Zambetul meu a revenit optimist. Cand imi vad munca inapoi unde ii este locul. De data asta m-am asigurat ca nu se mai intampla si a doua oara :) ...
Si ma intorc in visele mele dulci, in lumea mea de diamant. Ma intorc la meditatie, ma intorc la tine cu inima deschisa si fara teama de incercare. Oricine merita o a doua sansa asa mi s-a spus. Inca simt gustul buzelor tale pe buzele mele :) ... Nu ma pot gandit la altceva. Cred ca e timpul sa te scot din mintea mea .
Si plec ca in fiecare seara . Pe role ...
Am revenit. Am fost si m-am plimbat tot orasul si m-am oprit pe o bancutza indreptate cu privirea spre mare. Am ramas blocata pe luminitele de pe vaporase ... Apa ce sclipea in bataia lunii , si plaja pustie, nici tipenie de om( cel putin in zona care eram eu ) . Si am stat asa si am privit vreo jumatate de ora marea involvurata si am ascultat in tihna sunetele valurilor ce se spargea de mal.
Inca o experienta de adaugat in dosarul meu frumos. Am descoperit ca nu-i chiar asa trist sa fii singura cu tine. Mai bine asa decat cu cineva care ii i-a 1000 d ani sa spuna ceea ce nu exista... Trebuie sa ma obisnuiesc ca nimeni nu-i asa spontan ca mine , in fond sunt o ciudatica. Inca umblu cu agenda in mana incercand sa descriu tot ceea ce vad intr-o lume paralela. Incerc prin vointa si rabdarea mea sa le arat si altora ca visele sunt frumoase si uneori fac si bine nu, numai rau.
Eu nu am incetat sa sper si nu voi inceta niciodata sa cred ca voi ajunge acolo unde mi-am propus ca voi ajunge odata.
Si azi pe zi m-am simtit cam prost... Din cauza zambetului meu, nu toti vad ceva frumos in zambetu meu, ba chiar ii amuza si pun iara porecle idioate. Si ma ofensez si ma intristez pentru ca speram ca macar atunci cand voi creste voi putea sa trec si peste complexul asta idiot. Ma doare sa vad cata rautate se ascunde sub masca falsa a unora.
Incetez sa sper ca mai exista oamnei buni. Oameni care pot vedea dincolo de aparente. Oameni care ia viata in brate si o iubesc asa cum este ea.
Ce va insipira poza de mai sus? Probabil ceva banal... Dar uitati-va cu atentie si observati defapt splendoarea ei. Vedeti cum se vede lumina acelui felinar? Poteca aia ce se imparte si duce in mai multe directii la fel ca viata noastra? Scariile acelea care indica treptele din viata noastra adica modul cum urcam si coboram in viata? Dar totusi vedeti pe margini sunt niste frunze verzi ce inspira ceva frumos, ceva ce te face sa te simti viu, natural.
Drumul nostru e presarat cu bune si cu rele si sa stiti ca toti undeva in lumea asta avem sufletul nostru pereche. Va veni candva. Sau cel putin eu asa visez
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu