA ! Azi pur si simplu am simtit ca numai pot, numai vreau, numai stiu , nu inteleg , etc etc. 
Vreau sa incetez odata sa ma arunc de colo pana colo . Chiar nimeni nu vede ca ma schimb de la minut la secunda?  Chiar nu e nimeni sa inteleaga ca am obosit sa ma lupt cu toate umbrele din jurul meu ? Nimeni sa ma creada atunci cand spun adevarul ?
Parca toti cei care a-ti stat in jurul meu deodata ati devenit prea inteligenti. Aruncati vorbele din gura fara sa stiti ce inseamna. Dar va spun ca nu merge cu mine. 
Asa ca am decis sa pun capat la trecut . De data asta are punct . Numai exista nici o virgula, nici-o exceptie. Am vrut sa fiu buna si sa ajut incontinuare ,dar de data asta m-am inselat . Nu a mai fost ca data trecuta care inca mai este . De data asta incep sa urasc tot incercati sa imi faceti , pana si inocenta gluma in , incercarea de a ma face sa zambesc . 
Cand sunt rea sunt prea rea... Cand sunt buna uit de mine , ma sacrific, ma complac si tot ce fac e pentru alti . Daca stau intre ma pierd , defapt oricum as fi pentru nimeni nu este suficient de bine.
 Si am spus sa incerc sa fiu altfel . Si am incercat si mi-a fost data lumea peste cap . Acum iar am dileme , pobleme cu diferite scheme , dar totul e parca fara pic de rezolvare . Sunt doar semne de intrebare , mai nou si cu exclamati .
Plec pe noapte vin pe zi . Plec pe zi vin pe noapte . Un lucru e sigur , tot nu imi place dimineata. Ma stoarce de puteri si ma face din ce in ce mai lipsita de tot . Nu gasesc forta de a zambi cand noapte nici bine nu a trecut si eu trebuie sa ma trezesc .
Sunt plictisita si parca nu se mai termina chestia asta odata . Parca provocarile de genu ma dezgusta , parca numai are farmec nimic cu toate ca cu putina vreme in urma spune-am ca nu pot sa renunt vreodata .
Am renuntat sa mai accept orice provocare . Am acceptat pactul dintre mintea si inima mea. De data asta condude creierul , iar inima sta in tacere , nici-un sunet , nici macar o soapta . 
Sa fac pe rand si sa ma decid. Sa fiu un inger sau sa fiu un demon . Eu stiu ce as alege , dar intai de toate si ca deobicei pun altele inainte dorintei mele. Fiti pregatiti sa fiti iara uimiti .
PS :  Putin imi pasa de cei care ma cred , putini sunt insa aia care stiu de ce sunt in stare !
 

27 aug. 2012

Summer passes...



