31 oct. 2012

What soon becomes



Devin fara sa vreau un morman de tacere ... Un gram de liniste ce se asterne. Parca azi luna imi lumineaza mai clar drumul meu intunecat. Si parca vorbele tale nerostite numai imi rasuna in minte in minute inzecite. Am ajuns acasa cu gandul dea scrie ceva ce am pierdut pe drum . As fii vrut sa scriu de nemultumire sau de faptul care ma deranjeaza cel mai mult, dar am renuntat in zadar la ideea asta ... Am renuntat pentru mine ca altii ce isi doresc sa afle ceea ce simt cu adevarat. Sa vina sa ma ia in brate si sa ma faca sa spun vorbe ce sunt de ascultat.  Urasc faptul ca sunt de parca nu exist. Urasc faptul ca ma complic. Urasc mai ales ca ma compromit. De ce promit? Si mai ales de ce tot cred in vorbe spuse in directia opusa vantului? Parca in fiecare zi ma indepartez tot mai tare de subiect, si parca tot odata devin doar un obiect ce a trecut acolo prin vizita ...
In curand toate astea vor deveni doar niste pietre scrise si batute de apa si soarta. Si nu pentru ca asa a fost sa fie ci pentru ca asa am lasat sa devina...
Numai simt dragostea aia din glasul tau, din atingerea ta ... Dragostea aia disperata de mine , de prezenta mea ... Totul intervine , pana si un fir de praf. Totul devine doar poze dintr-un vechii album pus la pastrat...  Am decis sa conserv toata dragostea asta si sa nu o las sa se piarda pentru alte cuvinte cutremurate de o voce instabila pe sine .
Am decis sa ma rupt de filmuletele alea parca luate din basme pentru ca nu ma fac decat sa plang si sa imi doresc tot mai tare si tot mai constient sa ma intorc in trecut...
Ma amagesc zilnic cu ideea ca poate va fii mai bine . Poate nu azi si poate maine. Dar de cand am inceput sa ma incred eu intr-un poate? Deobicei acel poate = Nu . sau cel putin asa a fost la mine . De ce nu avem puterea si ne facem iluzii cu ceea ce stim ca deja am pierdut ? Oare ca mereu doare din ce in ce mai tare? Sau pur si simplu pentru ca increderea noastra oarba ne lasa muti ? Ma simt abandonata intr-o padure demult uitata si parca nu am nici o carare sa ma duca undeva. Sunt blocata aici la mijloc si parca simt ca nu pot face nimic . Decat sa astept si tot astept si parca astept de ani intregi . Asa ca ma intreb in mod inconstient : Ce va deveni toata asta in curand? 

30 oct. 2012

Ash



De ce am in suflet numai scrum si jar ? De ce ma simt asa perfida si atat de uitata? Sa fie doar o stare ? Cu cateva minute in urma am realizat ca numai ma doare . Am tremurat la gandul sincer si am suflat cu putere spre altceva tare . Am renuntat sa mai cred in bine si la vise de copil . Pentru ca azi am realizat ca niciodata nu se va intampla ce as putea sa stiu. Imi trec prin fata zilnic diferite cupluri de oameni casatoriti, urmaresc cu admiratie verighetele ce le poarta si stiu ca eu nu am sa pot fi asa . Imi complic singura viata si la fel imi opresc si bataile inimi cu fiecare lovitura ce o incasez si de fiecare data din ce in ce mai tare . M-am tot saturat sa cad in genunchi mei dezgoliti si apoi sa ma ridic iara.
Am deci sa raman jos , am decis sa spun nu , am decis sa treaca timpul.
Secundele mele pretioase trec si odata cu ele si altceva . Incep sa ma simt din ce in ce mai putin vie , incep sa cred ca numai e loc  de prostie . Imi aduc aminte de vremurile bune si incep sa ma amuz ca pentru o clipa de fericire platim inzecit de mult ... Avem tendita de a ne distruge si de fiecare data in alt mod . Dar de data asta spun nu si prefer altceva. Prefer sa uit , sa merg si sa ascult muzica in tacere, prefer sa rad si sa uit de lacrimi ce provoaca durere. Cineva mi-a spus ceva important abea realizat acum "Daca asa a fost sa fie va fii incontinuare" . Dar asta nu inseamna ca toata viata mea se va opri doar in speranta ca poate va mai fii . Imi arunc propia speranta jos si o calc in picioare zdravan , renunt la a numai face nimic in favoarea constructiei . Imi indrept spatele si imi deschid ochii spre o noua perspectiva. Si poate cateodata ma intorc in contra sens si incerc sa mai vad cate ceva, dar hey girl viata merge inainte , nu inapoi asa cum crede-ai tu .
Numai inchide ochii apoi cautati controlul pentru ca e deja pierdut ... In negura ploii de afara, m-am sters pe pres de toate iluziile si dorintele neindeplinite . Am lasat ploaia sa imi spele pacatele si am aruncat tot ce ma face sa ma inec . Uneori nu ma inteleg de ce detest atat de mult frigul cand eu in general sunt o persoana rece . Nevoie de ceva cald ma face sa ma cutremur cand dau de frig si de orice lucru in general rece .Crede-am ca indiferenta doare , dar se pare ca nu doare chiar asa tare ... te obisnuiesti , te plictisesti si devine un sentiment placut de nebagat in seama . 
Si se pare ca numai imi face bine sa vorbesc , sa vorbesc despre mine sau de ce ma doare inauntru meu. Am avut un sentiment ciudat, de parca am ramas goala si am amutit ceva mai mult de un moment, mi-am luat o suvita de par si am inceput sa o intorc la infinit si nu mi-am dat seama decat dupa ceva timp de faptul ca urasc sa imi ating parul . Dar se spune ca e un nou inceput pentru toate . O noua etapa , o scara din ce in ce mai inalta . Atatea trepte urcate in zadar , le-am sarit inapoi dintr-o singura miscare .
Ii ascult inima cum ii bate si stiu ca e singurul suflet care nu ar face ceva sa ma raneasca . Cel putin nu voluntar . Si ma iarta de fiecare data cand plec si uit sa ma mai intorc, si ma primeste cald si sta aici cand numai e nimeni in preajma mea . Poate daca ar fi om poate ar gasi si cuvintele potrivite ce imi trebuie adresate corect . Renunt sa mai vorbesc , sa mai decid ceea ce nu stiu inca daca este corect ... 

