28 dec. 2012

Irony ... Fantasy


Am incercat din greu ca sa schimb lumea. Sa fac din ea un aer mai usor respirabil... Si tot incercand sa construiesc ceva m-am daramat pe mine ... Si am daramat pereti castelului meu antic... Mintea mea .
Am incercat sa schimb mentalitati tampite , caractere defecte realizand intr-un tarziu ca tot ce e stricat e defapt unic . Incercand toate astea , la nesfarsit, m-am schimbat pe mine .
Am inceput sa privesc lumea cu frica , sa imi pese de cum se uita lumea si despre ceea ce vorbeste . Obosesc . Dar nu e rau ca uneori mai pot fii eu . E greu ce-i drept . Imi e din ce in ce mai greu sa visez asa cum faceam altadata ... 
Azi stand in casa , am decis brusc sa ma imbrac si sa plec cu o alta destinatie , dar am ajuns in alta parte . Si priveam ingrozita lumea ce se uita la mine , in toti vedeam doar niste lupii rai, iar eu eram scufita neagra ... Ciudat
E putin ironic, putin ireal , mai ales ca intr-un timp nu prea indepartat si eu am fost in locul acelor persoane de azi ... Adica sa privesc pe cineva necunoscut fie din admiratie fie din disgratie ... In fine
Piesele incep sa se reaseze... Fiecare bucata , fiecare plan se aseaza frumos in masa . Va veni vremea cand voi sta in propia mea bucatarie stiind ca in patul meu doarme obosit doar sotul meu . Si voi fii mandra de fiecare cadere sau reusita a lui ... Voi fii la fel de entuziasmata cu fiecare monotonie ce va veni. Voi fii mereu pregatita de un nou inceput.
Spontan , dar sigur ... Rau da bine ... Incerc chiar sa sustin ceea ce nu imi place , daor in favoarea noutati... Chiar daca am momente cand, cad , cand tip sa fiu lasata in pace , atunci e momentul cand am nevoie sa fii acolo, sa fiti . Chiar daca uit , chiar daca ma doare , chiar daca aberez sau nu am nevoie de pasare . Si chiar de uneori de zic ca nu sunt fericitia ... de ce zambesc ca o idiota cand ma gandesc la tine sau la noi ? 
E ironic cum imi intorc propiile cuvinte impotriva mea . Dar cel mai ciudat lucru pentru mine e sa stiu ca chiar ma pot baza pe cineva... 
E placut , dar totodata ... Nu stiu ... Fantastic sa fie totul asa de usor in doi ... 
Ne certam, ne pupam, dar cel mai mult ador cand radem impreuna , cand ne injuram ca doi copii tampiti... Rasul poate schimba orice si ador momentele astea ,parca fac viata mai usor suportabila nu ? Parca cand te vad ca razi totul negrul ala se transforma in roz huh!
Numai e viata mea sau a ta , e cam viata noastra acum . 

Incerc sa raman tare , pentru tine si pentru toti ce ne sta in cale!
 
 

21 dec. 2012

Doh

Am obosit de atatea glume proaste
Si incetez sa cred c-o inima se coase .
Numai ascult si nici nu inteleg
Ce vrei sa fac si ce vrei sa sterg?
Numai exista nici vorbe spuse frumoase
Minciunile sunt noi si din top is scoase.
Obosesc sa lupt cu umbrele voastre
Lent agreez situatile intoarse.
Nu incerc sa fac si nici sa spun nimic
E ok ori de cad ori de ma ridic...
Nu stau la discutii pentru ca nu ascult
Nu vreau sa imi spui ca ma duc abrut.
E doar o cale cei fara scapare ..
E doar o stare din clasele primare .
Am incercat sa numai ma gandesc ..
Dar clar usor usor orbesc ..
Nu pot doar sa stau si sa fac ceva
E ca si cum mor fiind altcineva .
Nu reusesc sa fac pace cu mine,
Sau cu orice imi va fi al dracului de bine...

Writing

O lumanare si coaja de portocala in vine in minte ... De ce? Mananc portocale la lumina lumanarii asa suna un status undeva in februarie 2010.
Interesant e ca inca imi aduc aminte ... Si ma simt rece si lipsita de sens... Parca toata lumea e inchisa in ea insusi. Numai discut decat despre probleme ... Despre mine cand ? Dar despre tine ? Numai simt ca ma cunosc ... Am uitat cine sunt . Am uitat de cate sunt capabila si mai ales am uitat sensul acestei povesti. Am impresia ca mereu sunt luata la misto . Ca am devenit fata aia tipica ... Tipa aia banala ... De ce ma simt asa? De ce ?
Uneori clachez si imi vine sa pun armele jos si sa incetez cu tot. Sentimente, vorbe , inimi, minti incurcate...Mie greu sa imi dezlipesc privirea fixata pe un glob de cristal ... Mie greu sa zambesc . Nu inteleg ... De parca nu ar fi starea mea. 

In mintea mea viscoleste cu amintiri bine indesate intr-un dulap cu cifru ... Care era combinatia ? Isi aminteste cineva?
Vin rosu , rochie lunga, noptii albe , zile calde , priviri pierdute in volvura marii ... Wtf ?
Prea multe ... Cu cine sa vorbesc, cu cine sa discut fara sa ma acuze, fara sa ma critice ci doar sa ma asculte. Sa vada sensul bun al lucrurilor petrecute .
As vorbi neincetat, as scrie tot ce se afla in mintea mea. Despre toate momentele, sentimentele .. Despre cat iubesc si ce urasc mai mult ... As spune toate nonsensurile bune de aberat, distrat ... 
Imi trebuie o matura sau cam asa ceva . Sa imi matur coridoarele minti mele . Sa aspir toate gandurile rele si imi trebui un burete sa sterg toata clipele acele negre ce inca le visez si inca le retraiesc.
Am un vis care se tot repeta . Sunt o straina , iar tu ma ignori ... Sunt un copil abandonat in haos fara nici-o fusta de care sa ma agat... Fara pic de mila , treceti si ma lasati sa zac ...
E doar subinconstientul meu la ceea ce imi faceti defapt ... Ma ignorati , ma atacati si mai ales nu ma ascultati ...
Imi lipseste ceva... Cine e dispus sa caute ceva ce nici eu nu stiu macar ? Am obosit sa cad , dar mai ales sa ma ridic, si am obosit sa caut ceva ce nu exista ...
Am obosit sa scriu mereu in zadar ...

20 dec. 2012

Winter ...

http://www.fotomozaic.ro/img_upload_users/20/12_05.jpg



 Ninge si iar ninge... Ninge ca in filmele cu povesti . Ninge, dar prind iar fulgi marunti singura intr-un pat gol cu o cana de ciocolata calda. Nu ma pot gandi decat la vremurile trecute, cand eram copii si ieseam toti afara la prima zapada sa ne bucuram de ea, acum tot ce facem e sa ne izolam cat mai bine si sa ne ascundem sub o patura veche si sub un fum de tigare ... 
Vine Craciunul ... Parca mi-as dori sa numai vina ... Iar am atatea fructe stricate in sufletul meu . Si desi toate au o rezolvare , eu le tin acolo in putrefactie ... Si nu sunt plictisita ci mai degraba sictirita de toata rutina asta de familie ... Nu imbodobim un brad de ani buni , nu ne strangem toti la masa , suntem toti niste straini si asta se datoreaza din cauza unei mame iresponsabile .... Si inca odata spun ca vreau si eu familia mea . Sa am o persoana langa mine de care sa nu imi fie teama ca atunci cand se trezeste va pleca ... Mai ales pe o astfel de vreme  . Sunt constienta ca fiecare om are viata lui , dar ceea ce nu este corect ,m e faptul ca in momentul cand cineva intra in viata mea , aceea persoana e totul pentru mine :familie,prieten, iubit, frate si orice altceva . Si ar trebui sa incetez sa gandesc asa pentru ca sunt sngura in gandirea asta . Dar sunt asa satula de singuratate , atat de sictirita  de tot,  toti si de toate . 
Vreau sa ma trezesc si eu ca odinioara, in liniste , se poate ? 
M-as muta la ultimul etaj, singura pe un palier , doar ca sa numai aud rautate ... M-am saturat de fiecare scandal ce stiu ca urmeaza . Numai reusesc sa scriu frumos, sa imi exprim sentimentele intr-un mod placut ... Pentru ca numai am sentimente placute , ci doar niste starii de disconfort continuu ... Si as vrea ca ninsoarea sa inceteze , sa ma elibereze de inchisoarea asta . Locul meu nu este in casa ...

17 dec. 2012

The past...



