29 sept. 2012

Different from all



Ma simt bine... Fericita. Cineva incearca sa ma faca sa ma simt altfel. Sunt altfel. Sentimentul ce ma incarca e diferit de tot. Ma incearca o energie pozitiva. Mi se asterne un zambet tamp pe fata si parca prind unde diferite. De ce nu ? Doar asta am vrut nu ? Sa ies din raceala de odinioara. Am iesit si ma simt ca o floare de cais proaspat inflorita. Ma simt dulce , frumoasa si indragostita... Ma simt bine , poate prea bine. Si zambesc doar cand imi privesc telefonu. Parca numai am somn si nici rabdare si parca numai sunt dispusa sa astept atata timp. Nisipul din clepsidra parca se scurge dintr-o data prea rapid si alteori foarte lent. Si parca dintr-o data mi se pare totul asa frumos. Parca diminetiile imi zambesc si gandurile sunt pline de intenti bune. Mai ca as dansa de fericire. Mai ca as tipa ca ma simt asa ... Asa de plina. Asa de care e cuvantul pe care il caut?! Atat de implinita? Cred ca da. Parca lucrul ce imi lipsea l-am gasit.
E diferit de tot si de toate.
Diferit de zi si de noapte.
Sunete vii si colorate,
Soapte tacute reinventate.
Ma simt ca pe nori
Dansand in zori
Ma simt usurata
De aripi purtata.
Am inspiratie sa scriu povesti fara drama. Comedii romantice scrise in graba. Copii rataciti si plini de iubire. Departe de tot iubind desi nu imi sta in fire.
Scriu ca a venit toamna si cu ea o noua poveste. Scriu precum cad frunzele fara veste. De felul cum suiera vantul afara. De modul cum toate incep sa dispara.
Si numai ma simt trista si nici deprimata. Sentimentele ce altadata ma faceau sa fiu uitata le-am incuiat intr-o debara si am aruncat cheia pe sub usa plecand in graba spre alta usa.
Iubesc viata si incercarile ei. Iubesc natura cu tot cu defectele ei . Ador ploaia cand imi cade pe fata , iar eu rad sau sunt sarutata. Ador iarna atunci cand de brate sunt purtata si in siguranta. Dar din toate anotimpurile cel mai mult imi place primavara pentru ca e diferita si parca insorita. Are un aer cel mai aparte. E diferita de tot si de toate. In ea ma regasesc cate un pic. Pentru ca in ea gasesti tot ce-ti doresti. Poate printesa cei prinsa-n povesti.

26 sept. 2012

Day - Night


E tarziu sau poate prea devreme. E noapte da totusi se asterne de zi . Ies din incapere si la iesire dau de o supriza placuta. E cald si desi inca nu s-a crapat de zi . Si inca ceva ... O steluta inca straluceste si imi aduce aminte de ceva cunoscut. Imi bag castile in urechi si plec.
Imi aduc aminte de un zdranganit de chitara ... De ce ma rascoleste? Incerc sa ascult un altfel de muzica. Muzica veche , dar fiecare melodie imi aduce aminte de altcineva si altcineva . Ma intristeaza asa ca optez pe ceva chill. Ma linisteste... Atata liniste. Cat amar de vreme a trecut de cand nu am mai ascultat ceva asa de linistit! Ceva ,ceva isi face aparitia si parca ma arde brusc. Nu spun ce ca poate e doar o etapa iar. Ma incarca un dor , ma incarca un sentiment cald brusc. Imi simt sangele fierbinte si pasi din ce in ce mai lenti...
Pasesc agale spre casa inca cu gandul prins de amintiri . Am ramas la fel . Aceeiasi eu dintotdeauna . De ce mereu imi dau seama prea tarziu? Am promis ca macar pentru o vreme renunt sa ma mai gandesc , renunt sa mai simt, dar nevoia de ceva cald aproape de sufletul meu bate inegalabil. Am crezut ca probabil numai am suflet , dar daca nu as mai avea nu ar mai fi trebuit sa simt vreun fel de sentiment nu ? Atunci m-am inselat . Simt si o fac din plin . Ma doare indiferenta la fel ca intotdeauna , ma doare minciuna desi eu mint la minut, ma doare tradarea desi eu as trada fara sa ma gandesc o clipa . Si totusi doar pentru ca ma dor anumite chesti trebuie sa renunt eu la tot ? Parca noaptea asta a fost plina si am avut in acelasi timp si linistea necesara sa ma gandesc la anumite etape esuate din viata mea . Am ajuns la concluzia ca niciodata nu e prea tarziu . Am invatat din greselile mele si sper ca a doua oara nu am sa o mai fac . Si am decis ca trebuie sa dau putin timp, timpului ca sa faca ceva . Azi ma simt pur si simplu bine... Pur si simplu zambesc fara retineri . Parca ceva sa sters odata cu trecerea nopti :) ! Parca totul e mai simplu... sau ... complicat de simplu :)