Same story ... Same shit


Este o poveste
Despre o dragoste
Ce a fost si nu mai este...
Este genul al carui sfarsit
A fost inca de la inceput sortit...
Este vorba de un baiat si de o fata
Ce mult s-au iubit odata
Care-ar fi facut orice in iubire
Si dragostea ii rasplatea cu fericire...
Totul a fost minunat
Pana-ntro zi cand s-a-ntamplat...
Acest baiat,
Vorbindu-i i-a explicat:
"Nu te mai vreau,
M-am saturat...
Am deja pe-altcineva
Nu mai am nevoie de dragostea ta..."
De-atunci viata ei n-a mai contat
Deoarece a tot sperat
Ca intorcandu-se sa-i redea fericirea
Si impreuna sa redescopere iubirea,,,
A stat doi ani tot asteptand
Iar el tot neaparand
In mintea ei s-a-nfiripat un gand...
Moartea o vedea ca pe-o alinare
Pentru suferinta ei cea mare...


By Something S !

29 oct. 2012

Happy Times :X



Totul vine si totul pleaca parca asa am spus. Uite ca durerea a trecut. Uite-ma iar zambind si stand in picioare de parca nimic nu s-a intamplat . Parca am mai mult chef de viata decat deobicei. Si astept cu nerabdare sa vina maine seara . Am un chef nebun de somn si o pofta de mancare brusca. Am un chef demential sa rad cu pofta si sa incerc sa nu ma abtin. Radiez ca un bibelou nou nou . 
Deja imi e dor de seara care a trecut si deja imi lipseste ziua de maine . 
Si parca deodata si cam mereu atunci cand sunt fericita nu imi gasesc cuvintele potrivite sa multumesc sau sa descriu ceea ce simt .
Ma simt frumoasa si iubibila :)) , ma simt iar cu capul in nori si poate chiar dincolo de ei . Si tot ce ma oftic e ca nu stelele azi la fel ca ieri nu vor sa iasa sa fie admirate . 
Urmeaza un timp fericit. Urmeaza ca ochii mei sa emane o lumina de multumire ... 