Trag aer in piept si incerc sa ies in ploaie cu capul sus , dar raceala ei ma dezgusta . Merg agale desi in momentul asta as fi rupt-o la fuga sub un adapost .Cei din jur se uita de parca as fi un fenomen al naturii. Vremea asta ma face iar sa ma gandesc la ce ar fi fost daca ...
Imi ascund fata printre buclele mele negre si constat ca energia mea s-a terminat. Nu stiu exact in ce moment sistemul meu s-a pus pe stand by , dar asa ma simt . 
Lipsita de tot ce se poate numi vitalitate. Am obosit prea mult prea greu , dar cand am obosit pur si simplu a cazut tot . Zilele astea parca trec prea repede. Parca vara asta vrea neaparat sa treaca . Toamna isi face simtita prezenta . O simt pe pielea mea , in viata mea,
Parca fiecare frunza ma doare , parca fiecare vanticel plange in ureche mea . Atat de grav , dramatic , singuratic ... Momentele de genu ma dau peste cap, ma rascolesc apoi ma reaseaza iar inapoi de unde ma luat. Ma las purtata de roua recii a dimineti cu somnul inca adanc intiparit in trupul meu firav . Ochii mei parca nu vor sa se deschida, mintea mea parca alearga prea repede , numai pot tine pasul cu tot . Oboseala isi spune cuvantul.
Aud ploaia cum imi loveste geamul la fel de bine cum ai auzi venirea unui tren intr-o gara goala.
Si tot aud un clopotel ce suna vesel ... Parca topaie sau ceva de genu . Anunta o vreme nu prea frumoasa , nu prea vesela . Anunta schimbare de caracter, raceala , ignorata fara vre-un reper . Se lasa cu fulgere de ideei dementiale , cu nopti albe din ce in ce mai bestiale...
Se lasa din nou cu timpul trecut. Ceva dulce din ce n-am mai vrut . Schimbare la 360 d grade. Asa sunt si voi fi precum cele mai vechii balade ...
            Sa las si vara asta sa treaca cum am lasat mereu toate sa se duca . Sa fie ca si cum nu ar fi existat ... Inca zbor cu aripi frante , inca incerc sa ma fac sa imi doresc macar inca o zi sa o traiesc . E total fara rost si fara vre-un sens , dar tot ce cuprinde e doar al meu gest . Treci si tu cum au trecut toate. Pleaca si vino inapoi ca de fiecare data . Eu inca voi fi pe acel  piedestal si voi privi cum toate se duc ... Cum toate se intorc !

23 aug. 2012

Each Tear


Fiecare parte din tot intregul nostru e construit pe fiecare lacrima din obrazul celor din jurul nostru. Fraza asta mi-a sunat in cap in secunda cand am inceput sa scriu . Si pentru mine descrie intr-un miniscul rezumat cam tot ceea ce vreau sa spun. 
Fiecare lacrima a , adus pe zambetul inocent pe fata noastra . Fiecare fapta buna ne-a facut sa ne simtim mai altfel si mai curati . Fiecare moment petrecut departe de casa ne-a facut sa ne simtim straini . Fiecare vorba ce am rostit-o inutil s-a pierdut in zadar.
Si lacrimile nu dor ci doar ne vindeca de ranile interioare . Lacrima cu lacrima ne curatam sufletele murdare. Da ce sa spun si ce sa fac . In fiecare zi trec atat de multe prin fata mea . Nu se opresc decat pret de o secunda apoi dispar, se fac scrum. Raman doar niste momente undeva in spatele tau . Dar deja tu ai trecut, esti in fata si numai ai cum sa te intorci ... 
Stii momentul ala cand pur si simplu iti dau lacrimile dar tu inghiti in sec, te abtii sa nu o iei din nou la fuga si tot te abtii , dar totusi cat timp o poti face la infinit?Zilele astea trec mai rapid ca secundele  si imi tot spun ca desi vara asta nu a fost perfecta nu as vrea sa se termine. 
Dar trebuie sa las frunzele sa cada si vantul sa sufle iar rece prin parul meu . Si trebuie sa imi las geaca de piele sa capete viata iar viata pe mine. 
Si desi nu's multumita deloc de tot ce am reusit sa fac , imi propun ca anul viitor o sa fie unul mai bun si stiu ca inca nu s-a terminat. Tot ce a fost balta lasat candva si undeva va fi reluat.
Fiecare parte din noi tinde sa fie una mai buna. Atunci hai sa ne dam mana cu mana si sa stergem lacrimile ce ne inunda . Hai sa aducem pe fata noastra bucurie si speranta. Pofta de viata!
Tot ce ne lipseste hai sa inlocuim sau sa incercam sa aducem inapoi . Sa numai pierdem timpul cu miile de intrebari ce nu isi au rostu. Sa lasam balta tot ce ne-a creeat candva rostu. Sunt vorbele mele pline de confuzie. Vorbe cu nonsensuri si prea rebele . 
Vorbe grele ...
 
 

20 aug. 2012

Disappointments



Hai sa vorbim despre ele . oricum niciodata nu par ca se termina . Vin mereu , mereu , una dupa alta . Lovitura dupa lovitura. Parca nu se mai termina cercul asta vicios .
Parca totul merge fara sens , fara pic de viata si simplu , mai simplu ca niciodata .
Tot ce e simplu defapt e atat de complicat. Stii? Imi e dor de ceva complex , de ceva simplu in adevaratul sens al cuvantului. Ceva adevarat nu ceva cu 10000 mii de sensuri .
Pana la urma mai mult suntem dezamagiti de viata asta decat ne bucuram de ea. Si orice bucurie pe care ne-o ofera dupa ea ca bonus da si o doza de agonie putin mai lunga decat aia de fericire.
Unde e balanta aia care trebuia sa existe ? Unde?
Cand s-a rupt ? Tind sa cred ca defapt nu a existat vreodata , doar am vrut noi sa credem asta !
Trist . Mereu negam lucrurile care sunt acolo in fata noastra . Nu vrem sa vedem ce este chiar in fata noastra .
De ce avem tendinta de a ne tortura singuri ?
Eu am impresia ca ne face placere sa ne ranim... Da cat de maniac poti sa fii sa o faci la infinit? Nu crezi ca la un moment dat ar trebui sa cedezi ?  Sau sa inveti din asa zisa experienta de viata ?
De ce totusi stim ca dragostea doare , de ce stim ca o sa ne ranim iar , nu ne impiedica sa o facem iar? Apoi cand iar ne impiedicam dam vina pe ea de inima sau mai nou Destinul ? Eu cred ca  ne indragostim iar si iar doar pentru ca in adevaratul sens al cuvantului "Ne simtim al naibi de bine " si cu cat doare mai tare ... atat de intens a fost sentimentu adica atat de frumos ne-am simtit.
Dar oare se merita? Stii practic ti se termina lumea. pamantul se invarte incontinu si numai gasesti forta sa te ridici dimineata din pat. Si o tii nu stiu cat timp asa de parca ai fi bonlav ... Bonlav de viata ! De aceea spune-am in postul anterior. Pastrati-va lumea aceea numai a vostra, construiti alta cu acel cineva special. Invitandu-ti persoana aia speciala in lumea ta nu faci altceva decat sa ti-o darami singur/a  . Tu ai sa regreti la finalul acestei povesti.
Da inca sunt copil. Si inca cred in dragoste daia ca in filme. Si mereu cand ceva merge prost imi spun ca acolo exista si acel cineva pentru mine si ca e vina mea ca aleg numai fraieri  care imi rup inima .
Atata durere , dezamagire si atatea inceputuri si sfarsituri. Voi nu ati obosit? Eu sincer da.
Parca ma trezesc din ce in ce mai greu , mai fara pic de viata si parca tot ce vreau e sa ajung iar acasa si sa ma bag in pat . Parca dezamagirile sunt tot mai profunde, parca durerile tot mai apasatoare. Defapt ce sa mai... Ma doare totul inclusiv picioarele sa tot merg fara directie .
Vara asta parca nici nu a fost . E undeva aruncata intr-un colt intunecat din mintea mea .
Dezamagirile te fac sa fii un om mai crud , un om mai calculat , mai rece , indiferent si lipsit de respect fata de alti . Nu ma refer la nesimtire , ma refer la practic ca ingori total sfaturile altora care nici macar nu stie cu ce se mananca viata asta , dar totusi insista sa iti dea un sfat inutil .
Cati am promis ca nu am sa plecam niciodata , dar totusi am facut-o ? Suntem in alta parte acum si fiecare are viata lui pentru ca se zice ca viata merge indiferent daca vrei tu. Atunci de ce ranile nu trec pur si simplu indiferent ca vrem sau nu ? De ce ne raman cicatrici pe suflet si ne ferim de orice mai rau ca de ciuma?
Si mai ales de ce ne aducem aminte tot ce a fost rau decat tot ce a fost special si atat de frumos in viata noastra?
De ce nu ne marcheaza lucrurile bune ci alea rele ?
Ne aducem aminte de trecut , ignoram prezentu si ne trezim ca visam la viitor cand noi nu facem nimic in prezent sa garanteze viitorul la care visam .
In schimb visam la vechiile povesti de dragoste , evitam sa ne gandim ca ceea ce trebuie sa ne cladeasca viata , in schimb pierdem destul de mult timp gandindu-ne la ce a fost odata ca niciodata .
Sa trecem peste e usor de spus , la fel de usor ranesti decat sa consolezi . E atat de usor sa dezamagesti . Trebuie doar sa pari bun si toata lumea o sa aibe asteptari de la tine. Mai mari decat crezi tu vreodata.
Apoi cazi . Toti sunt dezamagiti si suparati pe tine. Iti spun cum te vedeau si cum ai ajuns . Te vad cel mai jos decat esti defapt...
Am invatat odata ca atunci cand esti bun esti luat de prost. Ei bine eu nu ma mai pot numai "fata buna" ... Eu sunt tipa aia rea la care se inchina babele cand o vad prin mijloacele de transport si de care se feresc fetele "cuminti " . Sunt prietena aia cu care uneori iti e rusine sa iesi doar pentru ca sunt putin cam zgomotoasa. Putin mai mult ...
Pentru ca spre deosebire de alti nu evit sa spun in mod direct ceea ce nu imi convine si ceea ce imi doresc cu adevarat indiferent ca ranesc sau starnesc barfe ...
Sunt persoana care dezamagesc in general ...
Problem ? Honestly? I don'tcare ...

