7 aug. 2013

Tipic

Astazi mai degraba as citi o carte decat sa conversez cu cineva. As citi Eliade decat sa soptesc cuvinte dulci . Si poate chiar daca azi nu-mi pasa de nimic , poate dau impresia ca sunt falsa. Dar pur si simplu avem momente cand simtim nevoia sa stam singuri, sa vorbim cu noi insine, fara sa parem nebuni. M-am relaxat in ultimul hal cu toate ca timpul curge impotriva mea, astazi nu imi pasa. Mi-as dori sa fiu o calatoare, sa pot pleca oricand , oriunde mi-as dori sa fiu in fiecare moment. Si poate e un pic gresit. Poate ar trebui sa ma, maturizez , dar ce rost are sa fim tineri daca nu facem nimic. Ce mai avem de povestit la batranete, copiilor si nepotiilor nostri? cum mai putem sa ii invatam sau sa ii sfatuim cu ceva , dar daca noi nu avem idee cum e viata defapt? 
Mi-as dori sa pot cunoaste tot, fiecare situatie. Sa am solutii pentru fiecare problema, chiar si pentru lucrurile imposibile. As vrea sa stiu tot ce cuprinde lumea. Sa o am in palmele mele ar fii cadoul perfect. Mi-as dori sa numai ma cert cu nimeni, sa numai dau explicati , sa numai zic nici macar cat indica ceasul... Ahh si totusi dorindu-mi atat de multe ,nu am nici macar un sfert. Timpul trece an dupa an, luna dupa luna iar noi numai facem nici macar o fapta buna. Criticam, injuram, ne enervam, indepartam ,uitam , suferim si multe alte chesti rele. 
Dar azi eu numai ascult nimic, imi las capul pe spate si raman in tacere... 

5 aug. 2013

Leave all the rest

Si lasa totul in urma ta ca si nimic nu ar mai fii . Lupta pentru clipa ta ca si cum ar fii ultima. Lasa nervi sa te cuprinda, lasa instinctul sa te ucida.
Se spune ca atunci cand actionam pe baza de instinct constiinta noastra numai exista, atunci ma intreb : daca cineva a , actionat toata viata pe baza de instinct asta inseamna ca nu a, avut si nu are constiinta? Poate ca da. Poate de aceea uni din noi nu au pareri de rau chiar daca a facut rau sau a facut lucruri anormale. Deci ipoteza este corecta nu ?
Bun. Si daca nu avem constinta cum suntem capabili sa avem sentimente? Inclusiv si ura . E un sentiment puternic si domina 90% din populatie? Deci? Care e raspunsul corect aici ?
Avem sau nu constiinta? Instinctul e o arma , pe care uni din noi o folosesc atunci cand nu e cazul. Si totusi are doua parti rele la fel ca toate cele. Te apara sau te doboara atunci cand nu stii cum sa il folosesti . Iubesti pentru ca esti iubit , ataci cand esti atacat, te apari cand esti lovit. Deci noi functionam pe baza de instinct. Constiinta e atunci cand te simti vinovat sau responsabil de ceva anume sau cineva anume . Si asta functioneaza doar daca simti asta, dar daca nu simti? Poti ataca si din instinct nu ? 
E o teorie complicata si o las pe urmatoarea pagina. Dau pagina si trec si la altceva.°
La faptul ca ma duc acasa...

29 iul. 2013

Memories

Si mi-am adus aminte de o vreme apusa. De aceea fata mica si-nganfata. Avea parul negru si buzele rosi, se ascundea de lume si jura iubire. Cea mai pura , cea mai sincera ce a existat vreodata. Dar realitatea a cam doborato. Iar ea azi numai crede in povesti cu zane si printi pe caluti.
Isi aduce aminte uneori se pare , de un parc mai mare, dar vis ii se pare. Si in trecere ii trece multe chipuri triste si lacrimi amare, drame pesimiste.
Naivitate dulce si amara , ea fuse rapusa de alta secara. Am lasat-o in urma , dar astazi se pare ca imi trece in gand , ea vrea sa apara. 
Inca imi aduc aminte de locul secret si de valul mari ce o linistea. Multe amintiri cu paienjeni pe hartie, multe rasarituri si apusuri rare. Numai pot sa tac si nici s-o ascund. Inca sunt copil si sunt prinsa in spate. Tot nu reusesc ca sa uit trecutul, tot ma inabusesc amintiri tacute. 
E intr-un fel la fel, doar ca mai matura. Cu credinta in oameni si treburi marunte. Inca mai viseaza, inca exploreaza, dar din cand in cand mai exaspereaza.
Iti condamni trecutul ,blestemi viitorul,cat mai multe ganduri , cat mai multe zboruri.
Suferi in tacere , speri fara durere. 

20 iul. 2013

I forgot


Am uitat. Am uitat ca timpul trece, am uitat sa mai fiu rece. Am uitat cum e sa iti pese.
Aici timpul se scurge cu o alta viteza facandu-ma sa uit ca iubesc si ca sunt iubita.
Si totusi nu am uitat cand te-am vazut prima oara si tot ce ai incercat sa faci ca sa nu ma doara. Poate te-am urat candva , poate inca o mai fac putin involuntar. O fac atunci cand uiti de mesajul de noapte buna, atunci cand uiti de mesajul meu de dimineata, atunci cand te faci ca nu iti mai pasa, atunci cand totusi sunt prea multe.
Da oricum ca in fiecare seara cand imi inchid ochii te vad clar in fata mea zambindu-mi larg asa cum faceai odata. Dar ce ma sperie cel mai mult e faptul ca am uitat cum sa te fac sa ma iubesti din ce in ce mai mult.Am uitat ca pot sa te pierd, am uitat ca destinul nu ne vrea impreuna.Uitand lucrurile astea mici, incep sa uit pe rand toate.Numai stiu cum e sa vorbesti ore in sir cu cineva care iti place. Urasc sa nu stiu unde esti si ce faci. Urasc fiecare moment in parte cand sunt singura. Tu nu? Parca brusc numai am cuvinte, brusc a disparut tot ce am avut in minte. Nu-mi gasesc amintirile nici in coltul ala unde le ascunde-am deobicei, poate le-am sters si am uitat ca am facut si asta.
Si azi am ramas fara cuvinte...