27 oct. 2012

Tuis in perpetuum


Am lasat usa intredeschisa si m-am rastit... Mi sa spus in urma cu cateva ore ca am cei mai frumosi ochii , dar si cei mai tristi. Ca ei au o lumina aparte si sclipesc a nemultumire. Ca am un ten alb ca zapada si o piele fina ca matasea . Ca nu poate intelege de ce mi se schimba atat de , des culoare lor , parca persista sa induca in eroare la fel ca si mine .
Ma opresc cateva momente , ma gandesc apoi am apas butonul " delete" dupa impuls.
Am fost afara si am reusit sa imi reintru in piele. Am avut cel mai frumos trick si cel mai grandios . Ma simt multumita de mine. Am zambit ca un copil mic cand vede pentru prima data o jucarie si mai ca am tipat de fericire . Am reusit imi zic . Din nou . Sunt iara eu .
Crede-am ca lumea este pierduta, dar e intacta si am atatea de facut . Iar nu simt cand trec orele si parca vad ca n-am sa reusesc sa ma trezesc dimineata. Ma asteapta o noua zi de munca si multe notiuni de matematica ...
Nu stiu exact ce am facut , ce am rupt , ce am aruncat si nu tin neaparat sa imi amintesc .
Ma bucur doar ca am scapat de tot  ce ma tinea culcata jos, de tot ce ma orbea si de tot ce ma racea . M-am indeparat de toate astea in foarte putin timp. Imi place sa imi dobor propiile recorduri. 
Ma bucur iar de libertate totala ca altadata . Si am scapat de boala necurata de a ma uita incontinuu la telofon ( pentru ca oricum nu are sa sune ) ... 
Am doar un sentiment ciudat in corp si cam inconfortabil , dar probabil e o stare generalizata de oboseala ... 
Pana la urma toate trec si m-am convins de ceva Amare et Vis nu va exista cum nu va exista nici Tuis in Perpetuum ...  Ci va exista Obliviscatur te in æternum!

26 oct. 2012

Need to write ...



Am nevoie sa scriu si sa nu uit ce simt . Am incetat sa mai plang sau sa mai vorbesc in zadar . Am ridicat capul sus printre fulgi de nea. Am ras si am vorbit ca din inima mea.
Am renuntat sa mai spun povesti nefericite. Sunt plina de atatea clipe de genu prea invechite. Am incetat sa cred in speranta , in vise sau alte chesti ce ma fac sa par distanta.
Am revenit la ceea ce am fost candva. Numai am nevoie de privirea ta . 
Am fost mereu destul de puternica sa fac ca toate astea sa para probleme de copii .
Dragostea e un sentiment ciudat azi tie dat , maine tie luat . Eh eu pur si simplu am renuntat sa mai cred in asa ceva .
Desi uneori simt ca numai pot respira imi fac curaj si imi ofer doza de rasuflu necesar.
Incerc sa repar ce poate am stricat candva din cauza falsei mele iluzii care ma adus in confuzie ce sunt in momentul de fata . Toate trec si toate vin ... 
In vocea ta simt deja raceala , ochii tai numai sunt in stare sa ma priveasca . Ma simt ca un mic intrus in preajma ta , poate asta am fost mereu da nu am fost in stare sa vad asta .
Cu strangere de mana iti spun adio  si n-am sa ne mai revedem candva. Azi mi-am pierdut ideea si am aruncat cheia undeva sa numai o pot gasi . Mi-am oprit simturile si am revenit la nu imi pasa si am sa fac ceva si altceva si am sa scapt de iluzia asta.
O ultima rana suficient de adanca sa ma faca pierduta pentru o zi a fost de ajuns sa ma trezeasca si sa realizez ca singura voi fii mereu .
Si daca te-am iubit , a fost din toata inima si sincera ca dragostea unui copil pentru ca asta inca sunt. A fost inocent si fara sa urmaresc ceva decat sa primesc macar 1% din cat ti-am oferit. Mai dezamagit, dar are sa fie pentru ultima oara. Pentru ca din nou mi-am dat seama ca mai mintit. N-am fost si nici n-am sa fiu un pion decat in mana cui vreau eu sa fiu. Si incep sa sterg rand pe rand , clipa cu clipa, reusesc sa rad si sa par implicita. Numai ma uit in gol si nici nu imi mai pierd controlul. Ma tin cu capul la suprafata . 
Si mi-am promis mie ca are sa fie pentru ultima data . Am renuntat la suflet si am doar orgoliu. Onoarea mea de a ma tine intr-o rama de tablou. Machiajul meu e prea scump sa fie scurs ... 
Adio , ramas bun tu cel ce mai distrus !

23 oct. 2012

Too fast ...