19 aug. 2012

Let's talk



Hai sa vorbim din nou despre basme ... Hai sa vorbim de frumusetea ce ne hraneste sufletele . Si pot sa zic ca din nou traiesc momente frumoase chiar daca sunt zile mai negre ca zmoala . 
Ma asez pe vine si ma uit cu ochii straini da plini de iubire spre tot . Acel tot ce ma inconjoara. Ma las captata de micul meu palat si imi trec mainile usor prin parul meu negru si matasos . E timpul pentru tot ce a stat in spate acolo ascuns . 
E timpul pentru constiinta . A inceput ceva sa bata mai nou in , interiorul meu rece . Ma incalzeste si ma mentine la aceiasi temperatura , uneori ma frige si ma doare . Un sentiment ce ma incarcat mai de curand zilele astea . Pentru un moment m-am lasat captata de moment apoi am realizat . La naiba  nu!
Pret de o clipa mi-am vazut visul cu ochii apoi l-am vazut cum se stinge incet. Am oprit totul brusc , am realizat ca inca nu e ceea ce vroiam eu. Pana la urma tot ce incepe bine se termina prost nu?
Culmea ironiei e ca fiecare basm mereu se termina frumos . Al meu ce final are ?
Happy ending ? Not ! E doar un vis de aceea se numeste si basm pentru ca exista doar in carti ... Dar putem sa ne creem propiul basm, propiul final pentru ca suntem unici in felul nostru si pentru ca multi dintre noi pot creea ceva posibil din acel imposibil . Da ! Aceea persoana sunt eu . Si uite-ma parca rupta dintr-un basm. Ireal de frumos . 
Sunt inca o comoara adanc ascunsa in ocean . O fetita cu un suflet curat precum al unui inger . Da ce stiti voi astia care ma judecati dupa aparente . Dupa mastiile de Bad Girl sau cum mi se mai spune mai nou Danger Girl :)) .
Si cand ma uit la aceasta fotografie ma vad intr-un mod frumos . Imi vad fata reala stralucind ca un diamant. Pentru prima oara as spune ca mi-am vazut sufletul . 
Cat stiti ce inseamna cuvantul Pur cu adevarat ? Nu cred ca stie vre-unul dintre noi ... 
Imi incarc din noul bateriile si incep sa dau tot ce este mai bun din mine , dar am prost obicei sa stric tot ...
Si ajung la concluzia ca basmele au fost facute special pentru doua persoane , dar eu mi-l construiesc singura. Micuta mea lume opaca. Micul meu palat cu ziduri mai vechi decat timpul . Locul meu in care ma retrag in glorie . Nu inca nu . Nu renunt la nimic , nu imi las armele jos , nu plec capu ci doar ma ridic iar si iar . Si sa le fac la restul in ciuda .
Eu imi am propiul basm , propia lume. Cati dintre voi puteti iesi din casa cu capul sus fara regrete ... Fara pic de constiinta ?! Se spune ca toti avem constiinta sau momente de constiinta ... Ei bine , eu zic ca sunt momente de prostie pentru mine :)) . Chiar sunt . Te fac sa te intorci in locul de unde ti-ai dorit sa scapi mereu si mereu .  Momentele astea de prostie iti pot distruge mica ta parte din rai . Si iti darama caramida cu caramida lumea ta construita pe iluzii si sperante false . Lumea aia construita in doi . 
Nu spun ca nu e ceva frumos basmul ala cu doi indragostiti care raman impreuna pana la adanci batraneti, dar sa fim seriosi TREZIREA " e doar un vis frumos care se tot repeta  si doar in visul meu gasesc lumea perfecta " . 
Construiesti o lumea in doi apoi te , trezesti singur/a cu toti pereti cazuti si fara acoperis . Si ploua in sufletul tau iar in mintea ta e un haos total . Nu gasesti raspunsul la intrebarea "Cu ce am gresit? "   sau "Ce s-a intamplat? " . A cui a fost vina? Iti spun eu ... 
A ta si doar a ta . Lumea ta trebuie sa ramana a ta . Lumea lui / ei sa ramana a lor . Restul e al vostru . Mai contruiesti inca o lumea pentru ca nu e greu ca atunci cand ea cade sa te retragi in lumea ta asa cum face si el / ea de astfel . Sa nu ramai descoperit , fara acoperis si sa iti ploua in casa . Nu sa tot incerci sa repari ceva ce oricum  nu se mai poate ajungand la concluzia de final "Fairytale gone bad" .
 True ?! 
Deci hai sa vorbim cu noi insusi despre noi insine . Hai sa ne gasim calitatile , dar si defectele si hai sa ne iubim pe noi apoi pe restu . Pentru ca daca ne iubim pe noi putem sa iubim si pe altcineva cu toata inima ... 