23 sept. 2012

That smile...



Acel zambet pur si simplu perfect in cele din urma s-a stins ca o simpla flama. Un zambet demn de inger spune cineva candva. De ce imi vin toate astea rand pe rand in minte? Imi aduc aminte in treacat de aceea fata fina , neridata de varsta, acel zambet si forta pe care o gasea mereu sa se ridice. De ce vorbesc de ea la trecut? Pentru ca numai regasesc partea aia in mine. Am ramas fara suflet si nu stiu cui i l-am vandut si pentru ce anume... Problema mea din nou . Dilemele mele ce nu ma lasa in pace. Mereu , mereu se iveste cate ceva . O dragoste neconsumata si catalogata nedreapta. Un zambet pierdut pe aripi de vant... mai degraba tornada! Si totusi dupa toate cazaturile pe care le-am luat si le i-au incontinuare. Si totusi cu extrem de multe cicatrici in suflet si fizic inca gasesc o sursa de putere sa ma ridic macar pe vine. E un pas in fata si las durerea in spate. 
Zambesc chiar de nu e acel zambet pur ci unul superficial . Reusesc mereu sa ma pacalesc cand spun ca imi trece . Si chiar de realizez ca nu a trecut tind sa ma mint incontinuare. Va trece. E doar o faza. Dar stai nu ... Nu e doar o faza ca multe altele. Asta simt si asta traiesc in fiecare zi . Un recipient gol cu zambet pus pe fata cu forta. Ma ridic din pat doar ca este necesar si nu pentru ca asta imi doresc. Tot ce fac ... fac doar pentru ca trebuie sa fac . Nu am de ales.
Imi e atat de dor de voi si parca timpul sta in loc si imi e si mai dor cand ma gandesc ca poate nu am sa va vad deloc curand... Uneori viata e atat de nedreapta cu noi. Nu ne da ceea ce ne dorim si totusi atunci cand ne da ceva are tendita sa il i-a prea repede. Nu apucam sa realizam ce am avut ca deja am pierdut. Rau mai sta treaba  si cu timpul. Pentru ca el trece nu sta nici o clipa in loc. Si odata cu trecerea lui noi uitam si facem loc de altceva in , inimile noastre.In mintea mea va fi mereu un continuu haos . Asa a fost mereu si va fi incontinuare . Asa sunt , voi fi si asa voi muri . Doar ca cu fiecare secunda ce trece uit de toate lucrurile bune ce au facut parte din mine , iar cele bune sunt inlocuite acum cu lucrurile rele. Nu pot da exemple concrete. Dar pot spune ca zambetul de inger pe care il aveam probabil candva e inlocuit de unul malefic . Si majoritatea timpului sunt sarcastica sau ironica. Nu gasesc un rost in toate asa ca sar peste anumite etape. Cum ar fi : sentimentele , constiinta , dragostea si etc. Mi se par lucruri prostesti . Demne de oameni slabi. Poate am tendita sa exagerez , dar macar eu sunt directa spre deosebire de alti oameni care nu au avut curajul niciodata sa faca un pas gresit . Da imi place sa gresesc si sa nu fac lucrurile ca la carte. Tot ce fac , fac in stilul meu si nu pentru ca imi dicteaza alti. Eu nu am nevoie de indrumare pentru ca dumul mi-l aleg e.
Putem sa alegem sa zambim desi suntem tristi. Avem calitatea necesara sa ascundem tot in spatele altei masti . Si cand se intampla ceva cu adevarat rau ne dam jos arama de pe fata si aratam cine suntem cu adevarat . Eu am fost la fel... Imi aduc si acum aminte exact!
Un chip de inger. Un inger de fata cu lacrimi divine!

