Am inceput sa imi intorc privirea spre altceva. Un pic spre trecut , jumatate in viitor si un sfert in prezent. Nu aveti cum sa intelegeti sensul acestor vorbe, nu aveti cum sa intelegeti ce este in mintea si sufletu meu.As vrea sa imi pot distrage pret de o secunda concentrare pusa pe fapte rele. As vrea sa pot sa ies din casa si sa plec fara sa imi pese de durere. Dar nu pot , e prezenta si in mintea si in corpul meu.
In fine ...
Soarele se tine bine sus pe cer si parca nu vrea sa cedeze si sa se ascunda un pic dupa nori . Nu vrea sa imi dea un gram de libertate. Astept noaptea cu nerabdare , astept sa imi sune telefonu si in sfarsit sa ma caute cineva. Sa ma minta frumos asa cum o face deobicei.
Simt iar senzatia aia de greutate mare pusa pe umerii mei. Din nou joc , jocul ala prost care se pare ca nu se mai termina. Ma ascund dupa deget si incerc sa imi apar picul de onoare ramas. Incerc din nou sa par acel diamant fals. Si ma fac ca inteleg chiar daca nu pot sa inteleg pe deplin. Incerc sa am rabdare poate e si pentru mine ceva bun . Dar la fel de repede imi pierd rabdare si ma intreb iara spre nicaieri. Iar 1 milion de intrebari in capul meu. Si din nou aceea persoana ce imi poate da lumea peste cap in mai putin de o secunda.
Imi pierd cumpatul , sar si tip ca un copil mic , imi fac nervi spre amuzamentul celorlati.
Incerc sa numai scriu despre nimeni altcineva decat despre mine, dar imi e imposibil cand cineva anume imi da starile respective.
Ma indrept iar spre nicaieri si fara o tinta. Incerc sa ma ridic si sa fac fata cerintelor, incerc sa privesc totul de la inaltime.
Too much chaos in our minds ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu