30 mai 2011

Yeah...


Azi reusind sa ma relaxez in ultimul hal, neputand sa raspund nici la ceea mai tare provocare… Eram depasita de tot, eram prea in gandurile mele si ma gandeam la atatea chesti deodata… Si cum ar fi daca as putea uita totul si sa fiu ca vara trecuta.. Distractie si iara distractie… Cum ar fi daca nu as mai simti dor sau teama? Iubire sau ura?  Ar totul atat de simplu cred eu… Nu ar trebui sa ma complac in unele cazuri, nu ar trebuie sa imi umplu capu cu milioane de intrebari fara raspunsuri, nu ar mai trebui sa caut solutii pentru fel si fel de probleme… As putea sa fac absolut orice fara sa ranesc sau sa supar pe cineva… Pentru ca azi am vazut cat de mult ma raneste un zbor inutil, un dor care ma apasa, golul ce inca e acolo, persoane pe care as vrea sa le revad… Oricat as vrea sa uit sunt tot acolo,adanc intiparite in mintea mea… Am levitate dincolo de al noulea nor… Eram atat de prinsa in universal meu, atatea raspunsuri deodata in capul meu, atatea reacti necontrolate cu o influenta deosebita, atatea cuvinte complicate in capul meu mic indus in visare… Se cunoaste ca am fost ocupata sa aflu ce se intampla in capusorul meu ca am pierdut conexiune ceva timp cu realitatea… Acum capul meu bubuie… Am o migrena tampita si gandul ca maine la 7 trezirea o face si mai dureroasa…  Ieri am fost o carte deschisa, azi m-am inchis din nou… Am pierdut din nou ocazia de a incepe sa vorbesc cu cine mie drag… Si azi cand mi s-a readus aminte de ce am scris m-am simtit jenant, de parca asteptam sa rada in orice clipa iar asta ma facea sa bat in retragere cu ce scrisesem sis a regret un pic ca am facut-o… Da a stiut sa ma faca sa simt ca totul e ok poate mult mai mult decat ok si chiar se bucura ca am putut sa o fac… Acum ramane sa vedem ce se intampla in continuare…
Ma simt … prea  … tare!!

29 mai 2011

Un fix

As vrea sa uit acel sfarsit de saptamana
Ce mi-a adus o vara cu furtuna
Sa scap de ce in suflet nu ma lasa
Ceva ce-a fost si inca ma apasa
Simt ceru cum se apleca obosit spre mine
Picurand incet lacrimi fine
Privirea ta ma duce in visare
Nu-i nici durere,nici uitare
Doar toate ce se nasc inca odata
De la inceput fara o mica pata
Un paradis cu porti de sticla
Unde iubirea nu-i cu frica
Tu ma privesti ca-ntotdeauna
Zambind usor prinzandu-mi mana
Si ramanem asa pentru totdeauna
Cu-ale noastre inimi batand intr-una
Dar aterizez din vis
Vazand in fata un abis
Realitatea ce ma seaca
Si orele ce par sa numai treaca

O zi din tot

Poate pasiunea mea pentru a trai s-a dus… Poate sunt mai satula de viata decat crede-am eu. Dar se pare ca mai exista lucruri care imi trezesc interesu chiar si pentru un moment… Ma intreb cum as fi capabila sa nu iubesc apusul ce il ador de mica si valurile ce se izbesc de tarm, sunetul lor in miez de noapte, luna ce imi lumineaza drumul cand inot in mare... Inca sunt lucruri ce ma tin cu capul sus atunci cand sunt deja gata sa renunt… Stau zile in sir inchisa in casa resemnata ca viata numai are ce sa imi ofere in afara de ce am deja sau stiu… Dar exact atunci … exact cand mai am un pic si spun pa se iveste un lucru ce ma trezeste… 