22 sept. 2012

I quit


M-am oprit ca numai puteam sa respir. M-am oprit si am uitat ce era de facut . Parca numai pot sa vad, sa simt , parca iar e nu stiu cum tot. Incerc sa ma calmez si sa imi spun ca totul va fi bine si poate mai bine de atat. Dar de ce atunci am impresia ca ma mint singura ? Parca toate astea nu se mai termina odata. Numai vreau sa ma complic , sa ma complac sau etc etc . Imi vreau viata mea asa cum este ea . Imi iubesc trecutu indiferent care este el , imi ador prezentul si imi voi vedea de planul meu indiferent de care este el.
Parca zilele sunt din ce in ce mai lungi iar noptile extrem de scurte. Ma trezesc cu greu din somnul meu . Numai stiu unde sa caut si ce sa caut . Sa caut sa fac odata pace cu mine insumi ? Poate dupaia totul o fi mai usor sau ce ? Nu nu nu ... Inca o zi de munca , inca o zi plina. Inca iar atat de multe.
Si am renuntat la fericire , lacrimi si la iubire. Am renuntat sa mai visez , sa mai dramatizez sau sa mai las loc de trecere . Am renuntat la cuvinte . Am amutit . M-am lasat pe spate si nu stiu daca am cazut sau inca sunt in aer . Am renuntat la control si sa mai aud in sine . Am inchis ochii , gura si m-am oprit din respirat . E greu . Imi e greu . Nu e nimeni sa vada greul ce se asterne pe umeri mei fragili ? Imi scapa o lacrima si se prelinge usor . Ma doare si nu stiu exact ce . Parca sunt din ce in ce mai multe . Parca raman din ce in ce mai singura intr-un colt demult uitat . Numai sunt in stare sa ma ridic. Numai sunt in stare sa va spun tot eu ca am nevoie cu disperare de voi . Si parca numai am prieteni si nici macar pisica . Dorm iara singura in rasuflarea rece a dimineti...  Imi e atat de greu pana si sa ma bag in pat . Imi e greu sa ma trezesc si sa ma ridic razand fara nici-un motiv. 
De zambet am uitat demult ... Numai am suficient aer in jur . Numai e nimeni sa ma vada cazand . Ma scutur de praf si imi sterg ochii , ma spal de minciuni si imi clatesc sufletul de cenusa sperantelor arse . Ma simt grea si tot odata in aer ... Ma simt inutila, dar fara mine nu exista zambet . Ma simt perfida si totusi atat de inocenta . Sunt eu intr-o alta dimensiune incerta . Si renunt sa mai cred inca odata in nimic.

16 sept. 2012

What do you think?