Prea repede iar totul. Dintr-o data eu sunt centru universului tau. Nu te misti daca nu ma misc eu ? Cum vine asta ? Eu sunt foarte speriata desi a fost doar o proba de inel . Am ezitat sa il pun pe acel deget cu siguranta ... In loc sa ma calmezi , ma agiti si mai rau cu e gelozie fara rost ... Apoi ma lasi in aer de parca nici-o disputa nu a avut loc in urma cu cateva secunde . Cum am mai spus... Nu sunt o papusa pe care sa o invarti apoi sa o lasi jos. Sunt un om si desi imi plac jocurile, cel mai mult indragesc siguranta si depind de nevoia de a imbatrani langa cineva. Acela fiind tu, dar deodata parca toate astea suna parca rupte din basm ... Parca imi e din ce in ce mai frica si parca alunec iar .
Cad in plasa nesigurantei, clachez si numai pot sa ma inarmez cu rabdare pentru ca rezerva mea e goala. Zilele au trecut rapid si odata cu ele si planurile acele bune - rele ...  
Trece peste noi 1 an de zile si nu tocmai frumos .
Sunt prea obosita sa ma mai lupt si cu altele . Ma doare sufletul si inima si daca crezi ca n-am puterea sa rupt din mine iar totul , te inseli . Nu vreau sa sune a termen, sau amenintare ci pur si simplu fa ca anumite lucruri sa fie mai usoare. Tineti gura atunci cand chiar trebuie sa o faci , iar cand vorbesti asigurate ca ascult . Vorbe inutile menite sa raneasca trec doar in zbor pe la urechea mea. Si inca ceva cand ma acuzi , fii sigur ca e adevarat . Nu fa-o doar pentru simplu fapt ca nu crezi ca e posibil ... Eu sunt imposibilul in persoana ... Mai vrei alt raspuns ?  Sunt fraiera cand te ascult si las vorbele alea grele sa pice pe inima mea ca un catarg . O dezmembrezi bucata cu bucata apoi o intrebi "De ce numai bati ? " " De  ce numai simti? " 
Stiam  ca nu are sa fie usor , dar chiar trebuie sa faci totul sa fie si mai greu ? Nu-i de ajuns ca ma ascunzi ? Nu-i de ajuns ca ma complac? Nu-i de ajuns ca am renuntat la atatea pentru tine ? Doar ca pentru mine esti unic crezi ca iti da dreptul sa imi calci pe inima ? 
Gresit! Prea repede. Pripit chiar ...


©Popescu Elena

14 oct. 2012

Us again



As vrea ca nimic sa numai fie asa greu cand e vorba de noi. As vrea sa ma pot trezi ca altadata in fiecare dimineata cu zambetul tau sau sa te caut prin pat pentru ca tu ai plecat deja demult si sa gasesc pe noptiera un biletel . 
Ce frumos a fost. Ce frumos are sa fie . Si imi dau seama acum ca mi-ai lipsit . Ca inima mea bate cu adevarat doar la vederea ta , pielea mea tresare doar la atingerea ta , si  mintea mea ... laso asa :)) . 
Da e putin ciudat cum s-a intors totul asa deodata si brusc, dar nu ma mai mira deja .
Toata relatia asta e un adevarat fenomen al naturii , parca mereu se isca cate ceva... Parca mereu renaste din cenusa . Poate si cand spun poate nu o rostesc anevoios ci pentru ca numai stiu daca cred in asa ceva "poate suntem suflete pereche" . Putin cam total diferite, dar gandim la fel, ne plac cam aceleasi lucruri, ne tachinam fara limite, ne provocam si poate asta nu e tot . Nu imi gasesc cuvintele potrivite pentru ceea ce as vrea sa scriu sau poate e putin cam aglomerat in camera , dar un lucru e cert as vrea sa fii aici in fiecare minut. Numai vreau sa ma gandesc ca poate ai sa pleci iara si toata asta se va pierde din nou . Nu stiu ce e in neregula cu mine , nu stiu ce se rupe in momentul ala care dispari din peisaj si mereu caut alt tu in ceva ce nu am sa gasesc. Ramai aici ca sa numai fiu nevoita sa uit de noi , sau fa ceva cumva, candva sa stiu ca mereu vom ramane doi . Si ca de vei pleca eu te voi astepta negresit in acelasi loc care m-ai lasat , asa cum am facut mereu si mereu de cand te-am cunoscut.