Dreamer



Sa visezi ce-a fost odata
Nu va fii si altadata
Sa iubesti, sa epuizezi
Sa nu speri cand aberezi.
Caci in spate pe o treapta 
Consecintele te-astepta
Fara zambet e desert
Fara lacrimi e perfect
Universul se destrama
Si cand cazi lumea te-aclama
Ce-i corect, ce e nedrept?
Nu poti fii un om perfect.
Asculta-ti inima cum bate
Poti te rog s-o lasi in spate?
Nu te face ca n-auzi
Ca la urma sa te scuzi
Nu te face ca nu vezi
Ca, apoi dramatizezi!

Here in nowere

Astazi am plecat la drum
In urma mea se face scrum
Si ce conteaza ca-i alta lume
Valul mari face spume.
Auzi o usa-ndepartare
Iarasi trec alte hotare
Sunt aici in nicaieri
Numai sper la ce-a fost ieri
Numai cant,numai visez,
Tot astept, exasperez.
Numai rai si armonie 
Ganduri puse pe hartie
Vad prea multe, simt putine
Totul fuge iar spre tine.
Si ce daca imi este dor
Inca sper cam sa-l dobor.
Cerul cade peste mine
Orice-ar face nu ma tine.
Dar aici in nicaieri
Orice-ai face sa nu speri!

5 iul. 2013

That's it!

Bun. Viata e de cacat deci sa o traim la alt nivel. Ok. Incep sa inteleg.Incepe sa se lege. Stii vorba aia ? Mai bine singur decat cu un ghimpe in spate? Inca rad si nu inteleg de ce . Mi se pare prea amuzant totul. Mama mi-a zis o vrba inteligenta candva ''fi pentru tine ,lumea nu se va schimba''. Si asta imi aduce aminte de alt lucru. Sa nu ai niciodata incredere in cineva care nu are incredere in el insusi. Si totusi am o minciuna preferata ' impreuna si la bine si la greu' 'nu te voi lasa niciodata' so unde sunteti cei ce spuneati asta atunci cand cel drag da cu fundu de asfalt. Hmmm ciudat . E doar un drum gol in fata mea. Si totusi inca imi pasa, inca ma raneste, inca imi suna in cap 'nu vreau sa te pierd inca odata'' Brusc mi se pare doar o minciuna frumoasa. Cui ii mai pasa? Iei tot singura sunt ,doar ca pe n drum diferit. E suficient. Mi-a ajuns. Pur si simplu s-a varsat nenorocitul ala de pahar. La naiba cu dorul, la naiba cu toata dragostea. La naiba cu toate promisiunile care nu se tin. Simplu 'la dracu cu tot'. Numai suport. Unde dracu este acea familie? A da cred ca stiu. Ma testeaza. Mda . Frumos . Asta e lumea nu se va schimba stii? Bun m-ai facut sa ma indepartez iara. Ok nu-i nimik. Cred ca as putea sa inteleg si asta. Viata asta are roata stiam deja. Dar nu o iau ca pe o pedeapsa ci ca pe un sut in fund care ma face sa merg mai repede in fata. Ma face sa deschid ochii mai larg. Ce naiva sunt cateodata. Ofer tot ,putinul sau nimicul meu .Si ce primesc inapoi? Ok asta e. Pot sa inteleg si asta , dar tu poti intelege daca ma voi schimba inca odata?

16 iun. 2013

Ready to go ?

Sigur ai gresit planeta. Stii ce? Defapt nu stii nimic. Vrei sa jucam dur? Aveam nevoie de provocare, defapt nu aveam nevoie sa imi aduc aminte cat de cruda pot fi. Dar lumea crede ca inca sunt mica si ca mie frica si ca n-am sa risc nimic pentru ca nu e cazul.
Bun. Pregatit? Eu da. Parca simt ca mi-am reincarcat bateriile. Am schimbat placa vie pe cea moarta. Pregatita de tot ce imi trece prin cap.Pregatita de aventura. Pregatita de uitat si de lasat in urma... Am pierdut prea multe sa imi pese acum tocmai de asta. Probabil am sa mai pierd. Asa a fost sa fie trebuia sa fiu constienta de la inceput ca aici se va ajunge. Dar copilul din mine inca crede in schimbare si in oameni buni. Hey defapt toti vrem sa ne ranim intre noi . Dar de data asta in loc sa ma lovesti unde ma doare ai lovit in locul gresit. Mai trezit. Si spun Neatza , de maine incep o noua viata .

15 iun. 2013

Fly!!!

Daaaaaaaaaaa. Plec din tara asta chit ca o sa trebuiasca sa ma intorc din nou la tot stresul asta care ma bate zi de zi. Numai am rabdare. Numar minutele ce trec, secundele , clipele ,momentele. Intotdeauna mi-a placut sa devin o calatoare. Sa pot vedea in fiecare an cate o tara . Pur si simplu sa nu trec prin viata asta nefacand , nevazand nimic din tot ce este de vazut... Pe rand cu rabdare mai trec odata de aceasta mare. Apoi ma reintorc aici cu sufletul mai mult de un sfert lasat in alta tara, in alta clipa. Pentru ca simt ca aici nu e locul meu si pun pariu ca nu sunt singura care simte asta. Imi ascult ceasul ticaind, mai trece o secunda , mai trece un minut, inca o, ora, doua , trei si eu tot aici sunt. Dezamagitor momentul . Imi tot zic inca doua zile :)) . Nu reusesc sa fac timpul sa zboare ca sa pot zbura si eu . Ma tine in loc toata dorinta asta de nou . Astept dimineata aia in care doar plec fara sa privesc o secunda inapoi ! Astept caldura aia aia care imi incalzeste sufletul si imi incarca bateriile. Astept paradisul. Tu?

3 iun. 2013

I want to ... be right here

As vrea sa numai imi lipsesti . As vrea sa nu te mai iubesc. As vrea sa incetez sa cred, in rau si bine. As vrea sa numai simt. Ar fii bine?
Azi mi-ai lipsit mai rau ca ieri . M-am simtit mai singura ca niciodata. De ce? Pur si simplu! Poate ca nu incetez sa te caut in fiecare noapte, in fiecare vis ce il am .
Uneori plang , de ce? Nici eu nu stiu . Tu stii? 
As vrea sa fii aici in momentul asta , si in alt moment al vietii mele . As vrea sa nu scriu asta , pentru ca as vrea sa privesti mai bine, mai adanc in sufletul meu pustiu.
Dar tot ce vreau e in zadar. Dorul si teama imi da impresia ca ,cuvintele tale sunt zise doar sa ma faca sa ma simt mai bine. Poate e doar impresia ... Dar stii cat ma doare? Lipsa ta? 
As vrea sa numai fii permanent in capul meu , in , inima mea , in sufletul meu , in ochii mei. Numai ma pot concentra, numai reusesc sa imi distrag atentia la altceva...
As vrea sa fii chiar aici cand te caut. As vrea sa ma tii de mana cand merg pe strada , as vrea sa imi veghezi somnul care nu-l mai am . Dar defapt ar fii de ajuns doar sa fii aici .
As vrea sa imi zici mai des ce insemn pentru tine , vreau sa cred ca asteptarea asta merita fiecare lacrima a mea. Nu vreau decat ... Sa te simt la fiecare pas cu mine desi fara prezenta. Intelegi ? 
Vreau sa imi arati ca iti pasa de tot ce fac . Vreau macar sa imi dai impresia ca eu sunt centrul universului tau. Si as vrea sa imi scrii mai des , sa-mi arati ca citesti , sa-mi arati ca ce-mi doresc e cu adevarat al meu ... 
Tu ce ai vrea?
 

28 mai 2013

I did

Toti am facut cate putin din fiecare nebunie ... Am iubit pentru prima data, a doua , a treia. Am iubit chiar si cu inima franta sau facuta bucatele. Nu ne-am oprit in loc si mai ales nu ne-am oprit speranta ... Am ingropat fiecare morti si vii . Am ranit si am fost raniti, am mintit si am fost mintiti. Cunoasteti sentimentul?
Am facut tot ce mi-a stat in puteri: am iubit, am urat, am sperat, am disperat, am mintit, am ranit , am lasat oameni in urma, dar niciodata n-am uitat de unde am plecat si care imi sunt prieteni cu adevarat.
Am avut o discutie de curand despre prietenie, loialitate , bani , rasturnari de situatie... si am fost socata de mentalitatea lui/ ei . Toti gandim atat de, diferit. Toti ne credem atat de importanti .. Nimeni nu este de nivelul nostru.
De ce asa? Nu inteleg? Nu toti suntem oameni? Ne desparte o suma de bani , o meserie si o facultate in plus?
Poate. Dar eu inca sper la dragoste fara nivel , prietenie nesfarsita si oameni mai buni. 
Tot sperand mi-am facut viata un haos, rareori m-am bucurat cu adevarat de o clipa de liniste. Dar nu regret nici macar o clipa trecutul meu stii ?
M-am bucurat intens de fiecare plimbare pe motocicleta, de fiecare cursa nebuna si ilegala. Am suras la vederea apusului, am tremurat de emotie la primul sarut, mi-a fost frica de pierdere si de esec, de caderea si de nerespect. Dar am triumfat dupa fiecare lovitura. Mi-am oprit umanitate uneori si am fost ceea mai groaznica fiinta, dar chiar si asa am iubit un suflet cald . Chiar daca am suferit dupa fiecare esec , am biruit peste asteptari. Suntem in toiul vietii de ce sa ne oprim din nebunii? De ce sa ramanem fideli unei vieti calme? De ce ai nevoie de siguranta cuiva cand singura persoana ce poate sa iti ofere asta esti tu insusi...
De ce avem nevoie? De incredere, de speranta, de viata si de nebunia ei, de frica, de esec, de regrete si nemultumiri. De asta avem nevoie ca sa ne motiveze sa speram ca va fii mai bine. Stii? Va fii mai bine doar daca faci tu sa iti fie mai bine .
Am lasat resentimentele la o parte, am uitat cum e sa urasti pe cineva mai mult decat orice. Am iertat si m-am bucurat de constiinta. Am asteptat si am fost entuziazmata de rezultat. Dar se poate si mai bine, se poate si mai rau . Totul depinde de curajul tau.
Te plictisesti ?Bun. Citeste o carte , iesi afara , fa ceva. Nemultumit de locul de munca? Bun . Da-ti demisia cauta altceva. De ce sa traiesti dupa ierarhie cand poti trai dupa propiile tale reguli? Ceva te blocheaza sa visezi? Bun exista butonul "erase" undeva acolo in capusorul tau. Tie frica de pierdere? Si mie , dar  nu poti face nimic sa opresti asta, dar in schimb te poti bucura de fiecare moment ca si cum ar fii ultimu.
Numai sta. Deja ai pierdut un timp pretios... Pentru tine , pentru aceea inima a ta. 
Pastreaza ritmul , nu-l lasa doar sa palpaie . Ascultati inima, nu o lasa sa se inabuseasca in ritmul cardiac. Potolesteti setea de viata . Nu vei regreta. Exista deja ceva ce ai ratat. 
Doar fa ceva...


©Popescu Elena

16 mai 2013

Everything

Numai stiu sa exprim in cuvinte ceea ce simt, ceea ce vad , tot ce ating. Am uitat cum se face treaba asta. Parca pur si simplu mi-am iesit din mana sau numai am destula sursa de inspiratie . Traiesc intr-un haos total lipsit de speranta, imbatat de rautate. Lipsa respectului de tot ce e viu . Lipsa caracterului uman ma lasa fara cuvinte.
Nu stiu cu ce am vrut sa incep , dar in mod sigur voi termina cu altceva. E ca si cum mergi drept apoi brusc o iei pe alta straduta ,dar apoi nu iti mai amintesti cum ai ajuns acolo.
Mergi fara oprire, vorbesti fara cuvinte , ti-e frica de intuneric ,dar si de lumina si tot ce stii e ... ca nu stii incotro te indrepti. Dar orice ar fii maine e o alta zi . Maine va fii o alta poteca de care tu nu stii incotro te duce . Si in ciuda relelor tu tot mai speri ca va fii bine.
Imbatata de optimism, naiva si nu prea corecta fata de tine insuti . Cum te simti tu copile? 
Parca lipsesc stele de pe cer. Parca nimic nu e la locul lui . Nici inima- mi , nici sufletul nu-i.
Am pierdut tot , pana la ultima rasuflare. Numai am aer. Numai am loc de trecut. Nu-mi vad viitorul , numai cred in speranta , iar visele au devenit doar cosmaruri neingropate.
Amintirile devin vii , iar totul zace in tacere .
Nimic nu e normal... Poate doar am uitat de mine .

8 mai 2013

Yeah. Right!

Nuuuu. Nu sunt suparata , ci dezamagita. Nu sunt enervata si usor iritata de nepasare . Nu imi place cand cineva se gadeste doar la el in timp ce tu faci totul. Defapt urasc indiferenta atunci cand eu arat cat de mult imi pasa oricat de nimic ar parea lucru ala . 
Urasc sa fiu cautata doar la nevoie apoi cand sunteti bine uitati sa spuneti buna . Dar eu sunt buna si va iert pentru ca numai am loc in suflet pentru inca o doza de ura. Tac , uit si ma relaxez pentru ca am o viata in fata fara ghinion. Iar soarele, el va rasari inevitabil pe strada mea . Atunci va urez succes pentru intrebarile ce se vor asterne inaintea voastra fara raspuns. Pentru ca eu nu am dreptate niciodata, dar totodata totul se intampla dupa cum spun eu .
Cum ar trebuii sa ma simt cand cineva ma intreaba "dar nu-i pasa nimanui de soarta ta? " Bine nu ? Eh chiar daca nu-i asa eu zambesc si sustin ca sunt independenta , dar defapt doar jumatate este adevarat. Aud tot mai multe scuze si tot mai multe motive ce nu isi au rostul. Eu pot sa ma deplasez in ziua mea libera sa fac ceva care nu aveam nevoie cand era mai usor sa intru pe internet si sa verific ca ce internetul are raspunsul la tot ce cautam noi . Dar nui asa . Doar ca mie nu mia fost lene si am facut tot ce mia stat in puteri , nu am expediat, nu m-am suparat decat atunci cand sunt intrebata de 15 ori de acelasi raspuns care l-am raspuns tot de atatea ori .
Dar ce conteaza . Nimeni nu vede sacrificile , dar e de ajuns sa gresesti odata si toata lumae va fii cu ochii pe tn .
In rest ... Nu vreau nimic

4 mai 2013

Far away

 Oricat de departe ai fii , gandul fuge doar la tine . Oricate ne-ar desparti , ne intoarcem unu la altu ... Mintea si sufletul vorbesc aceiasi limba pentru prima oara .Chiar daca detesc sa imi beau cafeau singura de dimineata, chiar daca nu-mi place sa dorm singura , chiar daca mereu esti plecat, eu tot cu gandul la tine sunt .  Se spune ca distanta nu e facuta sa desparta ci sa testeze cat de , departe poate ajunge iubirea. Unii se despart apoi se intorc de unde au ramas ce acelasi farmec, altii nu se mai pot privi in ochii, iar restu nu are rost sa mai discutam.
Mii de km parcursi in fiecare seara , mii de zambete si amintiri ce ma fac mai nostalgica noaptea. Mie dor de tine , mie dor de tot ce tine de noi . Imi e dor sa ma privesti cum dorm , sa imi zambesti cand ma trezesc,sa ma tii de mana si sa ma opresti atunci cand sunt atenta mai mult la tine decat la drum .
Cine a spus ca va fii usor? Probabil e doar o incurajare tampita pentru ca usor nu este cam deloc.  Timpul sta in loc . secundele se transforma in minute, minutele in ore, iar orele in zile. Si nici macar nu a trecut o saptamana . Se poate asa?  Uneori simt ca numai pot, dar asta nu ma opreste sa sper sau sa visez.
Peste 1h jumate plec iar la munca ca in fiecare zi . Si iar va fii un cuplu care sa imi strneasca putina invidie pentru lipsa ta . Si poate ei nu au ceea ce noi avem, dar e suficient ca sunt impreuna zi de zi . Suficient sa ma faca geloasa ca prezenta ta lipseste.
Vara asta va fii mai rece fara tine , stiu asta :(.

Te astept acasa bufnita mea !

25 apr. 2013

Inca o lovitura de gratie

Una , doua ,trei, zece ,mii .Pe bune? Chiar nimanui nu ii pasa ceea ce am de zis? Ceea ce ma doare sau ma deranjeaza? Pe bune? Chiar un nimic am ajuns ? Doare , dar tac din gura , imi incrucisez mainile la piept si imi aduc aminte de toate planurile care se destrama . Ideea mea tampita . Eu sunt tampita defapt . Nu inteleg cum pot fii asa . Inghit in sec si imi spun ca toate astea se vor schimba, dar nu in ritmul asta . Prefer sa plang iar si iar si apoi sa imi ridic capul prin propiile mele puteri . Decat sa inghit si sa ma complac.
Cand am ajuns asa naiva? Eram altfel, eram eu ... acum cine sunt ? Sunt ca o papusa pe ate controlata de emotii si de frica .Numai pot sa respir si din nou am ajuns aici cautand ceva . Incerc sa dau pagina , dar evit si o las in aer . Inca o lovitura si multe cuvinte grele ce le las sa atarne de usa de la intrare . Incerc sa imi tin lacrimile in frau si asta ma doare. Dar cui ii pasa ? E mai usor sa te intorci si sa pleci in directia care ti-ai propus-o decat sa te opresti si tot odata sa opresti pe cineva care sustii ca il iubesti .
Defapt cum poti spune ca iubesti iar apoi sa spui "nu-mi pasa de ce vrei tu " ? Eu una nu gasesc raspuns . Nu-mi gasesc cuvintele ,mai ales cand imi dau seama ca mi-am sapat groapa iar acum imi torn pamant singura peste mine .
Alegerile mele tampite, inima mea tampita , daca as putea sa o scot ce bine ar fii.Cum am putut ? Cum? Sa ma invinovatesc pe mine pentru ca alesesem un drum corect. Apoi m-am intors si mereu am facut aceiasi prostie. Am dat puterea cuiva ca sa ma distruga.
De ce n-ascut si nu fac bine ? De ce sunt doar o piesa usor inlocuibila? Cu ce am gresit ? Am dat tot iar eu am ramas cu nimic . Sunt doar centrul universului tau paralel .

23 apr. 2013

I forget

Am uitat de mult se pare
Cum sa scriu ce mi se pare
Am uitat tot ce-am trait
Ce-am iubit, dezamagit.
Si-am uitat aceea carare
Ce te duce spre uitare.
Inca-un pas in alta viata
Alta fata dimineata .
Ma indrept cu pasi marunti 
Sa descopar ce ascunzi .
Inima ce-mi bate-n piept
Scoate un sunet prea incert.
E de rau sau e de bine
Numai stiu ce e cu mine.
Despre tine , despre noi 
Despre tot ce imparte in doi.
E de vis sau de cosmar
Gustul inca fiind amar .
Numai caut , nu gasesc
Alta cale de acces .
Si am renuntat din nou 
Simplu, dulce la ecou .