Ce parere ai despre tine ? Ce crezi ca se invarte aici ? Nimic ... E goala lumea ba chiar pustie . Nu-i nimic cald , dar nici rece . Nu bate vantul ci sufla sa te alunge cat mai departe.
Esti departe rau de adevar , esti departe de a fi sincer , departe de a juca corect .
Nu-i un joc chiar nu e nimic nici macar ceva asemanator . E doar o viata. O fata in mijlocul ei . Cineva inconjurat si satul de atatea minciuni si adevaruri murdare . Voi chiar nu vedeti ca nu-i mai pasa de ceea ce spuneti, de ceea ce credeti ? Oare voi sunteti orbi ? Nu vedeti ca ea numai priveste in urma ? A pus stop in acel moment cand a inghitit o ultima minciuna.
S-a saturat pur si simplu sa priveasca in viitorul ei cu oarecare teama . A spus ca e de ajuns si ca trebuie sa facem ceva. Am facut. Am renuntat la trecut, dar de ce doare ? De ce nu ramane mut pur si simplu ? Mai e cineva sa creada ceva bun despre cineva total necunoscut? Mai e cineva sa dea o sansa pur si simplu chiar daca si-a format deja o parere? O parere proasta , suflata de alti in zbor la ureche ...
Tu ce crezi despre asta? Despre faptul ca poti distruge o viata fara sa iti pese ? Ai remuscari ? Ai constiinta? De ce nu putem trece mai departe pur si simplu si sa ne vedem fiecare de viata noastra. De ce nu putem lasa o persoana sa fie fericita asa cum vrea ? 
Las-o sa plece, lasa-o sa cada. Se va ridica si va zambi din nou . Tu ce crezi ca ea nu s-a mai vindecat odata ? Ba da si o mai poate face odata ... Si inca odata . Pana cand va crede ea ca e cazul sa se opreasca .
Fata aia care a fost odata probabil nu se va mai intoarce, dar spuneti mersi ca va-ti ales cu un camarad trecut prin viata ! Tu ce crezi despre tine ? Despre mine? Despre lume? Intai sa raspunzi gandestete bine , judecate si asigurate ca esti perfect inainte sa scoti o alta vorba fara sens !

13 sept. 2012

Inchei ...






Cum poti trai intr-o lume nebuna
Sa faci mereu lumea sa ti se supuna
In oridine rupi linia dreptati
Rand pe rand distrugi zidurile cetati
Doar stai in loc si te amuzi 
Uneori te mai si scuzi ...
Nu cauti liniste nici pace
Cauti doar ceva ce-ti place.
Si cauti da-n zadar gasesti 
O lumea ce'i doar in povesti.
Si crezi in rau si crezi in bine
Dar niciodata nu in tine .
Te cauti si te regasesti
Zambesti, privesti, te-ndragostesti.
Esti aici si nicaieri...
In locul n-care ai fost si ieri .
Si te opresti ca sa mai speri
Ca visezi e tot ce'ti ceri.
Inchei cu inca un rand plin
Inchei cu altfel de suspin...


NU!






Nu vreau sa aud, nu vreau sa simt, sa mint sau sa traiesc. Nu vreau sa cant sau sa vorbesc, nu vreau sa plang , dar nici sa rad. Numai vreau sa fiu indrumata , urmata sau enervata .
Nu vreau nimic ci doar pe tine . Nu vreau o stea sa arate bine . Vreau un om ce poate sa imi aduca zambetul pe fata in cea mai grea si intunecata noapte. M-am saturat sa plang si sa imi iau mereu ramas bun . Numai vreau sa privesc inca o masina cum pleaca . Numai vreau sa imi tot sterg mereu eu lacrimile de pe fata .
Si spun Nu pentru ca numai pot si numai vreau . Si spun Nu ca ranile ce le simt sunt suficient de adanci . Vreau doar sa imi gasesc pacea interioara , vreau sa faca cineva ceva sa numai doara . Nu ! Chiar nu stiu remediu . Sunt captiva chiar aici la mai putin de un metru . Am incetat sa respir in clipa in care mi s-a taiat respiratia , in clipa in care mi s-a zis ca totul va fi bine. De ce nu-i bine atunci ? 
Am incetat sa sper si sa mai cred in oameni , sa cred in bine sau in rau . Destinul e al tau  si il faci dupa gustul tau . 
Numai aruncati in fata motive, iluzi si false sperante. Numai dati copiilor sa guste un pic din gramul lor de libertate. Satula de atatea mintii inchise si de atatea optiuni ce raman vesnic deschise am hotarat sa spun Nu d data asta . Nu si merg mai departe .
Numai privi trecutu, numai rasfoi atatea zeci de amitiri . Lasa balta gandurile ce te duc in abis si ce nu iti da pace . Preda armele si gaseste'ti pacea . Bucurate de ce ai si nu vei mai avea nici cand. Pretuieste ceea numai poti pretui pierzand.
Sunt cuvinte rezumate la o stare interioare, sunt cuvinte extrase dintr-o minte murdara nerostite ca sa nu va doara...
Am incetat sa mai visam intr-o lume fara vise ... Am incetat sa speram cu aripi intinse .
Imi las tot ce simt intr-o geanta acasa . Plec in lume imbatata de nosalanta .
Imi caut directia si tot singura am sa o gasesc ...

