29 feb. 2012

Pentru ce a fost si pentru ce o sa vina!



O poza care face cat 1000 de cuvinte...
Si scriu pentru timpu care a trecut si pentru noi toti astia imbatraniti devreme.Pentru cei ce apreciaza ce au,pentru iubire adevarata si prieteni, pentru cei ce lupta pentru dreptate.
Si ma gandesc ca inevitabil visele neindeplinite fac atat de mult rau noua celor care ne tragem puterea dintr-o alta lume, din visele indeplinite. Ne ranesc si ne ucid sperantele rand pe rand apoi le da viata. Si scriu cu gandu inevitabil la trecut, la cel ce a, ajutat la crearea prezentului. Scriu cu gandul la miile de, decizii luate prost si cu gandul la atatea provocari duse pana la extreme.
Fetele cunoscute se uita sfios la mine bolborosind ceva de genu "uite ce a crescut"  ... ma uit in oglinda veche a mamei mele si incerc sa caut o asemanare cu cineva da nu imi pot da seama cu cine seman din  familia mea. Si stiu ca m-am schimbat destul de mult atat fizic cat si psihic. 
Ma consoleaza gandu ca am mai spus un adevar ascuns si numai trebuie sa ma feresc sa il tin departe de urechiile celor din jur. Imi simt constiinta usor impacata si dulce la fiecare vederea a fetei tale. Si se pare ca ajung la punctu unde imi dau seama cati prieteni am pierdut, cati au plecat si cati s-au intors inapoi,dar parca nimic nu a mai fost la fel.
De fiecare data cand ma uit in poze dau de persoane care tin sa imi aminteasca ca gasca mea a fost mai mare si mai primitoare decat este acum. Imi lipsesc toti pentru ca fiecare care a plecat a luat o micuta parte din mine,din ceea ce ma facea vie. Da spun ca viata mea merge mai departe alaturi de cine o sa mai fie langa mine peste ani si ani!
Imi aduc aminte ca am un singur regret in viata asta : ca am mintit atunci cand trebuia sa spun adevaru! Da poate asa a fost sa fie... Mai bine mai tarziu decat niciodata! 
Imi aduc aminte perfect fata ta,rasul tau ,modul de a vorbi, de a ma saruta , de a merge... Iti simt parfumu si acum de parca ai fi langa mine, iti simt mana pe umaru meu si parca imi vorbesti intr-una... Ma simt atat de obosita de parca niciodata nu am dormit bine. As vrea sa dorm si sa dorm si parca nu as vrea sa mai ma trezesc. Parca totul e mai usor cand ai ochii inchisi . Cu fraza asta imi vine in cap o expresie de care tine-am cont inainte "Inchide ochii si aruncate-n gol. E singura ta sansa s-arati ca ai control" !


Si ma uit la tine cum dormi si ma intreb daca e ceva mai frumos de atat! Stau langa tine si incerc sa nu fac zgomot sa nu trezesc ingerasu. Si in sfarsit ma simt mai bine,mai putin obosita si mai deloc stresata. Am stat o zi intreaga si inca nu am plecat spre casa si ma simt bine , relaxata usor distrata! Azi am ras, am castigat si poate am pierdut cu zambetu pe buze! Ce pacat ca momentele care iti fac ziua mai frumoasa se termina asa de repede. Azi parca timpu a curs fara incetare , nici nu stiu cand a trecut ziua asta asa repede... El doarme iar eu incerc sa termin o fraza sa pot sa postez pe blogul meu .... Astept sa se faca zi ca sa o luam de la capat :X

18 feb. 2012

Maybe...