17 apr. 2013

Again and again.

So? Sa o luam de la inceput. Ei bine e din nou aceleasi reguli. Ei bine nu imi plac. Picaturile de genu au implut paharul. De ce ma chinui sa inteleg  ceva ce nu-i de inteles? Nu reusesc . Poate eu gandesc la alt nivel si ca sa fiu inteleasa trebuie sa renunt la ceea ce nu ma intelege.. Eu m-am saturat sa repet aceleasi scenari in alt timp de scena. Ei bine poate e cazul sa renunt nu? Pentru ca sincer numai pot sa ma prefac ca inteleg ceea ce nu pot intelege defapt. M-am saturat sa ma explic' sa ma complic si nu vreau sa ajung sa mint doar pentru ca e neplacut adevarul. M-am oprit pentru o secunda sa vad unde duce aceasta cale. Ei bine nu stiu . De data asta numai pot prezice. Mam oprit din a mai da cu presupusul, dar detaliile ma omoara. Le vad la fiecare pas si imi trezesc un fel de repulsie aglomerata. Imi simt obraji fierbinti si tot odata mainile reci. Inima mi sa oprit si am uitat sa mai respir. Visele mele sunt  goale si pline de intuneric. Ma opresc din plans si dau intr-un ras isteric . Dar tot repet : nu din nou . Daca pleci nu te mai uita in spate iar daca ramai uitate doar in fata. Ca sa stii '' Viata merge inainte cu sau fara noi'' .

15 apr. 2013

Try

Am incercat sa imi ascund gandurile de un om nebun . Am incercat sa imi inabus sentimentele sub un cer rotund. Am incercat sa imi dau drumu si sa cad in gol. N-am reusit aidoma numelui meu. Ma nasc din foc si renasc din cenusa. Dar totusi ... Numai ma sting odata? 
Nu reusesc sa fac speranta aia sa moara. Sa o inchid undeva si sa arunc cheia aia? M-am saturat sa vars lacrimi in van. Oricum nu pot sa rezolv nimic. Nu pot sa misc nimic. Am ramas intepenita undeva sub orice critica. 
Incerc sa respir calm si controlat. Ei bine nu imi iese si cad iar cu fata in perna cu inca o tona de lacrimi.  Nu inteleg si nu cred ca voi intelege vreodata. Cum pot sa incerc la nesfarsit sa o fac lata de fiecare data ? 
Tot incerc sa duc treaba asta la capat , sa renunt in treacat sau sa continui la nesfarsit.
Nonsensuri, incercari , dileme multe probleme si lipsa mare de lovele.
Ma loveste din plin aerul asta plin cu venin si incerc sa respir , dar e ca si cum ai respira aer cu pamant din plin. 
Reusesc sa ma ambitionez sa dau cu capul mai departe , sa fac ce cred , sa lupt prin fapte .
Trec cu vederea ca timpul trece iar viata mea sa oprit in loc, dar tac pentru ca nu-i loc de intors.
Si tot ce mai incerc din rasputeri. Sa fiu ce-mi cer . 

8 apr. 2013

I Can

Cum poti?Asta e marea mes intrebare? Eu mam oprit din respirat. Din vorbit. Doar astept. Dar ce astept?Sa ma  trezesc si sa sper ca e un cosmar? Nu ma pot opri din plans. De parca sa sfarsit lumea . Si cel mai rau lucru e acesta. Sa stau nicaieri asteptand un semn. Un simplu imi pare rau, sau un batut la usa. Da cine face asta pentru mine? Cine? Cum poti?

amare

E prea mult toata asta. stii? Imi e atat de greu' pana si sa despachez.Inchid ochii dar numai vad nimic in fata ochiilor. Pe nimeni si nimic . Mie rau. De tot. Ma simt k intr-un carusel 'dar cu restricti si alte multele. Simt doar ca totul sa oprit iar eu apartin nimanui. Sunt eu si pisica mea. Suntem dor noi doua. Si tot ce vreau iar sa uit de tot. Sa dispar. Am plecat. Pa-pa

3 apr. 2013

That's calling

Ma gandesc la feed-back . Ma gandesc la mama.Ma gandesc la tata. Ma gandesc la tot ce am iubit vreodata. Ma gandesc si la ceea ce iubesc inca. Incercarile astea ma obosesc. Lupta asta neincetata cu toti si cu mine insumi. Unde am sa ajung?
Cum se numeste acesta etapa? Vremea asta nu face altceva decat sa ma tina captiva in casa. O zi din vara sau primavara. O vorba rostita cu rost si alta fara sens. Ma doare capul. Ma simt plina. Ma simt alta. Cum sa mai numesc si partea asta ?

16 mar. 2013

Just... just...

Pot sa iert , dar nu pot sa uit. Cat se schimba lumea . Cum te calca in picioare fara sa se uite... Cum e posibil asa ceva? Raman socata si numai stiu ce sa zic. Ceea ce crede-am ca , cunosc candva, acum numai cunosc deloc. Toti au uitat de mine. Nimeni numai are nevoie de prezenta mea . Eu numai sunt de ajuns pentru voi ce va crede-am prieteni. 
Am avut impresia ca am ales bine. Am avut impresia ca sunteti perfecti. Trist e doar faptul ca am avut impresia doar. Adevarul e altul. Mai crud . Mai greu de acceptat pentru mine.
Dar totusi? Unde sunteti ? Nu va ,vad si nici numai va aud. Numai imi bateti la usa asa cum faceati odata.
Toti cautam sa ne fie bine , dar asta inseamna sa uitam de restul? Aia care candva va facut ceea ce sunteti acum ? Toti plecati, dar va uitati macar o secunda ce lasati in urma voastra? 

13 mar. 2013

Missing...