11 sept. 2012

What hurt's the most



Ce doare mai mult ? Un zambet fals sau o despartire?  Sau faptul ca te simti strain in propiul tau corp? Ma doare tot inclusiv corpul, minte si sufletul. Ma simt lipsita de orice . Ma simt ca si cum nu as fi aici ci pe alta planeta. Ma doare si nu stiu ce exact ce . 
Ma simt ca o frunza luata de vant ... Obosita de tot , obosita sa tot vorbesc , sa tot imi explic ceva ce nici macar nu stiu . Imi lipseste logica mea dura ... Constiinta nu este un lucru bun. Te distruge pas cu pas . Dar totusi cica ar fi necesar sa o avem . Uneori poate face minuni alteori da cu bata in balta . E aiurea cum se intampla totul. E aiurea sa te trezesti in mijlocul parcului si sa nu stii cum ai ajuns acolo ... E aiurea sa fie totul asa de aiurea nu ?
Pana la urma ce doare mai mult ? Nu pot sa imi raspund la aceasta intrebare ...
Renunt sa mai pun intrebari de genu . Renunt sa mai caut raspunsuri . Imi las capul pe spate si imi caut steluta mea norocoasa . Imi caut linistea printre stele si ma trezesc recitand "Luceafaru" ... Ma bufneste rasu si inght un sec ... As vrea sa imi inec amarul intr-o cana de ciocolata calda ornata cu frisca ... As vrea sa am macar puterea sa plec din casa cum faceam altadata... Am obosit sa tot stau dreapta in fata nedreptatilor ...
Imi las gandurile sa se amestece , vorbele le inchid in dulap si ascund cheia . Ma simt captiva in propiul meu mediu . Ma simt altfel . Ma simt grea , ma simt calma , ma simt eu si asta ma face sa devin confuza . Gata cu tipa irascibila si foarte usor de enervat. Numai imi pasa de parerile voastre. Bateti-va voi capul cu ele ca in fond parerile va apartin...
Dar ma doare nepasarea, renuntarea la sperante si iluzi . Faptul ca numai suntem in stare sa ne controlam si sa rostim o vorba frumoasa . Faptul ca suntem defapt singuri mereu .
Stii senzatia aia de parca totul s-a sfarsit ? Parca iti fuge pamantul de sub picioare si iti vine sa te ascunzi in cel mai intunecat colt si sa plangi? Imi spun ca e doar o etapa sau o zi proasta. Da cate zile proaste poti sa ai ? Cat poti sa suporti o durere care nu poate fi tratata cu nimic ? Poate imi trebuie potiunea magica . Gramul ala de iubire perfecta dupa care tanjesc. Sau poate imi trebuie doar putin mai multa atentie si mai putina detentie .
Poate imi trebuie doar prieteni ce sunt in stare sa ma faca sa rad si sa uit de tot  ce se afla in capusorul meu mic ... Poate defapt nu stiu ce vreau si ce e de facut in cazul asta . Poate imi trece sau o sa ma doara si mai mult si mai tare ...
 