 

14 aug. 2012

Just a meeting



Doar o intalnire cu trecutu. Doar o privire ascunsa de teama . Privesc spre viitor cu un aer strain. Pur si simplu nu ma vad acolo. Va , vad pe voi toti cei apropiati mie , dar pe mine nu ma vad. Stiu deja ca nu imi gasesc locul, nu-i prima data cand simt ca nu apartin vremurilor astea. Dar am incercat sa ma obisnuiesc , dar nu reusesc. Dau gres pe planul asta. Dau gres incercand sa tin pasul cu lumea asta. Stiu si sustin ca nu am constiinta , dar incerc sa repar lucru asta. Incerc sa fiu buna , incerc sa fac tot ce imi sta in putinta sa fiu altcumva decat tradatoare asta care o vad in fiecare zi in oglinda.
Imi asum noi responsabilitati. Si gandul ca cineva sau ceva depinde de mine ma motiveaza sa fiu altfel. Ma face sa constientizez ca atentia mea trebuie sa fie indreptata peste tot , nu, numai acolo unde cred eu ca este necesar . Da stiu iarasi fraze incurcate. Sunt dibace si sunt prea dificila pana si pentru o minte complexa. Uneori ma intreb : Oare daca mi-as face o clona , oare ea ar reusi sa ma inteleaga asa cum vreau eu ? Ar fi logic nu ? Doar gandim la fel . Ar sti ce imi place si ce nu. Dar stai asa ... Am mai intalnit persoane care gandeau la fel ca mine sau ma rog ne asemanam si tot nu a reusit sa ma tina in loc prea mult timp. Nimic nu ma tine in loc si asta vreau sa schimb . 
Stiu ca ma adaptez repede. Poate prea repede si ma integrez acolo unde nu s-ar integra nici-un om obisnuit. Si ador schimbare , e lucru ce ma face sa ma simt vie desi la restu le e frica sa schimbe ceva . 
Nu are vre-un sens anume ceea ce vreau sa spun. 
Spun doar ca imi e dor sa ma intalnesc din nou cu trecutu. Cu oameni ce faceam parte din mine candva. De aceei oameni ce au reusit candva si cumva sa desluseasca mintea asta incurcata a mea . E greu sa ma simt mereu o straina in propiul meu corp. E greu sa vad ca ma recunoaste o pisica dupa miros , dar eu nu reusesc de fiecare data sa ma recunosc. 
Si desi m-am saturat sa joc mereu diferite roluri , nu as putea sa fiu doar una. Nu stiu ar fi ca si cum ai citi aceiasi carte in fiecare zi . Eu una m-as plictisi . Tu nu? 
Pun pariu ca da . 
Cineva imi spune ca e al naibi de greu sa te rupi de ceva ce a facut parte din trecutu tau. Atunci cum se face ca eu nici nu imi aduc aminte de multe fete din trecutul meu. E ca si cum a disparut , pur si simplu le caut si caut ceva in care sa le recunosc , dar nu reusesc. E ca si cum nu a fost acolo niciodata si asta pentru ca presupun ca , candva am vrut sa dau erase all of my mind . Si a disparut totul brusc si deodata. Si desi imi lipsesc anumite lucruri tind sa cred ca imi este mai bine asa . Poate de aceea uneori simt ca imi lipseste ceva si as vrea sa caut acel ceva , dar nu stiu ce imi lipseste defapt sau daca chiar imi lipseste ceva .
Huh . Complicat al naibi . Si ce! Asta imi spun mereu cand nu gasesc un raspuns in ceea ce caut. Nimeni nu s-a nascut stiind totul desi eu mereu tind sa vreau sa stiu cam tot .
Dar e ceva la care nu gasesc raspuns. Mereu da absolut mereu mi se spune ca sunt ciudata si ca sunt extraordinar de complicata . Si desi sunt asa cum spuneti , ma iubiti si nu vreti sa lasati armele pentru nimic in lume jos. De ce ma iubiti daca sunt asa cum spuneti? De ca ma jigniti, raniti si toate cele daca sunt cel mai extraordinar lucru de pe acest pamant. 
Stiu ca sunt unica, la fel ca toti de astfel care avem ceva unic, dar mie tot mi s-a repetat ca eu sunt unica in alt mod. Sincer nu vad in care, dar vad cum toti sunt capati de mine de parca as vorbi o limba moarta. E putin ciudata toata treaba asta , dar imi spun ca trece. Macar numai sunt milioane de conflicte in mintea mea. In sfarsit o intalnire cu linistea sa ii spunem asa .
 

11 aug. 2012

Isolation. Creation. Depression


Departe de a imi pune gandurile in ordine. Departe de a face curat in mine . Incerc sa creez ceva nou din izolare si depresie. Incerc sa pasesc spre altfel de lumina. Lumina portocalie-roscata a dimineti  ce ma prinde pe strazi pusti si lipsite de sens. Doar eu fara pic de suflet si onoare. Doar gand nespus si nepasare . 
Figura calda ma infioara si ma face sa ma intorc spre altceva ce nu gasesc . Imi e greu sa vorbesc frumos , imi e teribil de greu sa simt ceva cald . Las nervi sa ma cuprinda . Devin un haos !
Nu ! Numai reusesc sa ma inteleg. Gresesc atat de mult iar. Da am promis. Un compromis , un ultim compromis si las totul la pamant. Trebuie sa ies de aici cu capul sus . Sunt eu nu alta . Am incercat mereu sa imi feresc fata , dar mi-am riscat mereu viata . Mi-am pus sufletul pe tava de prea multe ori. Am oferit atatea apusuri si rasarituri . Am oferit atatea zambete si vorbe inocente. Am fost inteleasa gresit ca de fiecare data .
M-am blocat! Drumul meu sa inchis . Incotro merg? Stiu ca pot mai mult de atat. Trebuie sa pot . Asa am fost menita sa fiu . Stiu ca asa trebuie sa fiu . Sa rasar cat mai sus si sa apun in  gloria ca preafrumosul soare. 
Vreau ... Nu stiu ce vreau ... 
Spun ... Nu stiu ce spun ...
Traiesc ... Ce traiesc? 
   Trebuie sa ma regasesc iar . In zadar caut pacea daca nu pot lua o pauza de la tot. 
Imi spun ca mai e putin. Am sa ma bucur de un alt aer . Am sa schimb peisaju, monotonia . Sper . Vreau andrenalina de altadata . Imi e dor un pic de partea rebela din mine . Ma abtin cu greu sa fiu o persoana normala . Imi tin in laturi partea intunecata din mine . 
Vrea sa iasa . Zbiara . Ar fi mai bine sa ii dau drumu cate putin pe afara astfel ma nimiceste. 
Am uitat timpurile cand eram cuprinsa de , depresia sau alte chesti de genu . Am reusit sa tin stariile de genu departe de mine si am incercat mereu sa creez o stare pozitiva din una negativa. Nu-i un post negativ ci unul neutru . Cel putin asa il consider eu .
Privesc o pereche de ochii albastri ce mereu ma asteapta acasa si imi tine companie in noptiile reci sau calde. 
Un mic ghem de blana speriat de tot .Si totusi stiu ca mai este ceva sau cineva in lumea asta a naibi de mare ce ma stie , ce ma intelege . Mai e putin imi spune . Putin , putin , putin
Se calmeaza zumzetele ce nu mi-au dat pace toata ziua . Maine se anunta o zi libera . Maine se anunta OUT !

6 aug. 2012

Bad, bad, bad ...