Si da azi sunt melancolica… Probabil ca am vazut marea, am simtit nisipul gandilandu-mi talpile, apa rece pe pielea mea … Un clopotel mi-a sunat si ma anuntat ca sunt in viata,respire,vorbesc, ma misc…  Dar poate sunt eu prea grea sa ma mai misc in lumea asta,poate visele mele  s-au terminat, s-au poate m-am pierdut si m-am regasit de atatea ori incat undeva pe drum am renuntat si nu m-am mai intors de unde am plecat…

Imi e dor de trecutul meu, de rasul Acela ce imi umplea urechiile, de noptiile pierdute in sir si de rasariturile alea de soare ce le prinde-am cu ochii intre-deschisi… Pentru uni nu au nici o valoare, poate nici nu si le aduc aminte, dar eu da, cu fiecare detaliu,Ora si data… Le tin atat de bine minte ca de fiecare data cand vorbesc despre ele parca prind viata in fata mea… Le retraiesc… Constat ca inca sunt prea prinsa de trecut… ma uit in urma la fiecare pas ce il fac in fata… Si sunt constienta de puterea mea… De puterea de a rupe tot… De a lua-o de la zero total… Dar sunt prea multe lucruri frumoase ce ar fi pierdute… Sunt persone pe care le-as rani si ar suferi prea mult ca mie sa imi fie bine… Oscilez si ma complac chiar daca nu imi face placere.. Si sper ca poate intr-o zi va fi cineva sa schimbe tot din viata mea…

17 mai 2011

Fall in love


Pentru ca am mai facut un pas in fata amandoi... Pentru ca e ceva ce ne-am dorit amandoi merita sa scriu pentru noi... Aproape cand am implinit 7 luni de cand ne-am sarutat prima oara pe o bancuta sub un felinar palpaind ... E prea devreme pentru uni, poate chiar este , dar nu ne pasa noi suntem fericiti... Pentru ca luna viitoare pe data de 16 vom spune ca am facut 8 luni de cand suntem impreuna si 1 luna de cand ne-am logodit...
In ziua in care mi-ai cumparat inelul ne-am certat de 1000 de ori pentru ca nu stiai ce motive sa gasesti pentru lipsa ta de langa mine... Stiam ca trebuie sa vina in curand, dar tu mi-ai zis ca numai vrei pentru ca sa imi faci o supriza... Dar se pare ca nu te-a lasat inima sa ma vezi suparata... Asa ca la un party in timp ce dansam lipiti unu de altu... Mi-ai spus ca am cel mai frumos inel, demn de o printesa. Visul mi s-a indeplinit imediat ce l-am vazzut cu ochii mei asezat intr-o casetuta in forma de trandafir, tu in genunchi langa patul in care stateam eu... L-ai asezat pe deget in timp ce eu ma rugam sa nu fie un vis... Cand m-ai sarutat am realizat ca  e real... A doua zi cand m-am trezit instant ochii mei a fost la mana mea care era prinsa in a ta... fericita am adormit la loc... micutu era acolo, albastru stralucind...
Te iubesc ...  Relatie-Logodna-Casatorie-Batranete... Dorintele noastre



14 mai 2011

Corect oare?


Recitind pagini lasate in urma... Ma fac sa zbier! Vorbeam de un gol ce ma facea sa ma inchid in mine si sa uit sa ma bucur de viata... Aveam stari de depresie cand stateam prea mult in casa... Am fost mereu asa... Da puteam sa las alea acolo inchise cu lunile si nu reuseau sa ma racaie cum  fac acum... Nu inteleg de ce mai am acel gol si acele resentimente... Poate le-am avut din totdeauna, poate defapt nu au disparut niciodata... Au fost bine inchise pana cand usa so fi deschis din greseala... Cheia cred ca stiu care a fost... Aceea zi care pentru alti li se pare o prostie pentru mine e cam fatala se pare... Ziua aia a schimbat cursul pe care il urmam... Pentru ca inca imi doresc sa uit sau macar o zi sa stea departe, nici lacrimile nu ma mai ajuta pentru ca numai sunt... Am plans prea mult in toti ani mei, cred ca sufletul meu daca am asa ceva a ajuns un zombie... rar am plans de bucurie... Nu a fost nimeni sa ma faca atat de fericita sa imi dea lacrimile... Sunt totusi atatea lucruri ce nu le-am facut,dar nu ma ajuta deloc sa imi doresc macar sa ma bucur de ele... Poate am repetat fraza asta de n ori... Si crezi ca e doar despre mine... Defapt ma dau exemplu pe mine... Sti cat de greu e sa vezi persoanele din preajma ta cum se consuma ca sa scoata un zambet de la tine? Sti cum e sa sti ca prezenta ta afecteaza enorm? Ca nu provoc decat certuri, mereu parand nemultumita, aroganta... De ce nu vede nimeni ce se petrece in mine... de ce nu e nimeni sa ma salveze de mine insumi? Dramatizez sunt constienta!  Da sunt un pahar plin trecut de refuz!