 

9 sept. 2012

It's time for our end




E timpul sa ne luam ramas bun de la tot ce a fost candva si odata intre noi . Si hai sa ne lasam sa fim fericiti fiecare pe acolo unde ne este locul . Si hai sa ingropam amintirile astea dureroase din timpul nostru ce a trecut. Dar sa incercam sa ne iertam inainte de toate . Nu conteaza cine a gresit, cine a pierdut pe cine . Numai conteaza toate astea . Sunt doar motive care ne fac sa ne uram unu pe altu ... Poate nu am sa ramanem amici buni asa cum am fost mereu inainte de toate . Poate am sa mai vorbim , dar cu oarecare si mare retinere . Tot ce pot sa iti spun e ca imi pare rau . Pentru modul cum s-a terminat tot... Imi pare rau pentru inelul ce te-am facut sa iti doresti sa mi-l dai. Si mai ales pentru timpul care ti l-ai pierdut pentru mine. Pentru timpul care tot ai asteptat o speranta , iar eu ti le-am ars pe toate . Ma simt usor dezamagita de mine ... Nu a fost dorinta mea sa fac atata rau , dar am facut . Nu pot sa i-au toate astea inapoi , dar macar candva si cumva ma consoleaza ideea ca langa mine ai fost cu adevarat fericit . Poate din cand in cand am sa ma mai gandesc la tine si la ce ar fi fost daca , dar are sa ramana doar un gand , o amintire la fel ca si poza asta si multe altele pe care le mai avem impreuna .
Iti spun ca asa a fost sa fie . Poate fiecare suntem meniti pentru altcineva. Poate nu am fost meniti sa fim impreuna pentru totdeuna ci doar sa experimentam impreuna . Tu mi-ai aratat alta latura a mea , iar eu ti-am aratat alta latura a ta . Fiecare am vazut altceva in privirea si sufletul celuilalt . Ma simt oarecum trista .Ar fi trebuit sa te urasc si tu pe mine probabil , dar noi mereu am tins sa fim altcumva decat sunt restu . 
O sa imi fie dor de tot . O sa ma trezesc probabil uneori gandindu-ma la noi . Pentru ca intr-un fel sau altu a fost frumos pentru amandoi . 
Incerc si acum sa imi lipesc bucatile lipsa din sufletul meu spart . Si las armele jos in privinta asta . Numai are rost toate astea . Numai are rost sa ne facem iluzi . Fiecare mergem mai departe . Alti mai repede , alti mai incet... 
Am scris postul asta doar sa iti multumesc pentru momentele bune si sa iti spun ca imi pare rau ... 
Si ca e timpul pentru sfarsitul nostru :( 