Iar ma pun sa dorm cu gandul la miile de intrebari din capul meu. Si din nou adorm nemultumita de mine si de directia in care ma duc . Nu pot sa va multumesc pe toti si se pare ca fara bani nu poti sa ai nici macar familia aproape. E putin trist cum uni isi bat joc de tine cum au chef , dar mai trist e ca nu poti sa faci nimic pentru ca ramai mut si paralizat cand vezi fata lor reala. "In zadar incerci sa invi mortii copile "
 Si as vrea sa ma tin de planul meu. Planul meu maret de a merge la facultate . Planul meu care devine un vis din ce in ce mai imposibil de atins. 
M-am saturat de indiferenta mea , as vrea sa las armele jos si sa zic "las sa treaca" , dar nu pot ceva imi spune sa lupt incontinuare pentru ceva pierdut, dar m-am saturat de zilele astea negre. M-am saturat de singuratatea mea interioara. Vreau sa imi las inima sa bata cu putere , vreau sa fiu si eu fericita fara motiv si sa mi se astearna pe fata un  zambet tamp. Si totusi pana si asta e iar o dorinta imposibil de realizat in momentul de fata.
Parca din nou s-au intors toate cu , curul in sus si eu nu stiu in ce parte a camerei mi-am ascuns sufletul sau macar de as stii ca l-am pus aici .
Imi intorc privirea spre un lac altadata inghetat si luna mancata de furnici si parca ma impiedic tot mai des de propiile picioare, parca imi pierd rabdarea din ce in ce mai repede. 
Si iar ma schimb si ma reschimb la ora si la minut . Valuri de emotii ce imi taie respiratia. Sentimente triste , incarcate de atata nostalgie pe mine ma fac sa rad de parca e cel mai amuzant lucru. Apoi ma opresc brusc si imi dau seama ca plang sau cam asa ceva si merg spre nicaieri sau spre acel loc numit casa . 
Ma simt pustiita , mai singura ca acel codru din padure , ma simt lipsita de viata si de Zambet. 
Ma simt lipsita de Tine ! Dar nu vreau sa te mai vad si nici sa te mai aud pentru ca m-am saturat ca tot mereu sa spun eu cate ceva . M-am saturat ca eu sa ma schimb mereu si tu sa ramai acelasi . Pur si simplu imi e de ajuns . Nu stii ce inseamna Doi stii doar ce inseamna TU . Eu stiu despre ceea ce vorbesc da tu ai macar o vaga idee? 
Renunt la gandul ca ceva se va schimba vreodata . Toate sunt doar pentru un moment dat apoi revin la normal . Si ma inchid in mine si ajung iar  sa vorbesc cu mine insumi pentru ca m-am saturat sa zbier si sa tot cer ajutor si sa nu ma vada nimeni. 
Nimeni nu isi doreste cu adevarat sa ajunga la inima mea. Atunci va rog lasati armele jos si plecati din viata mea !!!
Bad people , bad dreams  , Bad , Bad, Bad