12 oct. 2012

Opinion's



Iti dai cu parerea si spui ce crezi ca stii tu ca se afla in capul meu , dar crede-ma in veci nu ai sa stii mai mereu . Nici macar nu ai idee ce gandesc eu despre tine , daca ai stii probabil ai avea vreo mii de motive. Dar iti spun  ca sincer nu imi pasa mie despre ce crezi tu ca se intampla cu mine. Nici nu ai idee si nici n-ai inteles mesajul ce-l transmit aici mai indirect. Crezi ca totul se invarte in jurul tau sau al vostru ? Pe care planeta sunteti ? Hei sunteti in jurul nostru ? Nu fac nimic prost sa nu se inteleaga , nu fac nimic rau si totusi vreti sa fiu ca inainte. Care inainte, cand si unde? Lumea nici nu ma stie si imi cere sa ma schimb. Doamne vedeti-va de ale vostre, de iubirea voastra ce atarna pe fereastra. Consum mai putin ca o pisica si umblu lent sa te nu te simti tu obosita. Incerca sa numai citesti ce scriu , ca oricum tu ai loc doar de critica. Si nici nu te razbuna ca sincer nici in cot nu ma doare de parerea ta.Te-ai atacat sau cum ? Laso moarta asa nu vreau sa intru in detalii . Platesc suficient si poate chiar mai mult . Nici nu mananc sau consum ca nici nu am avut . Dorm intr-o camera fara caldura , nici macar cu usa inchisa ca printul vostru cere sa latre la luna si ce va pasa voua cand lesin langa vreunu ? Imi cereti  sa ies cu voi si sa joc teatru . De ce sa fac asta , de ce sa ma prefac si sa pretind ce nu-mi apartine ca in fond voi cautati doar zeci de motive sa ma faceti sa plang si sa nu ma intorc in casa. Si nici n-aveti idee ce cu sila vin acasa, ca abea astept sa doar ies din casa . Si ca tresar mereu cand intrati pe usa sau imi zambiti de parca va sunt proasta. Si poate spun ce spun cam putin cam dur , asta e , in fond totul e obscur. Sa incheiem aici aceasta conversatie , sa lasam loc si de levitatie !!!!

11 oct. 2012

Searching

Foi albe , pure si triste
Atatea cuvinte si doruri nezise
Atatea plecari
Si atatea intoarceri
Sperante uitate, abandonate
Lacrimi varsate, neconsolate!
Fiori ce se pierd in marea desearta
Viata prea dura, prea nosalanta.
Si cauti un loc de liniste crunta
Si cauti o parte sa nu fie abruta...
Cauti de zor acel copil
Ce rade mereu, mereu fara stil
Imi caut viata , bucati uitate
Scapandu-mi emotii date pe spate.
Nu vreau sincer nici sa mai stiu
Azi , maine sau in parte sa fiu ,
Numai doresc iluzii vandute
Nici aripi demonice greu increzute.
Secundele scapa usor si tic - tac 
Viata'i naravuri ,murunte ti-o fac.
In zadar cauti ce'i nu'i prea aflat
O scuza mai nou si spusa defapt.
O noapte ce'i rece si calda in zori
Un suflet blocat pe alti zeci de nori!
Astept fara rost timpul sa treaca
Astept ce'i rau putred sa zaca!

Magnific



Magnific de aiurea. Ma simt nu stiu mai ciudat ca ciudatu . Si mai aiurea decat aiurea. Nu pot descrie exact de ce sunt incarcata in momentul asta. Furie? As spune ca , cam da. Sunt nervoasa pe mine , pe tine , pe familia mea, pe faptul ca nimic nu merge cum ar trebui. As vrea sa plec in momentul asta numai sa numai stau nici pret de o secunda acum aici. Tensiune din aer este mai evidenta ca o vopsea verde pe un perete alb. Ma doare presiunea asta . Ma simt folosita? Ceva de genu . Nu ma pot opri din a simti toate astea.  
E doar o zi proasta si plina de oboseala ? Or what ? Care poate opri toate astea ? 
Un gest, o vorba nu sunt de ajuns... As pleca si m-as opri intr-un mijloc de camp, mi-as acoperi urechiile si m-as intinde pe jos. As opri tot , absolut tot. Nu as mai simti nici macar teama ca aseara . Departe de toate astea. Dar cum e posibil, unde sa fug , unde sa ajung?
Sunt enervata la culmea de toate aceste restrictii si desi stiu ca nu-i vina ta sau a mea , tot tind sa caut un vinovat . Incerc sa nu ma razbun pe nimeni pentru ca nu ar fi corect, dar atunci ce fac cu toata ura asta din mine ? Doamne si ce va urasc sincer va spun, da pe voi care va dati familia mea? Really ?  Hraniti si ingrijiti mai bine un caine de cat pe cei care ii numiti , fratii, surori, mame sau cumnate :)) . Va bateti joc de statul in picioare si bataturile in maini si in talpi , de ore infinite de durere. Si pentru ce toata asta? Pentru reala voastra bataie de joc ? Suferiti? Foarte bine . E doar putinul ce il simt eu in fiecare zi cand ajung acasa si o vad pe mama zacand sau o alta usa goala. Un alt somn nesatisfacut. O alta noapte rece . Si nu. Numai am nimic . Am doar patul meu gol cu asternuturi albastre . N-am nici macar asa zisa-mi pisica pentru ca cineva , candva si undeva mi-a luat si picul asta de bucurie... Ma urasc, va urasc ca sunteti asa egoisti. Ca ce este al vostru e doar al vostru , iar ce este al meu e si al vostru . Nu-i corect. Chiar nu . Si cu toate asta n-am sa zic nimic . Am sa tac si am sa spun buna si ca fac bine asa cum fac de fiecare data . Pentru ca in fond undeva va doare . Sunteti la fel ca prieteni mei de umplura :)  Si eu sunt la fel pentru voi . O sursa de venit si o gura in plus de hranit . E putin cam mult pentru mine toate astea . Unde sa ma ascund ? Macar un minut ? Macar o secunda sau poate mai mult de o zi . Nu imi mai pot controla la momentul asta starea emotiva si ma las in voia sorti. Imi sterg lacrimile pe rand, ma bufneste rasul meu sec si desi incerc sa spun ca , candva va fi bine stiu in adancul inimi mele micute si proaste ca nu-i deloc asa . Incerc sa ridic capul sus si sa privesc prin toata ploaia asta de lacrimi. Incerc sa nu ma las coplesita de acest magnific interminabil....