Mi-e dor de vara ... Stii ? Soarele ala cald ce imi lumina fata si viata.  Imi e dor de caldura . Imi e dor de ceva , dar nu stiu ce . Inca te privesc ca si cum ai fii cel mai bun lucru din viata mea . Inca ma indragostesc de tine atunci cand te privesc cum dormi. Ca un inger ! 
Nicioadata nu am fost asa convinsa ca tu esti tot ce vreau si tot ce iubesc . Si tot ce imi lipseste e doar vara. O adiera calda. Totul incepe sa se rezolve cu putina rabdare. Totul se aseaza si numai lipseste nimic decat caldura . 
Stii sunt fericita pentru ca asa ma faci tu sa fiu . Atunci cand ma tii in brate si imi spui cat ma iubesti, ca totul o sa fie bine si mai ales atunci cand iti lipsesc desi sunt doar la un pas de tine ... Ma faci fericita atunci cand imi cauti mana prin pat sau te gadila parul meu rebel.
Ma faci sa fiu eu atunci cand esti tu . E simplu. Suntem impreuna pentru ca asa a fost sa fie. Fara sa conteze ce o sa vina , ce o sa treaca si cine intervine. Am nevoie doar de noi ca totul sa mearga. Eu de tine si tu de mine . O familie pe scurt . 

5 mar. 2013

Cu dedicatie !!!

Sa fiu decenta sau sa nu . Nu's o printesa si nici usa de biserica, dar sincer m-am saturat pana peste cap de voi si de parerile voastre. De ce nu le luati si vi le bagati undeva ? Pentru ca eu ma simt inconjurata si nu de familie cum ar trebui ci de o haita de lupi ce nu imi lasa nici propia intimitate cand ma pis . Ce este in capul vostru ma intreb cand spuneti acele lucruri idioate? Va-ti gandit macar o clipa la un viitor indepartat cu mine ? Si cum ar trebuie sa va privesc eu si ce ar trebuii sa simt atunci cand va intalnesc? Probabil ati omis partea asta, dar eu nu. Iar eu nu simt de cat ura , ura fata de tot ce aud . Numai vreau sa aud atatea porcarii la adresa mea . Nu's nebuna si nici- o sociopata sau ce dracu mai ziceti voi . Sunt eu , o tipa oarecare, care are un blog , o facultate si poate in curand un loc de munca si nu caut de cat liniste si o familie care sa ma accepte. Nu lupi , nu vorbe urate adresate mie indirect. Inainte sa ma judecati pe mine luati ca studiu persoana voastra si daca sunteti perfecti atunci aveti tot dreptul dn lume sa fiti judecatori mei. Dar pana sa faceti asta ar trebui sa va dea de gandit altele si altele care trec prin viata asta si mai ales anii trecuti cand eram doar un copil . Oare cum am ajuns persoana pe care o criticati atat de mult ? Si mai ales din cauza cui ? Da sunt vinovata ca am fost proasta si naiva . Dar mie imi da ceva cu virgula. Voua?

25 feb. 2013

Do you konw?

Stii ? Nu stii nimic ci doar te prefaci ... Dar mai stii ce stiu eu cumva? Ca poate voi pleca ... Satula de tot . Cu ochii in soare asa cum mai lasat tu de atatea ori... De atatea ori ! De ce am dementa de a repeta de aceleasi lucruri mereu? De ce cred in altu mai mult decat in propia intuitie... Tu mi-ai repetat ca vei pleca si cand o vei face vei fii prea bine pus sa te mai uiti inapoi. Ok . Si eu ce ar trebuie sa simt in momentele de genu ?
Ca sunt doar pentru uz temporar or what'?
Numai am voie sa refuz sau sa imi spun parerea, mie frica sa te ating sau sa te sarut.
Unde duc toate astea? Bun, daca nu stii pe mine ma schimba si nu in bine, nu ma face sa te iubesc poate din contra sa te urasc. 
Dar stii tu oara ca intr-o zi voi pleca? Iti mai pasa? Mai opri?
Pun pariu ca nu . Nu iti pasa , nu iti va pasa suficient cu adevarat. Tot ce te tine in loc e trecutul ala.  Nu iti mai pasa ca ma supar  sau ca plang sau ca nu sunt fericita. Nu imi pasa de lucrurile materiale, nu ma incanta o pereche de role mai mult prezenta ta. Dar de unde sa sti tu? Nu iti pasa, nu vrei sa auzi sau sa vezi .
Nu am nevoie de nimic in afara de liniste, de intelegere si sa numai fiu subestimata.
Inca am aceiasi putere ca intotdeauna... Poate  sa nu imi pese, sa uit , sa urasc, sa lovesc si sa ma razbun. So?:)) Cei de facut in cazul asta ? Sunt atatea de spus dar ce rost are toate aste? Le simt doar eu , le aud si le vad . Ma simt singura. Tu stii asta ?

22 feb. 2013

Tic-Tac

Ai avut vreodata impresia ca timpul sa oprit in loc si tu ai ramas prinsa acolo undeva in aer. Si vezi cum toate trec pe langa tine si numai tu ramai pe loc?
Ei bine eu sunt blocata aici in capul meu, dependenta de cineva, dependenta de a face ceva.
Ma simt ca si cum as fii pedepsita si inchisa intr-o camera. Really? Tot la capatul asta de drum am ramas? Trece timpul .. il aud cum face tic-tac , iar eu... eu tot aici am ramas. Blocata de vreme , de anotimp, blocata intr-un singur sens. Am momente cand simt ca inebunesc si ca as face orice sa plec de pe loc sau macar sa schimb directia de orientare.
M-am plictisit, m-am sictirit de terapi soc si de faptul ca trebuie sa stau pe loc si sa astept.
Urasc cand nu pot face nimic pentru nimeni.
Urasc sa aud zgomotul asta. Tic-Tac nu pot face un pact cu timpul.

9 feb. 2013

Dependenta de bine...