8 sept. 2012

Out off all



Intr-un colt de lume. Acolo unde poti servi micul dejun pe o terasa avand un fata un tablou real. Toti stransi gramada, razand , plangand, cantand... Aici une poti respira un aer rece si plin de sinceritate. Departe de toate zgomotele care te deruteaza. Doar murmurul apei ce trece pe langa cabana... Poate asta a fost tot ce am avut nevoie. Doar aici mi-am dat seama ceea ce vreau cu adevarat, ce am pierdut ... ce am castigat... Dar tot ce mai imi doresc e doar simplu fapt sa fiu fericita. Iar voi cei ce imi stati in cale am sa va zdrobesc unu cate unu. Imi pare rau de data asta e timpul sa ma gandesc la ceea ce ma face pe mine fericita si nu pe voi . Ma face fericita un alt chip, un alt zambet , o alta prezenta. 
Numai vreau sa ma complac , numai vreau sa plang. Vreau doar sa rad si sa ma bucur de ceea ce imi ofera viata. Imi e dor de dragoste , imi e dor sa numai simt golul asta ... Am obosit sa tot imi mentin indiferenta si logica rece in picioare. Vreau sa ma pierd in alta pereche de ochii in afara de ai mei priviti in oglinda... Vreau sa mi se aste arna un zambet tamp pe fata atunci cand ma gandesc la ce am facut cu o zi in urma. Ca in alte vremuri.
Aceleasi locuri, aceleasi trasee nu au facut altceva decat sa trezeasca ceva la viata din mine. M-am intristat cand am vazut ca iar am pierdut... Nu a fost la fel , nici macar pe aprope. M-am simtit dezamagita de tot in sine. Imi e greu sa privesc dragostea aia pura de inceput si recunosc ca trezeste in mine un pic de gelozie. Candva am avut si eu asa ceva si am hotarat deodata si brusc sa dispara tot. Desi nu uitasem, desi nu vroiam , m-am abtionat sa o fac iar si iar...
Si am ajuns aici intr-un colt de lume , o mica parte din rai sa descopar ca ma simt atat de singura si ca sunt atat de goala, de sictirita, enervata si mai ales plictisita... Nimic din tot ce imi ofera aceasta priveliste nu ma face sa zambesc din contra imi aduce aminte de altele si altele. Imi aduc aminte de prima mea reactie cand am ajuns aici prima data :)) saream in sus ,tipam si radeam cu gura pana la urechii. Eh aia da senzatie ... Ce fac acum sau ce am facut zilele trecute? Am mers pe aceleasi trasee sperand ca ce? Ca am sa gasesc persoanele pe care mi le doresc sa fie acolo? Nu stiu ce a fost in mintea mea... Altceva in afara de sa stau intr-un fotoliu si sa mananc diferite combinati cu inghetata si uitandu-ma la tv pentru ca restul prietenilor cu care am venit erau prea ocupati fiecare cu altceva... Imi e dor de persoanele care stiu sa ma distreze. Care vin impreuna si pleaca impreuna, de persoane cu care poti face ceva in afara de sa stea fiecare in camera lui. N-am facut nimic doar am pierdut timpul sa spunem "meditand" ceea ce intr-un fel sau altu e un lucru bun.
Iar acum astept sa ajung acasa , parca sunt cele mai lungi ore din viata mea... Astept sa imi vad familia, pisica, catelul si patul meu :X ... 
Am ajuns sa imi confirm singura ipoteza si aceea ca niciodata nu e prea tarziu sa faci un pas indiferent ca este unul in fata sau inapoi :) ... Totul se poate recupera , totul poate fi la fel daca mai simti cu adevarat ceva ... 

4 sept. 2012

Sick ...



Stii senzatia aia care te lasa rece pur si simplu ? Parca dintr-o data ai un gol in stomac , parca dintr-o data te simti mai rau decat te-ai fi putut simti vreodata? Senzatia aia de parca ai pierdut ceva important si nu stii cum sa faci sa recuperezi piesa aceea? 
Eh bine asta simt eu . Ma simt parca dintr-o data goala si parca dintr-o data mi-am pierdut ratiunea ...Ma intrebam astazi cum unii batranei se mai pot iubi ca in prima zi ... Ce vad unu la altu in afara de viata trecuta pe chipul lor ridat? Si raspunsul a venit de la sine. Probabil cand se privesc unu pe altu nu vad decat acelasi chip tanar si frumos de care s-a indragostit. Acelasi zambet in care ei si-au gasit perfectiunea . Se vad pururi tineri , asa isi pastreaza aceea iubire pura, doar ca noi suntem prea orbi sa vedem ce vad ei unu la altu ...
Indiferent de cum ar sta treaba asta defapt in mine a creat un gol . Un zambet dureros, un chip ce nu exista... Parca pamantul mi-a fugit de sub picioare, parca ma pustiit . 
Nu crede-am ca am sa mai simt asa ceva . Pur si simplu am renegat ideea asta . Uneori am impresia ca am sa sfarsesc singura intr-un colt de camera cu o perna in brate ... 
Singura si uitata de lumea. Dependenta de persoane ma facut sa uit ca singura persoana pe care pot sa contez sunt eu insumi. Si iata-ma aici in impasul asta. Sa numim asta doar o alta etapa spre inaltare ... Dar stiti vreunu cum doare? Te lasa fara simturi si parca o iei din loc de unul singur . Unde trebuia sa ajung? Ce trebuia sa fac sau sa spun ? Sau pur si simplu de ce? 
Totul e gresit... Bonlav ... S depasit !

Same! Right?