Si poate sunt ipocrita. Si poate imi e greu sa recunosc ca fara tine nu as mai fi eu. Si totusi sunt constienta ca intr-o zi te voi pierde. Ca zilele de genu nu par a se sfarsi. Ca relatia noastra a ajunge nicaieri in stilul asta. Si desi stiu atat de multe lucruri fac atat de putine sa pot mentine linia de plutire. Desi stiu ca un simplu 'te iubesc' ar aduce pacea imi e greu sa il spun...
Ma simt atat de ranita ca parca inca sangerez, inca imi ling in coltu meu rana. Si durerea parca a, acoperit toate sentimentele frumoase si a, adus in sufletul meu doar nepasarea.
As vrea sa iti spun ca imi pare rau. Imi pare rau ca sunt asa cum sunt si nu ma pot schimba pentru nimic si nimeni in lumea asta. As vrea sa iti spun ca ma voi schimba, dar nu o voi face pentru ca imi place asa cum sunt eu asa cum imi place asa cum esti tu si nu te'as schimba pentru nimic in lume.
Poate chiar esti cel mai bun lucru din viata mea, dar se pare ca ai si tu un pret. Un pret ce consta in multe lacrimi, si zambete sterse desi ai promis ca ma vei face sa rad mereu. Desi imi spui ca te merit apoi imi spui ca nu ma ridic la nivelul tau nici pe departe.
Imi e atat de greu chiar si aici sa imi etalez sentimentele. Pentru ca de orice sentiment te-ai folosit si mai ranit , involuntar poate, dar mai ranit. Poate si eu te-am ranit mai mult decat stiu, si poate ai iertat si ai trecut peste multe, dar mie mi se pare ca te minti singur. Ca undeva acolo toate astea te racaie si ies la suprafata la fiecare cearta. SI azi sunt asa nesigura, chiar nu stiu unde va ajunge tot. Pentru ca nu stiu lu care din noi ii pasa mai mult de ce s-a construit... Sau daca s-a construit ceva? Pentru ca vad prea putine regrete. E ca si cum totul a disparut peste noapte. Ca si cum mereu am fost doar simpli amici si nimic restu numai conteaza... Indiferenta ne indeparteaza putin cate putin. Ajungem duri din ce in ce mai duri, nu ne mai pasa. Ne stergem lacrimile dur de pe fata, inaintam cu viteza, cu muzica la maxim in urechi si nici nu indraznim sa ne uitam in spate sau sa o luam la fuga dupa persoana iubita. O lasam sa plece, o privim si totusi tot din noi spune 'stop' nu o facem. Continuam si continuam la infinit sa ne rani si stii cat doare? Uneori chiar as vrea sa opresc totu. Ar fi asa usor sa numai simt. Doar sa ma folosesc si sa ma las tratata ca o papusa... 
Duritatea isi face loc in sufletu meu firav si desi ma rupe in doua o las sa ma patrunda... Putina ura nu strica

14 feb. 2012

Love and nothing more

Valentine's day!!!Si as putea spune ca ziua asta din an e importanta pentru mine! Are un sens in sfarsit. Pana acum mi se parea o prostie! Da cand iubesti ti se schimba perceptia... Uneori total.Azi ma las purtata d val pentru ca e absolut normal... Pacat ca nu pot fi cum el 24/24 . Ar fi frumos. Oricum ,mereu stam impreuna, dar tot spunem ca nu avem timp destul de stat impreuna. Amandoi uram rutina, monotonia si ma intreb cum de nu ne plictisim sa ne vdm in fiecare zi, sa dormim impreuna, apoi cand ajung la munca sa vbm si pe net. Cum de mai avem atatea subiecte de discutat? Cum de chiar nu ne plictisim uneori sa facem aceleasi lucruri??? Pur si simplu , mie una mi se pare ca mereu e un lucru nou chiar dak l-am mai facut si cu o zi in urma. E imposibil sa nu imi placa sa ne tachinam, sa ne jucam, sa ne ciondanim, sa ne provocam si etc etc... E placut sa nu trebuie sa spui de fiecare data ce vrei pentru ca deja stie... E placut sa fiu usor suprinsa si sa ma inrosesc ca ieri :)) ! E placut sa ai pe cnv alaturi pentru care rasul taj sa fie important pentru el mai intai de toate.. Sa te doara cand il doare pe el si invers. Sa ai o conexiune la nivel superior doar cu aceea persoana. O conexiune asa cum nu ai mai avut. Practic sa stie ce gandesti si tu la fel.Si ma duce un gand... Oare exista suflete pereche? Oare eu sa il fi gasit pe al meu??? Sa ai gusturi comune de care sa nu fi intrebat personal si depistezi in timp ca chiar va asemanati enorm??? Sa simti ca va cunoasteti de un car de ani desi sunteti impreuna d mai putin... E ciudat cum se aseaza lucrurile uneori pentru unii din noi... Poate uni suntem predestinati sa fim impreuna si sa avem un happy ending ca in filme ... Poate mai exista , mai rar,dar poate o mai exista si asa ceva. Poate doar pentru a demonstra celorlati care numai cred nici in termenu de iubire ca exista ??? Are atatea sensuri unele chestii cand iubesti. Esti gata sa te sacrifici , sa te compromoti si sa renunti la concepti pentru ca el sa fie happy. Si cand il vezi ca rade ti se umple inima de fericire si mai ca ai sari sa il iei in brate si sa il saruti incontinu...Weird but beautiful....