"Cei ce isi uita trecutul sunt condamnati sa il repete". Sa nu uitati asta niciodata indiferent de cat de usor ar fi mai bine sa uitati trecutul. Eu am obicei de testa anumite teorii pe mine sa vad ce rezultat au asupra mea si desi banuiesc care ar fii rezultatul nu prea ma straduiesc sa schimb ce va urma. In fine prea multe detalii strica.
Sa scriem despre vise indeplinite, despre dragoste ,dar si despre oameni prinsi in trecut, sa scriem despre cei ce au trecut peste cu fruntea sus si mai ales sa scriem despre cei ce au uitat persoanele din trecut.
Treceam agale cu mana prin agenda mea din telefon ...Cati din cei care ma sunau de 10x cel putin pe zi abea ma mai suna odata la cateva zile. Cati din ei/ele au uitat ca exist, ca respir ... E putin trist .
Dar sunt obisnuita ca oameni sa fie la fel, nici-unu sa nu fie altfel. Sunt obisnuita ca oameni sa tina ura decat o prietenie in picioare. In fond sa distrugi ceva este mai usor decat sa construiesti ceva ...
Mereu a fost si are sa fie asa. Indiferent cati vor lupta sa schimbe asta.
Iubirea deja e un subiect comun. Uni iubesc in mai putin de o saptamana . Alti se indragostesc mai greu cam dupa 6 luni sau dupa ce si-au daruit inima pe tava si relatie e aproape de sfarsit. Unii se indragostesc in speranta de iubire adevarata... Iar alti pur si simplu de sufletul lor pereche. Cati dintre noi au avut impresia ca a gasit tipul/tipa perfect/a pe care o cautau de atata amar de vreme ?Multi dintre noi au avut impresia la prima vedere ca am gasit tot ce ne-am dorit candva sa gasim. Toti patim asta apoi intervine adevarul in minciuna noastra frumoasa si ne da lumea peste cap ,ne tranteste, dar noi tot luptam pentru ceea ce credem a fii perfect pentru noi insine.
Eu am gasit ceea ce cautam si desi uneori am renuntat , mereu am fost gata sa dau a doua sansa si sa imi reiau lupta. Asa am ajuns aici...Mereu cu un zambet tamp cand ma gandesc la el desi il cunosc de 2 ani jumate. Ma mandresc cu faptul ca e sotul meu, ma mandresc cu faptul ca e prima si ultima mea dragoste. Cati dintre noi pot fii mandri de chesti din astea marunte???:-) 
Ador sa ma trezesc dimineata in bratele lui si cand ma intorc cu fata el sa imi zambeasca. Il ador ca lupta si ca nu a renuntat atunci cand alti ar fi renuntat demult. A luptat pt perfectiunea lui si uite asa mi-am gasit si eu perfectiunea,linistea si afectiunea dupa care tanjeam.

Iar despre cei ce sunt prea prinsi de trecut... Renntati nu are sa se mai intoarca inapoi nici daca va-ti vinde sufletul.

16 dec. 2012

Wonderland

Si daca v-as spune ca totul sa indeplinit. Pas cu pas , dorinta cu dorinta doar cu putina rabdare si incredere ? Mai crede ?
 Eh bine e inca putin confuz , putin in ceata  , putin ireal . Dar intr-un final am ajuns Doamna Popescu sti ? 
Poate nu e un vis demn de o copila de 21 d ani , dar e ceva ce eu mi-am dorit , ne-am dorit .
Ne-am oferit un fel de siguranta , uitand de nosalanta si ne bucuram din plin de ceea ce ne ofera viata asta buna sau rea .
Si n-am mai scris de ceva vreme , nici de probleme , nici de , dileme si nici de munca .
Am prieteni ce imi sunt aproape in orice clipa , am un sot si am o familie ce sunt acolo cand problemele vin cu miile .
Uneori ma agit prea mult gandindu-ma de una singura ce sa fac si cum sa o scot la capat , apoi abea asa prin treacat imi aduc aminte "Nu esti singura"
Ci am doar momente de singuratate ca acestea . Cand ma gandesc la toate cele . La ce a ramas in urma , la ceea ce a mers inainte , la cuvinte , la momente si la vise .
Caut speranta , caut distanta ce defineste realitatea de aceasta lume minunata.
Si imi vine in cap o vorba "sunt impacat cu gandul ca intr-o zi o sa iti vina si tie randu''
Da uite ca mia venit si mie randul sa ma bucur de cineva care ma iubeste si nu doar isi bate joc ... E corect jocul se pare .... Deci sa zicem ca trecutul face parte din uitare ?