Eu si cu tine


De ce doar tu ma poti face sa zambesc doar la vedere ta? De ce tu ai decis sa deschizi aceea usa fara voia mea? Si pur si simplu de ce nu poti fi aici mereu? Am atata  greutate pe pieptul meu firav... Constat ca imi e frica de viitorul meu si nu ma pot maturiza... Nu pot inca accepta idee de om matur... Suntem copii probabil nu ne vom maturiza nici atunci cand vom forma o familie... Ideea de a, avea o familie, propia mea familie ma entuziazmeaza enorm... Dar constat ca sunt plecata cu capul... Nici nu ne permitem sa ne mutam impreuna, nici macar nu am terminat o facultate si noi visam la cai verzi pe pereti! Am putea spune ca suntem logoditi intr-un fel sau altu... Inca nu se afla pe degetul meu... Pot spune sincer ca ma bucur, dar e si un pic ciudat... Eu cu tine, tu cu mine, si putin mai multa privare de libertate... Gelosi si uneori invidosi unu pe altu! Suntem egoisti unu cu altu, poate prea mult uneori... Vrem sa formam o familie ,dar la amandoi ne e frica sa devenim adulti si sa ne asezam la locul nostru... Ne dorim de ceva timp asta, dar am lasat de pe o zi pe alta...Probabil  hotararea sa facem si pasul asta va vi la fel de spontan cum a fost si cu logodna... Acum ne certam ca suntem prea mici pentru logodna apoi a doua zi ma ceri... Suntem un pic prea ciudati... Dar tu si eu formam uneori o echipa de invidiat pentru ca suntem prieteni , frati apoi iubiti si comunicam sau faceam asta... Acum numai stiu care din noi2 ascunde mai bine unele lucruri si nici nu intelegem uneori de ce facem asta... Spun uni ca o facem din cauza ca sa ne protejam unu pe altu de ceea ce ne poate rani... Lol e o mare prostie... De ce isi mai are rost vorba aia’’la bine si la greu’’ ? Stiu ca nu ai sa imi raspunzi niciodata la intrebarile ce ti le las in scris... Astepti mereu sa deschid subiectul face to face... Dar te-ai gandit sa abordezi ceva nou?  Maybe...