13 feb. 2012

Fly with me!

Ziua mea! Primu gand ce mi-a trecut in cap a fost o melodie ce canta asurzitor in mintea mea ' dubfx-fly with me' ... Si faptul ca ziua asta nui cu nimic speciala, e o zi obisnuita, o zi pentru alti cu ghinion. Stau la munca si ma gandesc ce as putea sa fac azi... Azi cand totul este despre mine, azi cand nimeni nu are dreptu sa ma supere, azi cand pot face ce vreau. Da nu imi trece absolut nimic prin cap sau nu vreau sa fac nimic. Si acum m-as duce acasa, as manca ceva si apoi m-as baga la somn. Nu's deprimata, da nu's nici happy. E ceva la mijloc... E prima mea zi de nastere cand nu's langa familie si langa cei mai buni prieteni... E un pic cam trist! Sunt putin cam suparata ca majoritate de la care ma asteptam sa imi spuna printre primi 'la multi ani' au uitat cu desavarsire. Aseara am adormit cu greu si am visat numai tampeni ce nu isi aveau rost. Mi'am amintit de zilele in care eu cu fratimiu eram cei mai buni prieteni. Mi'am adus aminte cat de dor imi e sa ma stranga in brate si sa se uite frumos la mine ca atunci cand eram cel mai pretios lucru pentru el. Imi lipseste aceea bucata dulce din viata mea, imi lipseste propiu frate care locuieste cu mine. Imi lipseste sa rad cu el si sa ne jucam  , sa mancam impreuna si sa iesim la un suc ca intre cei mai buni prieteni... Demult am vrut sa scriu despre asta da tocmai acum m'am hotarat.. Pentru ca asta e una din zilele in care imi e cel mai dor de anumite lucruri... Si azi nu stiu unde vreau sa fiu sau daca vreau sa fiu undeva anume... As lenevi in nestire cu o sticla de cola langa mine si cu ctv din prajiturile mele preferate... M'as uita la un film care l'am mai vazut alaturi de cine stie sa imi fie aproape... Incerc totusi sa nu fiu seaca pentru faptu ca am mai imbatranit cu 1 an si ma pufneste rasu cand imi amintesc ca anu trecut mai k il plesneam pe ala care imi spunea 'la multi ani' :))A fost interesant anu care a trecut si sper ca anu asta sa fie unu mai plin de succes decat de esecuri dulci!!! Si cam atat :p

8 feb. 2012

Libertate????

Incet sa scot capul din zapada... Sa imi dezghet ochii de atatea incertitudini si sa imi golesc sufletu de amaraciuni... Imi las inima sa bata in ritmul cald si imi arunc la gunoi toate memoriile ce nu mi-au dat pace... Usor ma trezesc la realitate ... O realitate inghetata, friguroasa si las simturile in voia libertati. Inima imi bate cu putere, senzatia de captivitate numai este. Gandesc normal, nimic dus la extrem, fara deprimare, fara nostalgie, fara dor de ce a fost candva!Dc sa neg? O parte din sentimente le-am oprit pentru ca ma raneau involuntar. Incerc sa ma port normal sa imi cer scuze, sa repar ce am facut gresit. Incerc alt mod si poate am sa reusesc... Vreau sa evadez. Sa fiu singura eu cu mine cateva zile, sa ma obisnuiesc cu ideea ca trebuie sa fiu alceva decat sunt... Daca tot ce am acum e ceea ce imi doresc si acum si peste zeci de ani... Daca sunt dispusa sa fac compromisuri, daca chiar imi doresc sa ma schimb. E greu pentru ca nu stiu sa ma exprim...si imi pare rau ca sunt asa exploziva... Ca in fiecare zi sunt altcineva decat cea de ieri... Stiu sunt dificila... Foarte. Sunt greu de multumit, sunt greu de pastrat...Si chiar nu m-am plictisit si chiar te iubesc si atat de mult, dar dami un gram de libertate... E greu sa imi dau seama daca sunt eu, daca tu esti chiar tu... E greu sa am incredere, sa ma abtin sa nu ma cert... Nu!!! Numai ma pune sa aleg... De ce faci asta? Pur si simplu de ce? Vreau cei mai bun pt mn, pt noi, dar nu impus! Lasa-ma sa imi doresc cu adevarat totu, nu sa ma simt obligata... Sau poate nu ma iubesti suficient, sau poate frica de a ma pierde e mai mare decat ceea ce iti doresti pt mn. Oare nu o sa ma pierzi singur daca ma tot obligi sa fac ceea ce nu vreau? Pana la urma poate voi alege prost,satula de atata impunere cica de parere sau sfat o sa plec... Si chiar daca a doua zi o sa inund casa d lacrimi si o sa vreau sa te sun , nu o voi face pt ca imi spui clar' alege' !!! Sunt si eu un suflet la fel ca tine. Si vreau sa ma bucur de fiecare moment ce il am. Ma voi intoarce asa cum am facut-o d fiecare data... Putina incredere creeaza un univers. Inca nu stiu care e mediul meu... Ma poti ajuta sa imi dau seama care este sau ma poti lasa sa vad cu ochii mei... Vreau doar putin mai multa libertate... Nu vreau sa plec, dar numai ma pune sa aleg... Ma vrei? Iubeste-ma asa cum sunt nu pt ceea ce vrei sa fiu... Numai ma grabiti. Sunt un om si eu... Am sentimente si le ranesti. Cat de greu o fi sa ma lasati un pic libera?