Dependenta de bine sau mai bine zis de tine... Urasc sa fiu atacata pentru ca atac la randul meu. Si ce daca numai am tigari sau ca in curand se vor termina toate aste bune... Si ce daca! Dar incep sa ma foiesc ca un copil mic ce nu isi gaseste locul si incep sa ma oftic petru ca eu las de la mn si ma las cheala.  
Dependenta de iubirea ce ti-o port neconditionat. Dependenta de pielea ta de catifea. Dependenta de ochii tai verzui si de modul cum ma privesti si ma atingi.
Dependenta de cuvintele ce mi le soptesti la ureche cand dorm.Dependenta de tine in, intreg. Dependenta de ura ce ti-o port atunci cand imi arunci vorbe in fata, de lacrimile ce le vars undeva in noapte sau undeva intr-un ochi de fereastra.
Asa sunt eu. Ca un copil mic ce depinde de mama. Tu esti aerul care il respir, de ce ma condamni si ma judeci? Mai ales de ce ma compari?
Sunt dependenta de sunetele inimii tale. Stiai asta? Stiai ca nu pot sa adorm daca suntem certati? Daca nu ma saruti si nu imi  spui noapte buna si mai ales ca ma iubesti eu uit sa adorm? Cum poti pune capul tau frumos pe perna si cum poti inchide ochii fara sa ma vezi zambind?
Toata dragostea doar eu o port? Ma otravesti lent cu fiecare doza de genu. Imi colorezi viata in negru iar eu uit sa rad, sa ma bucur si mai ales sa visez. Sunt fericita atunci cand tu esti si trista atunci cand te vad abatut. As face orice sa schimb asta. Placa asta proasta ce ma face sa te urasc. Urasc gandul ce ma strabate noaptea. Urasc ca numai vorbesti cu mine... Urasc  ca ma faci sa ma simt rece si fara viata. Urasc ca te iubesc mai mult decat imi iubesc propia viata! Te urasc ca pari atat de perfect si eu ma simt atat de joasa.
Si totusi am ajuns sa fiu dependenta de tine. Lucrul care imi face bine sunt clipele, momentele alea cand tu esti cu adevarat alaturi de mine.
Stii imi e dor de momentele noastre... Alea cand radeam fara sa aiba vre-un sens, mie dor de tine . Sa ma iubesti asa cum te iubesc eu. Ca pe un suflet pereche...
Cand ai uitat sau ai incetat sa faci asta? Cand? Cand eu inca sunt dependenta de tine.

1 feb. 2013

When?



Te-ai intrebat vreodata :cand? Cand ai ajuns aici, acum ? Eu am momente cand ma intreb cu ce am gresit si cand am facut un pas asa mare in fata...
Sunt momente, clipe si zile in care imi vine sa ma iau de cap si sa ma arunc cat colo... De ce ? Pentru ca pot si pentru ca uneori simt ca numai pot. trebuie sa accept , sa inteleg mereu si mereu si mai ales trebuie sa am rabdare,
Trebuie sa fac ceva sa numai ma gandesc. De exemplu azi era o zi perfecta de role. Imi e dor sa fac ceva pentru mine si corpul meu. Mai sunt 12 zile , pana cand mai trece 1 an pentru mine. Si tot ma intreb cand a trecut timpul asa repede pentru mine. Ma incarca emotiile cu gandul la trecut. La cate am facut si la ce nu am facut. Si parca brusc am evaporat toate subiectele ce le aveam de discutat. M-am rezumat la simplu fapt sa tac, sa numai spun nimic, sa numai simt nimic... Incerc sa numai ma trezesc in miez de noapte si sa ma intreb de ce... Incerc sa imi tin capul sus atunci cand numai imi vine sa ma ridic de jos. Toate astea au creat un zid gros in jurul meu. O bariera de nepatrus . Realizez ca asa este mai bine, mai usor de suportat tot ce simt rau si de necontrolat in mine.
Demonul asta nu imi da pace si imi zapaceste visele sau sunt influentata de o, oarecare stare si de faptul ca nu am control si am prea multe limite si alte  limite. Ma rezum si imi impart gandurile ca pe un pachet de biscuiti. Dar in cate moduri pot sa tac?
Cand mi se vor vindeca toate raniile astea?Cand totul va fii limpede si clar ca "buna ziua"?
Nu pot stii cand si in ce mod... Ma inchid tot mai mult in mine si imi ocup timpul in diverse moduri ...
Afara e soare desi e ora 17 00 si eu stau si ma gandesc la nu stiu ce reguli si etica morala.
Ma doare capul si mi se schimba starea... Ma opresc din ras si astept ploaia...

22 ian. 2013

Balance

Cui trebuie sa ii multumesc pentru picul asta de liniste? Pentru faptul ca ma pot duce in bucataria mea sa fac cafea, sa imi mangai pisica fara sa imi fie frica ca maine numai e ... Si cu toate asta pe cine trebuie sa dau vina si sa urasc pentru durerea corporala pe care o simt ?
Vezi tu aici balanta este corecta. Nu pot sa urasc, nu pot sa dau vina, trebuie sa accept si sa ma multumesc cu ceea ce am. Ceea ce este putin mai mult decat speram .
Trebuie sa las ura aia clocotica deoparte, nu are rost sa ma inchid. Toate trec asa cum a mai trecut...Orice experienta neplacuta ramane intiparita undeva acolo si va incerca candva sa scape atunci cand cauta motive...
Respir adanc si ma gandesc de 10 ori inainte sa caut un vinovat pentru ceea ce simt ... 
Am prieteni ce imi sunt aproape in fiecare ceas fie prin prezenta , fie printr-un apel sau mesaj sau net. Si mai ales am o familie , un sot care ar face orice sa ma vada ca zambesc chit ca eu sunt mai ciufuta in fiecare dimineata si culmea ca am devenit obsedata ca totul sa fie curat si la locul lui . Fiecare avem balansul nostru , de a ne misca , de a iubi , de a face orice. Al meu e putin mai rapid ca al vostru . Eu fac totul la o alta viteza si vad lumea la o scara mai larga decat vedeti voi. Imi largesc orizontul, incerc sa invat ceea ce n-am invatat pana acum, incerc sa schimb ceea ce nu am putut pana acum .
Si merge . Ma pot trezi cu gandul ca numai pleci cand faci ochii . Te vad toata ziua prin preajma mea si incerci sa ma susti asa cum poti chiar daca eu sunt in transa mea ... 
Imi beau cafeaua cu ghemul meu de blana cenusiu si ascultam muzica, lenevim in timp ce barbatul casei e plecat cu treburi ... E putin fun, dar sunt fericita. Am gasit si eu in sfarsit ceva ce mintea si inimia imi vorbeste in aceiasi limba .
Nu pot sa mai renunt dupa tot ce am cladit. Pot doar sa astept si toate lucrurile bune vin doar asteptate .
Te iubesc pentru ca cu tine totul e perfect indiferent de cat de imperfect pare! 