Haos

As vrea sa nu o mai i-au razna atunci cand imi e cel mai bine! Dorintele mele poate se indeplinesc sau poate nu,da nu prea m-am gandit daca merit sa mi se indeplineasca... Imi oferi siguranta doar pentru ca sa ma pot bucura in totalitate de viata, dar oare asta iti doresti? Toti spun ca e prea devreme, eu spun ca nu... Da cine are dreptate? Nu vreau sa fiu o, obligatie! Un pas facut in doi nu doar pentru unu dintre noi... Si totusi nu inteleg de ce sunt satula asa de viata... Dc ma bucur si zambesc pentru un moment... Dc nu pot zambi mereu, mai ales cand depanez amintiri frumoase... Nici ele nu ma pot face sa schitez un gest... E plina de emotie inima mea,astept clipa aia parca de o eternitate... E ceea ce am visat amandoi sau poate eu mai mult... Dar pe fata mea nu se citeste incantare se citeste indiferenta... Vreau sa pot face ceva sa scap de chestia asta. Ma simt de parca astept sa mor in orice zi... Si uit doar cand sunt cu cineva! Dar mai mult stau singura... nu inteleg! Parca lumea din jurul e mult prea diforma, mult prea ceata totul! Sunt extenuata de absolut tot....Corpul imi e obosit, ochii ii simt grei, sufletul extrem de gol... Poate am murit da nu stiu cand asta! Umbre ce ma urmaresc si ma ingrozesc. Greseli, greseli si iara greseli facute din obsesii.... Modul indiferent ma face turbez si sa ma indepartez. Prefer sa ma inchid in mine, las sa curga sange in interiorul meu ca e mai bine... Numai am putere nici sa ma plang ca sa ma usurez... As sta intr-un singur loc si as incepe sa plang incontinu poate imi mai este curatat de atata ura, paranoie.... Si recunosc ma doare enorm ca prieteni s-au dovedit nijte intrusi, ca nu se pot bucura cand imi este cu adevarat bine! II vreau alaturi,dar influenta lor uneori e nefasta pentru mine si numai tin cont de logica mea... Ma las condusa! Schimbari peste schimbari!  Habar n-am... Vreau doar ca cineva sa ma tina de mana si sa ma ridice de fiecare data cand fac Buff!

12 mai 2011

Viata asa cum e!


Satula de viata...
Imi amintesc cu greu ziua de ieri...Totul se invartea mult prea repede ceea ce imi  facea stomacu sa scuipe... Mi-a deschis portiile mintii mele inchise ... Am gasit cheia ce incuia cele mai adanci vise... Intr-o rasuflare am spus ceea ce ma, macina fantastic si nici eu nu stiam ... A fost pun`ct ochit punct lovt! Si a nimerit la fix! Mi-a aratat cum sunt eu defapt: satula de viata si se cunoaste prin simplele mele dume rimate! Glumele mele par rupte din filme si nezise deloc din suflet!
Dar de ieri parca lucrurile au luat o intorsatura frumoasa... Inca mai sunt lucruri ce merita traite din plin: o amicie, o logodna, un copil, etc! Sunt lucruri ce mi le doream de mica si realizez ca unele pot fi indeplinite cu ajutorul persoanei care chiar ma iubeste...
Da probabil in viata asta de cacat am avut parte de mai mult rau de cat bine, dar binele ala venit in cantitati mici mi-a adus o enorma fericire chiar daca a fost de scurta durata... Mereu va fi alt hau de trecut, alte greseli care te opresc din drum, indoieli, probleme, dileme, etc. Dar fiecare aduce la randul ei o experinta din care poti invata ceva si poate de care o sa razi cu placere cand iti vei aduce aminte de ceea ce ai facut, spus s.a!
Ador cand incep sa gandesc si reiau vechiile concepti, obiceiuri... Am din nou acelasi grupa de prieteni, aceiasi gasca tampita... Si parca totul e ca la inceput... Si in relatie si in gasca! Imi impun punctele de vedere si imi sunt respectate... Se pare ca’s lider din nou acolo unde imi place mie! Se pare ca pentru un moment am tot ce imi trebuie: Logodnic,familie, gasca, siguranta, prietenie, dragoste si respect! Nu imi trebuie mai mult. Cel putin pentru un moment sunt suficiente... Vreau doar mai multe informatii, socializare si iesiri din casa. Vreau sa ma distrez si doar sa ma distrez ca e ultima mea vara !!!