4 feb. 2012

Trecut un haos total

Si cand simti ca te duci la fund cu fiecare rasuflare amintesti ca poate a fost mai rau de atat candva... Si ai zile cand simti ca nisipu din clepsidra a incetat sa curga... Te simti blocat si in urma tot odata. Vrei sa vorbesti, dar singur te retii pentru ca consideri ca vorbele tale nu au nici-un sens pentru ceilalti... Te inchizi in mintea ta si arunci cheia cu ochii inchisi ... Atatea si atatea adunate ... Ma simt atat de grea, parca am trait de mii de ori viata asta... Plictisita si fara chef ... Nici macar nu ma pot forta sa rad... Sau sa ma prefac ca nu am nimic. Sunt intr-o transa continua si singuru lucru ce imi spune stai calma esti tu nu alta sunt cei din juru meu care sunt mereu acolo ... Chiar daca sunt schimbati, fiecare in parte, chiar daca ma doare ca nu pot tine legatura cu toti ce as fi vrut sa ii am aproape.. Mereu suntem obligati sa facem alegeri cu toate ca nu le vrem ... Ca sa le fie lor bine, cei pe care ii iubim ! Urasc , urasc ca nu pot face ce vreau. Ca sunt blocata mereu intre alegeri.dc nu pot iesi cand vreau si cu cine? Dc tr sa ma gdsc inainte sa fac ceea ce imi doresc? O sa se supere, mai bn nu. Desi am nevoie, desi tot din mine  urla dute... Eu stau. Imi spun ca nu e bine, ca e corect asa. Da nu, o fac pentru altcineva... Si incerc sa devin cine nu sunt... Probabil daia iar am momentu rascruce.. Desi totul e oky, eu pic.... Am fost grabita sa fac pasii uriasi, desi nu ii regret, ma gndesc ca poate pe drum am ratat ceva din cauza grabei. Nu ma pot intoarce, nici nu vreau, da nici numai trece toata chestia cu ' cine sunt? Ce vreau ?' Si inca sunt uimita de mine. De ce pot face... Am ramas atat de marcata de tot ce a fost ca singura mea cale d uitare e sa ma comport stupid, imatur... Si sa tin cont de orgoliu.. De prea multe ori ranita... De atat d multe ori ca nu stiu cum d mai pot zambi si spune ' a fost'... Am uitat d mine numai ca sa ma razbun, acum sunt prea dulce, blanda... Spun ca 'razbunarea e arma prostului' . Da candva a fost buna... Datorita ei am ajuns la alt nivel... Imi place cine sunt acum... Dar nu  e suficient. Imi pasa prea mult de orice miscare si lucru asta o sa ma darame cand lumea va fi mai frumoasa. Si cate dileme am in cap nerezolvate, cate pareri de rau, cate chestii de care am uitat sa ma bucur, cate amintiri care dor, si care ma fac sa rad uneori... Cate sentimente frumoase ce le-am tinut departe d ochii lumii si cata ura am in mine. Atatea lucruri speciale ce le-am lasat sa scape printre degetelele mele firave... Inca ma blestem, inca ma urasc pentru cata prostie am dat dovada  uneori, dc am mintit cand trebuia sa spun adevaru.. Si dc nu am gandit atunci cand a trebuit.... Onoarea mea! Am renuntat asa usor la ea.. Pentru dragostea care iam purtato, pt obsesia de nou... Dc ? Dc ma consider o fiinta buna, curata cand nu am apreciat ce am avut? Am dat totu asa usor, sperand ca voi castiga... Atatea si atatea intrebari fara raspunsuri... Mintea umana e inca un mister neelucidat. Defapt ' prostia omului cand cica iubeste' ...param pam pam... Un film prost!!!20:00  ziua pare atat d lunga... Interminabila! Plimbare pe faleza nimic nou. Prieteni alaturi nimic nou. Sunt la fel d sictirita , la fel d mult prinsa in peisajul meu dramatic, neinteles... Acelasi vis ce se repeta, aceleasi greseli... Sunt atat d obosita si ma abtin sa nu continui anumite certuri. Ma fortez sa rad ca poate asa imi revin... Reusesc cu greu sa ma mentin treaza. Sa ies din visul asta rece... E doar un vis, da pentru mine e atat d real... Acelasi ritm de inima, aceiasi frica, aceleasi lacrimi ce se scurg dur pe fata mea... Retraiesc la infinit cosmaru, chiar si atunci cand deschid ochii. Nu inteleg, dc a revenit tocmai acum. De ce imi da atatea dureri de cap ?!! Ma simt ca un titirez. Acum rad, ma simt bine. Secunda doi, deprimare, izolare... Ma suprindy pana si pe mine stariile ...  atata ceata, fum in mintea mea... Un haos. Si e dureros sa nu pot zambi, e dureros sa nu pot vorbi, sa spun ce simt, ce am si toate acestea pentru ca stiu ca par exagerate... A fost acum mai bn de 1 an dar pentru mine e ca si cum s-a intamplat azi... Sec.. Mai sec decat&n

2 feb. 2012

Ganduri duse de vant...