2 aug. 2012

Out of lies



Imi bag degetele in urechii si fredonez ceva. Numai vreau sa aud nimic in afara de vocea mea . Vreau liniste , liniste si pace. Linistea si confortu ce mi-l ofera patul meu de acasa , pacea ce mi-o da pisica mea cand se uita cu ochii ei albastri la mine.
Nu vreau sa aud nimic din ceea ce imi spune zgomotele lumii . Vreau sa dispara tot ce ma inconjoara. M-am saturat de atatea minciuni si atata paranoie .  
Si dispar din cadrul asta trist. Plec spre nicaieri cateva ore bune . Poate asa imi dau seama de ceea ce vreau. Poate cand ma intorc va fi mai multa liniste decat am lasat eu vreodata in urma mea. De data asta ma insel . 
Incep sa scriu mai rar... din ce in ce mai rar . Si nu se intampla nimic bun in viata mea. In afara de aceiasi monotonie de zi cu zi ( munca-casa ; casa-munca) ! 
Si decid sa plec spre un alt cadru , cu alte persoane decat cele pe care le cunosc de zi cu zi . Plec in cautarea adevarului ...  Purul adevar. Incerc sa ies cu capul sus din miile de minciuni ce mi-au fost zise. Incerc sa numai cred decat in mine.
Si stau si ma uit la ea ore intregi cum nu se dezlipeste de biroul meu . Stau si ma amuz cand tasteaza in locul meu. Si mor de dragul ei atunci cand abea asteapta sa ma intorc acasa.
Am compania perfecta. Cea care tace si doar se uita la mine, cea care nu ma poate enerva decat rontaint firele de la mouse sau tastaura ( btw nu am schimbat decat 2 mouse-uri pana acum ) .
Si imi e frica ca si ea va pleca cu o parte din mine . Asa cum ati reusit fiecare sa faceti si de fiecare data . Dar cel putin ea nu are cum sa ma minta . 
Asa ca afara cu voi , afara cu tine alta minciuna ce stai la rand la urechea mea . Sunt ocupata . Nu aud nimic , doar vad . Numai vreau sa aud nimic din ceea ce spuneti. Vreau fapte... Fapte pe bune!
Restul poate sa pice pe bune. sa se duca la fund si sa faca spume. Numai ma intereseaza absolut nimic in afara de ea si de mine si de tine macar un pic. 

Vreau sa termin odata piesa asta de teatru care nu se mai termina . Vreau sa ma rup de trecut odata si bine si sa ma lipesc de umilul prezent ce da rateuri cu mine .
Imi indrept concentrarea spre a, avansa , spre a face ceva util cu viata mea . 
Timpul oricum trece.Uite ce repede se asterne toamna , ma intreb cand naibi a trecut si vara  ? Voi ati simtit? Ca sincer eu nu stiu cand s-a facut august ! Parca totul s-a petrecut intr-un film de scurt metraj pe ceea mai proasta scena din viata mea . 
Si inchei desi mai am destule de zis . Inchei cu Out Of lies