14 ian. 2013

Until



In mintea mea deja am omorat tot ce imi statea in cale... Si sunt undeva in josul  prapastiei. Cauta-ma..
Din ras , am dat in plans , dar am simtit doar senzatia de cald pe fata mea. A trebuit sa ma privesc in oglinda sa imi dau seama ca sunt eu ... Dar sunt eu ?
Aceea fata cu acele cearcane ingrijoratoare? Am senzatia ca numai sunt eu. Ca sunt diferita , ca e ceva schimbat... Poate vremea!
Am o amprenta asupra vietii mele candva . Am o vaga idee de cum ar fi trebuit sa fiu acum, dar sunt cam putin departe de acel drum...
Nimanui nu ii mai pasa daca sunt suparata si de ce sunt . Si la cei care ma asteptam sa faca totul pentru mine sau macar sa dea impresia unde sunt ? La cativa centrimetri de mine uneori.
In mintea mea se da deja o mare batalie . Pentru ce ? Numai inima mea stie . In loc sa ma simt puternica , ma simt mica si uitata de lume sau mai degraba calcata in picioare.
De ce numai reusesc sa ies de aici? Ma mai aude cineva? Sau ma auziti , dar pentru voi sunt inexistenta? 
Incerc sa respir , si tot mai astept ca un copil mic si naiv cate un mesaj de noapte buna sau de buna dimineata atunci cand nu esti ...
Tot mai astept un "te iubesc" cand nu ma astept si chiar de nu ne este bine , macar atat.
Dar in loc de asta , exista multa tacere, tachinare... Inteleg. Stiu de ce. Stiu ca o pot si opri, dar de ce tot eu ? 
Vezi tu... Am promis, m-am jurat ca inapoi aici numai ma intorc, dar totusi sunt aici si tu tot te astepti sa fac eu lucrurile sa mearga la fel ca si prima si a doua si a treia data...
Intrebarea mea este aceiasi "De ce tot eu ?' ...
Tu mi-ai spus ca sunt lumea ta. Ca viata ta nu exista fara mine, ei bine sunt aici... Conteaza? Tot am impresia ca cer prea mult. Oare nu imi e de ajuns ca sunt ca si orfana ? 
In fiecare zi , minut, secunda gandul de maine ma cuprinde mai rau ca niciodata.
Numai ascult muzica ci dau din colt in colt... Numai spun cuvinte ce altadata erau cu un folos. Parca vorbesc cu ura si mult acid in suflet. Parca numai vad decat negru ce imi sta pe fata. Numai am lacrimi ci doar picaturi de apa calda , numai am inima ci doar o durere in suflet.. Si gandul ce ma bantuie in nestiire e despre ceva ce am sa fac sau am sa rup din mine. Ma tot intreb care va fii rezultatul. O alta eu din ce in ce mai rece sau o femeie usor de pus cu fata la pamant.
Ma obsedeaza incet incet greseala asta, si inca ma intreb "de ce eu ?" . Numai stiu unde sa imi mai gasesc puterea sa ma ridic si din asta. Numai stiu unde sa privesc sa vad si alceva in afara de alt iad ... Ma simt inutila.parasita de speranta... Ma simt grea... Oare e ceva ce ma va ajuta vreodata?

6 ian. 2013

Heavy


Si iar devine totul mai putin usor de suportat. Fara solutii, fara vorbe bune , fara cedare...
Numai impasuri la tot pasul.Nu reusim sa iesim de aici . Din negura noptii ce se lasa usor si in fiecare zi din ce in ce mai densa... Am tot obosit sa ma dau cu capul de pereti in fiecare zi cand nu gasesc nici-o solutie . Si mai ales cand alti isi rezerva dreptul de a cere ceea ce nu au dreptul ... Nu avem pe cineva sa ne sustina sau sa ne inteleaga ca momentan nu ne este usor. Toti cer din ce in ce mai mult fara sa dea macar o secunda de intelegere inapoi. 
Nu inteleg cum la alti le pot fii atat de bine si noua atat de rau . Parca totul e impotriva noastra . Pana si natura... Devine stresanta la un moment dat toata lupta asta!

2 ian. 2013

Another new year ...

Inca un an nou prins undeva departe ca deobicei. Departe de ceva cunoscut... Incepem cu noul din plin . Alte discutii, alte altercatii si la final plecam enervati si fiecare cu cate ceva de obiectat despre altcineva.
N-am incercat decat un loc diferit si putina atmosfera ciudata. Fete noi ce inseamna ca vom cunoste multi oameni noi anu asta . Sau ca fiecare va umbla prin alte parti .
Un vag sarut de 00 noaptea si o muzica asurzitoare pentru urechiile mele care erau la doua camere distanta ... Mult fum de tigare si oameni prea agitati din toate partile ...
Prieteni vechii care au aparut acolo si comentari fara cusur . Un fir de ata si o noua dimineata... Eu am petrecut in liniste voi ? 
Un calm bun de banuit in mine , dar agitatia mi-a iesit la suprafata si am inceput sa port discuti fara vre-un sens ... Si am tot vorbit pana am realizat ca e 5:30 si lumea a inceput sa taca . N-am inteles prea bine tot ce a fost sau tot ce a trecut . Probabil cred ca e doar un vis si eu inca sunt undeva in 2012 si inca e vara si inca nu stiu ce am sa fac toamna asta ... 
Apoi revin undeva in toamna prin octombrie si ma vad plangand si cineva ce ma tine pe umar si imi spune ca totul va fii bine si trebuie doar sa lupt pentru ceea ce vreau ... Apoi ma trezesc in decembrie undeva pe 13 la ora 13 :00 si multa lume rade si ma imbratiseaza . Si acum aung aici pe data de 02.01.2013 si ma intreb unde e sfarsitul lumii si mai ales cand a trecut si anu asta . E o mare brambureala in mintea mea . Incerc sa ascult tot haosul asta din preajma mea , toata nestiinta asta . Imi dau silinta sa inteleg ceva ce nu pot sau nu vreau si mai ales cand s-au schimbat atatea in jurul meu ?
E cald si soare afara , dar ceva nu ma lasa sa ma ridic ... E lenea si oboseala tot acumulata din fiecare zi . M-as ascunde sub paturica si as da drumu sa ruleze un film bun de plictiseala.... Dar starea mi se schimba ca de fiecare data si defapt nu as mai face nimic , nimic din ce imi solicita energia sau altceva . Parca as dormi si nu m-as mai trezi deloc . 
Timpul deja se scurge incet... Poate prea incet pentru inca un nou an.