Si cu gandul departe undeva pierduta in noaptea infrigurata... Ma gandesc la tot ce a fost frumos odata... La ce am pierdut si la tot ce am castigat...  Am o zi in care ma pierd in nestire, in mii de amintiri pastrate bine... Atat de bine ca uitasem pana eu insumi de ele...Ma uit pe geam.... Afara totul e atat de inghetat, toti care trec sunt infrigurati... Doru de caldura,de soarele ala ce te topea e prezent la fiecare minut in care dai de frig... Linistea e atat de seaca, apasatoare...Se aud doar degetele mele se zdrangane tastele in speranta de a scrie ceva... Cafeaua fierbinte ... Ce dor imi era de ea... Gandul ce fuge ca de fiecare data spre tine... Am atatea imagini in cap... Atatea sentimente stranse, atatea bucurii si atatea clipe grele adunate. Azi este 2 feb si mai sunt 11 zile pana voi implini cei 21 d ani... Si singurul ce mil doresc e sa fie toti in preajma mea... Si buni si rai au fost prieteni mei si ce ma intristeaza e ca fiecare cand a dat de bine au plecat si nu s-au uitat in urma... Uitam fiecare de unde plecam si cine ne-a fost alaturi si la bine si la greu... Si a inceput din nou sa ninga si din ce in ce mai tare!!! Urasc ninsoarea... Urasc frigu... Ii urasc pe toti care numai sunt, care au plecat! Ii detest pe cei ce m-au ranit si m-au facut sa vars lacrimi... Ii iubesc pe cei ce mi-au fost alaturi si imi vom fi mereu... O lacrima stearsa, o imbratisare si o vorba buna a insemnat pentru mine un pas inainte... Si stiu ca nu este bine sa imi etalez sentimentele, memoriile aici, dar simt ca asa este mai bine... Sa aiba si restu habar cum sunt eu... Ca nu sunt mereu aceiasi scorpie rece si indiferenta.. Ca am si eu sentimente si pot fi ranita! Doamne si ce dor imi e sa ma plimb prin parc inconjurata de prieteni, sa radem si sa ne alergam... Imi e dor de fiecare gasca in parte si de dat cu rolele... Imi e dor sa imi agenda si pixu sisa ma duc la locul meu de recreere si sa scriu de tot ce ne inconjoara.. Sa dau frau liber imaginatie mele si viata asta seaca sa capete un sens mai colorat... Ma gandesc la toate relatiile pe care le-am avut si la cat de rea am fost cu unii... La cate inimii am frant in speranta ca se va vindeca a mea... La cate lacrimi s-au varsat pt mine in speranta ca golul din sufletu meu se va umple cu ceva... Acum sunt happy ca subconstientu meu se mai trezeste si mai imi da cate un ghiont si ma aduce ca in starea de azi... Imi aduc aminte de ziua de ieri ... Ca numai ma saturam sa il privesc si el ma tot intreba 'ceed??'' si ma amuzam... Daca ai stii tu ca tot ce vad la tine ma fascineaza de parca sunt un copil mic ce vede prima lu jucarie... Ceva magnific... Si imi tot agita fluturii de pe o zi pe alta... Parca numai ma satur de tine... Parca de fiecare data e ca prima data cand te cunosc... Avem 3 luni si parca ne cunoastem de ani dar sentimentele sunt ca in prima zi cand ne cunoastem... Parca pe zi ce trece te iubesc mai mult si ma intreb ironic ' oare nu mi-o pocni  inima d atata dragoste?' galopeaza ca nebuna cand ii vad fata sau cand ma atinge.. Ca imi spune'iubita mea' sau 'te iubesc'... Si ma intreb' chiar pe mine ma iubeste? Ce vede la mine asa special? Sunt o tipa obisnuita, el arata fabulos si ma repet ca pur si simplu nu il merit... Modul cum ma trateaza de parca as fi un bibelou si ii e frica sa nu ma sparg, gelozia lui dulce sunt singurele lucruri ce imi spun ' esti chioara? Nu vezi cat te iubeste? :)) ... Cine ar fi crezut? Cine? Sunt atat de mica si majoritatea fac doar ceea ce vreau si ce cred k e bun pentru mn da acum ma gandesc daca e bun si pentru el inainte de mine... Ganduri si ganduri ratacite pe o foaie!