Imi strang pisica in brate si spun cu voce tare " Doar noi doua am ramas la fel " ... Realizez ca mi-a fost dor de ea chit ca am plecat o seara. Si imi pare rau ca am plecat  ca in fond ea ramane mereu cu mine voi restu toti plecati . Ea poate am sa imi distruga zeci de incarcatoare , zeci de fire de mouse, dar niciodata nu imi va distruge inima . Sau mai bine zis , indiferent de ce as face sau as zice  ea are sa ma asculte, nu are sa ma critice si nici nu o sa comenteze. M-am saturat de persoanele care au ramas la fel de ignorate, de orgoliose pe scurt idioate ... Desi stiu ca rezultatul trecut a fost unu prost tot din aceleasi  motive continua sa le faca . Stii ? Imi e mai usor sa merg inainte decat sa pasesc pe loc . Imi e mai usor sa caut alceva nou si care sa ii pese cu adevarat decat sa se prefaca ca ma asculta . Dupa ce ca prima mea zi de concediu a fost fantastica , mai toata noaptea nu am dormit si intr-un final pe timp d zi a inceput sa fie mai buna , mi s-a stricat si a doua zi de concediu . Si sa nu va mire pe nici-unu ca maine o sa va dea "Abonatul cosmote nu poate fi contactat " Pentru ca sincer m-am saturat de persoane care imi fac zilele un calvar. Vreau sa am parte de un pic de liniste si daca pot sa ma joc cu pisica mea , sau sa stau in patul meu si sa lenevesc toata ziua . Iar pe voi restu care doar stiti sa obiectati va rog faceti o cerere si stati la coada . Invatati sa predati armele la timp si sa jucati corect oky? Pana atunci evitati sa ma intalniti pentru ca nu va fi prea placut .
P.S :  FUCK OFF 

3 sept. 2012

My own story



Stii senzatia aia ca si cum nimic nu s-a intamplat? Parca totul a ramas la fel . Parca defapt timpul nu a trecut ci a stat in loc???
Ei bine asa ma simt eu . Aceleasi lucruri, acelasi zambet, acelasi loc, acelasi miros, aceleasi lucruri ce ma fac sa ma simt bine indiferent cum ...
Nu pot da seama cum , nu e o intrebare la care imi pot da raspunsul singura . Da totusi inca am aceleasi stari si aceiasi masca ce nu ma lasa intr-un fel sau altu sa ma bucur de tot. Am impresia ca totul se va termina brusc asa cum defapt a inceput . Si nu pot concepe ideea asta acum . Ma simt in aer , fara nici-o directie , fara vre-un sens anume . Asteptand inca sa imi lipezesc gadurile si sa ma bucur de un altfel de aer. Am reusit sa ies din rutina zilnica si cu toate ca am dat de aceleasi lucruri de altadata nu pot sa spun ca imi pare rau.
Imi pare bine ca desi am plecat toate au ramas la fel. La locul lor asteptandu-ma pe mine ... Ma incarca un sentiment ciudat, familiar, dar placut. Sa vezi acele fete cunoscute ce nu le-ai vazut demult . Sa vezi ca te primesc cu caldura desi tu ai plecat de amar de vreme .
Si mai sunt doar cateva zile imi spun care trec greu si am sa fim plecati de aici si chiar dak nu e de tot si e pentru o perioda ma bucur enorm...
Sunt fericita , poate de aceea nu imi gasesc cuvintele potrivite cu care sa scriu. Si iti multumesc tie , doar tie ca stiu din nou ce inseamna sa te bucuri de tot fara retineri . 
Totul e posibil si poti sa ai doar atunci cand vrei cu adevarat nu ? ! Propia mea poveste ce-i construita pe vise stupide spun unii a devenit posibila... Pentru mine exista un centru al universului paralel . Pentru mine exista o jumatate , cum pentru fiecare exista cate una . 
Hai sa uitam de tot ce a fost rau candva , hai sa ne aducem aminte cand ne invarteam in cerc si radeam de lucruri ce nu existau . Hai sa ne rescriem o noua poveste !