 Magnific , magic si extraordinar! 
Lasati-o dracu asa ca e in zadar!

10 oct. 2012

Try to get hard



Cat de mult , cat de greu ti-a fost vreodata sa obtii ceva ? E o intrebare pentru voi si nu pentru mine . Cum ati trecut de atatea zone accidentate, de schimbari si rasturnari de situatie ? Pur si simplu ... Cum ati facut fata ? Intalnesc destul de, des cazuri in care persoana respectiva se sperie si o ia la fuga bulversata, introversata de unele persoane. Cum ar fii ... Eu ? Nu sunt centru universului vostru , nu sunt cheia dreptati si mai ales nu sunt o papusa . Sunt o prietena inainte de toate , poate o iubita , poate o viitoare sotie si mama . Candva , cumva astea erau planurile mele. Peste noapte la mine totul se schimba . Voua va e greu sa imi faceti fata mie , dar va-ti intrebat vreodata cat de greu imi este mie sa imi fac fata?
Urc atatea trepte si le cobor in timp fulger. Ma naucesc de cap , apoi ma linistesc. Iar o i-au razna, nu ma regasesc si clachez . Ai idee cate persoane se afla in mintea mea ?
Da si stiu atat de bine uneori ceea ce vreau, apoi imi pierd ideea. Atatea incercari esuate, atat greu pe umeri mei cateodata. Imi spuneti ca sunt speciala. Ce e atat de special la o fata ratacita ce nu isi gaseste locul in lumea asta de nimic?
Da , da ,da iar atat haos in mintea mea. A ta , a noastra si a tuturor . De ce ne place sa ne complicam atat de mult viata asta care relativ ar trebui sa fie simpla? 
De ce ma tot intorc trecut ? De ce spunem sa o luam de la inceput cand defapt suntem tot cu aceaiasi persoana care poate candva ne-a ranit ?  De ce acordam sanse apoi ne pare rau? Ce vrem sa facem si de ce ?
E putin mai mult decat ciudat. E ca si cum te-ai sui intr-o masina si ai merge fara directie si totul sa fie strain tie . Te simti cumva altfel nu ? 
E noapte si frigul se lasa usor pe spatele meu, incerc sa evit modul in care gandesc acum.
Vreau sa merg mai departe in pace . Vreau sa numai fie minciuni si tot ce am de clarificat sa fie clar . Si desi incerc din rasputeri sa imi lipezesc mintiile , mai rau mi le ametesc . 
Ideea e urmatoarea si total alta de ideea la care sunt . O sa ajungem de data asta din punctul A in punctul B asa cum ne-am propus ?  Sau toata asta e doar o veche piesa de teatru putin mai avansata ? Pentru ca desi nu par ca vreau sa stau in loc , sincer chiar asa vrea . Nu mi se pare un pas enorm pentru cei care se iubesc cu adevarat. Lucrurile sunt simple si trebuie tratate ca atare . M-am saturat de povesti cu sirop , vreau macar ca ceva sa fie cu adevarat real... 
                                             To try hard to do or get something...

7 oct. 2012

Let's see another part ...



Alta intorsatura. Alte ganduri. Alt peisaj. Alte personaje sau aceleasi din totdeuna , dar parca cu alte chesti noi. Upgrade sa ii zicem. Singurul lucru sa zicem care ma supara e faptul ca in timp ce unele persoane cresc in ochii mei si cresc frumos , cele care le crede-am diferite clacheaza. Se spune ca asta e viata . Ca in timp ce unii din noi urcam niste scari alti coboara si tot asa. Roata se intoarce.
Sa intoarcem foaia iar de data asta si sa vedem unde duce toata treaba asta. Mai pe scurt hai sa vedem lumea de aproape si cu propii nostri ochii.Parca iar s-a scurs timpul din clepsidra prea repede , iar sentimentele imi sunt intoarse pe dos. Parca m-am oprit brusc din a face nimic pentru a face ceva constructiv. Dar inevitabila intrebare"Fac bine?".
Modul meu de a, actiona , de a lua decizii nu e tocmai unul urmat in detaliu ci bazat pe spontaneitate. Azi s-a trezit in bine o decizie. Decizia asta de a pune capat la nepasare, ignorare si rea purtare. Trec mai departe . E doar o alta foaie si  stim ca urmeaza alta. Pentru ca viata noastra e precum o carte. Foaie dupa foaie. Parte dupa parte.
Nu pot sa descriu exact ce am vazut si parca nici nu as vrea. As vrea doar sa ma trantesc in pat , sa imi inchid ochii incercanati de somn si sa sper ca atunci cand ma trezesc ca totul nu a fost doar un vis. Poate ca ziua nu a fost perfecta si momentele nu si-au gasit locul exact, dar unele lucruri gresite se intample in clipe potrivite sau ceva de  genu. 
Nu vreau sa se incheie toata iesirea asta din rutina. Si numai vreau sa iubesc pentru ca pur si simplu ma termina genul de sentiment. E mai ok sa fii treaza intr-o lume fara vise. E mai usor sa opresti o lovitura cu ochii deschisi.E mai usor totul si chiar daca e ciudat ma pot obisnui. Sau poate e doar pentru un moment toata treaba. E foarte probabil sa vorbeasca dezamagirea din mine fata de unii prieteni. Putin trist, putina mirare , cate putin din fiecare. E un nou start. Un nou vechi . Ceva real si nu doar de amuzament.

5 oct. 2012

Claim




Urasc ca plang, urasc ca rad, dar cel mai mult urasc ca uit. Uit cine sunt. Uit de sentimente sau promisiuni rostite in nopti tarzii. Ma doare sa imi privesc singurul sentiment cum pleaca. Lasa capul jos si incepe sa planga. Un motiv care defapt nu a existat niciodata. O ratiune luata de un simplu glas. Nu a fost, nu a existat. Ma simt ca mobila veche abondonata. Nici-un semn , nici macar o chitanta sa imi aminteasca de o iubire lasata.
Privesc cu greu spre o alta dimineata incercanata si pur si simplu lipsita de viata. Imi lipseste ceva si nu as vrea sa stiu ce anume . Ma ascund tot mai adanc printre randuri si vorbe rostite de un impuls. Ma ascund cu fata in spatele pisicutei mele si imi spun ca "Nu-i corect" . Poate am mintit si poate am ranit, poate am jignit si nu m-am gandit, dar e ceva sau cineva care si-ar da viata sa imi salveze sufletul de la portile iadului ? Uneori as vrea sa plec , sa dispar sa uit de tot, dar nu pot sau nu vreau . Sau pur si simplu nu stiu cum as putea sa fac asta.
Uneori imi doresc sa nu fii existat , dar apoi imi amintesc ca poate pentru unii am fost sensul ce la asteptat in viata asta cruda.Am un deja vu. Un sentiment nosalant incarcat de mii de ipostaze triste. Si parca urmeaza ceva ce ma lasa din ce in ce mai rece. E o situatie fara colt de iesire. Inca un munte de urcat, inca o rana de uscat. Alte vorbe de pus in rama. Alte ganduri inchise in tacere. Si poate imi spun ca numai am putere sa mai lupt cu toate acestea ce ma tot inconjoara. Poate am nevoie de o vorba buna si de o minte sa ma duca in visare. Poate pretind prea multe si ofer atat de putine. Poate inima mea nu-i de ajuns de buna pentru a fi iubita. Pretind ca sunt buna si ca's unica in lume, atunci de ce i-au viata altor inocenti lipsiti de aparare? Poate sunt a naibi de rea si a dracu de buna cu persoane gresite in momente total nepotrivite. Si da chiar i-au cele mai proste decizii si poate spun Nu atunci cand a trebuit sa spun Da si invers . Si tot asa insist sa continui. Tot asa ma afund tot mai mult. E alta zi proasta sau asa a fost viata mea din totdeauna. Am teluri si planuri desearte. Atatea ambiti si atatea vise lasate in treacat. De ce nu jucam corect ? De ce pretindem tot mai mult si nu facem nimic din tot ce e posibil?
Renunt sa mai imi raspund pentru ca imi aduc aminte de altceva si altceva. Imi aduc aminte de copilaria mea , de fratele meu , de mama mea si alte personaje importante din viata mea. Ma intreb doar un singur lucru : "De ca ma-ti lasat sa atarn atat de sus legata de un fir de ata?"

4 oct. 2012

Jump ...


Aruncare pe fereastra
Ba esti treaza , ba incearta.
Si nu stii ce sa mai simti
Numai stii cum sa te minti.
Ba e bine, ba e rau
Numai stii de capul tau.
Ba visezi , ba te crizezi,
Numai stii sa intelegi.
Ai o cale de scapare
Da usor o iei la vale
Si iti suna telefonu
Nu raspunzi si intra tonu.
Te salvezi si aterizezi,
Dar n-ai minte sa prestezi.
N-ai rabdare si nici stare
De te simti ca oarecare.
Si pierzi clipe neavute,
Rand in sir mii de minute.
 Si depun efort si timp
Pentru altceva in schimb,
N-am primit , nici remarcat
Nu-i nimic si e ciudat.
Alte basme fara scame,
Alte vorbe, alte poame!

 

1 oct. 2012

Not found !


Da stiu . Iar am ajuns aici. Din nou. Ma asez pe un scaun comod si incerc sa imi dau seama ce am gasit si ce nu am gasit. Si in loc sa ma gandesc la asta , ma gandesc la cat de frica imi e . Iar aceiasi frica nesabuita. Iar uit cat de fericita sunt pentru ca imi e frica. 
Da recunosc sunt plina de teama chiar de nu regret nimic. Mie frica sa nu fiu lasata in propiile lacrimi. Mie atat de frica de aceea durere. Ma doare numai gandindu-ma.
M-am deschis ca o floare de lotus. Sunt atat de frumoasa si atat de sensibila. M-am deschis sa primesc dragoste atunci de ce simt ca doar eu daruiesc ? Daruiesc cu fiecare gest ce il fac , o parte din mine si in fiecare zi din ce in ce mai mult si in loc sa ma simt bine ca fac asta am impresia ca gresesc. Am impresia ca daruiesc in zadar ce nu poate fi luat inapoi doar pentru simplu gand ca vreau sa fiu iubita. Ma simt privita ca o ciudata. Sunt ametita de aerul din jurul tau , ametita de vorbele si gesturile tare care sunt doar pe moment. Dupa ce plec iar ma simt la fel de singura . De ce in modul asta?
De ce nu gasesc ceva cu adevarat real. M-am saturat sa ma hranesc din vise desearte . Iar sperante ... Iar minciuni nevinovate spuse la adresa mea. Si totusi incerc sa ma mint ca sa pot zambi ca totul e in imaginatia mea. Ca de data asta ma insel. Imi doresc atat de mult sa ma insel si totul sa fie bine . Oare am gasit in sfarsit ceea ce cautam ? Un loc, o speranta, o iubire gratis? Toate astea doar pentru mine ? Ma simt ca o straina intr-un loc nou. Ma simt ciudat, dar totusi atat de placut. Cand sunt atinsa parca am ajuns pe al zecelea nor. Si desi toate astea sunt pe moment , ma simt al naibi de bine . Imi lipsesti cu fiecare secunda mai mult. As vrea sa iti spun ca poate incep a te iubi, dar imi e frica sa o spun . Imi e frica pentru mine insumi ca ai sa pleci . Asa ca il pastrez pentru mine. Pentru onoarea mea . Macar de pleci nu ai sa stii niciodata cat de mult te-am putut iubi eu ...
Iti ador zambetul dimineata la vederea mea. Iti ador mana prinsa in parul meu negru. Te ador cand ma gadili si imi spui iubi. Gesturile astea mici au ramas prinse de inima mea. Mi-ai facut inima sa plece din loc doar la vederea ta . Imi simt sangele pulsand parca mai intens doar cand iti pronunt numele. Ce's cu toate sentimentele astea asa navala deodata in dulapu meu? In capul meu e mai dezordine ca in propia mea camera unde locuiesc. Dar macar pe lucrurile din camera nu scrie numele tau asa cum sunt toate gandurile din capul meu . Traiesc un vis al naibi de greu de mentinut. Si imi e frica cel mai mult deoarece nu pot controla. Nu pot gasi controlul la toata rasturnarea asta de situatie .
Pur si simplu imi e frica de ce am gasit... Si mai ales de Mine.