Reborn

Revin tarziu
Stiu cum sa fiu
Unde-am ramas
Prinsa-n impas
Ochi de fereastra
O rochie albastra
Cu pasi marunti
Fruntea ti-o incrunti
Mai stiu o clipa
Cand mi-a fost frica
Si-o retraiesc
Si cand zambesc!
imi spun ca pot
Ca nu e tot
Ca sunt momente
Mai des nedrepte
Urci si cobori
Si te dobori
Scriu randuri pline
Printre suspine
Plang fara lacrimi
Suflet cu patimi
Fara caldura
E plin de ura
Si calc pe cioburi
Si fac furouri
Ca tot ce-a fost
A fost cu rost!
Dar spune tare
Dragostea doare
Rama-i cu-n gol
Fara control,
Dar mai exista
Cei ce rezista
Si azi sunt rea,
ca-i mult prea grea
Si-o port cu mine
Ma rog, in fine!

9 mai 2011

Se pare....

  • Se pare ca toata lumea are un scop cand cica te ajuta... Toti asteapta ceva contra cost si cand vede ca nu reusesc o lasa moarta... Iti spune verde in fata ca esti un/o idiot/a si ca ai fost un/o prost/a ca nu ti-ai dat seama  ca urmarea defapt ceva! Se pare ca trebuie sa ii dau dreptate celui ce imi e inca alaturi "ca prieteni adevarati nu exista"... Vin si pleaca precum trenurile in gara cand numai e ceea ce li se pareau lor... 
  • Se pare ca dragostea inseamna durere... Pentru ca durerea e singurul sentiment ce il simti din plin si te convinge ca dragostea exista... Fara durere nu exista iubire si fara iubire nu exista durere ... Si cu toate ca stim ca o sa suferim atunci cand ne indragostim tot nu ne impiedica sa  o facem... da de ce facem asta? Simplu! Pentru ca atunci cand ne indragostim ne simtim al dracului de bine si nu ne mai pasa de consecinte... In plus cum am mai scris mai sus... Nimic nu e gratis!
  • Se pare ca te poti schimba fara sa vrei si fara sa iti dai seama, dar tot la fel de usor poti sa iti revi... Poti avea mai multe fete si le poti juca pe rand sau toate odata... Am incercat si am reusit... In fiecare dintre noi exista o a doua personalitate... Planul nostru de rezerva zic eu... Numai ca uni din noi nu recunoastem partea asta sau ne place sa credem ca nu exista! Ei bine ne inselam....Whatever
  • Se pare ca doar familia iti e alaturi cand iti e cel mai greu... Si doar ea poate sa te scoata din acel impas cu capul sus... Pentru mine familie inseamna mai multe persoane.... Care m-au lasat sa cad sa imi invat locul,dar au fost acolo cand simte-am ca numai pot!

Sunt mai multe chestiuni din viata de zi cu zi cu care se pare ca ne inselam in privinta lor, dar  probabil ca nu ne deranjeaza asa tare odata ce nu facem nimic sa dispara.... E ora 2: 45 noapte si astept un amic sa vina ca sa reparam un pc, dar se pare ca intarzie mai mult decat ma asteptam... App se pare ca si fetele pot face aceleasi lucruri care le pot face si un barbat... Ma rog deviez de la subiectul principal.... Da stai! Care era subiectul principal? Nu mai conteaza! 
Realizez cat de identica e perioada asta cu cea de anu trecut! Parca se repeta pas cu pas tot !

7 mai 2011

Oare?!!

Planuri care s-au  destramat la cel mai mic vanticel...Momente in care numai sti ce traiesti... Si acum brusc totul s-a clarificat... Sa fie asa oare? Poate ca da , poate ca nu... Ramai sa vezi sau pleci! Incerc sa ma ridic si sincer reusesc, dar mai e nevoie de ceva... Acel ceva ce intareste motivatia de a face un lucru... Sa fie o persoana oare? Sentimente? Gesturi? Sau toate trei...

Data: 07.05.2011            Mediu: Parc                   Ora : 18:00-20:30 

Gonesc spre locuri cunoscute....Spre amintiri placute... In departare se vad fulgere ce lumineaza cerul...E ciudat si nu crede-am ca imi va fi asa usor sa stau langa ceva ce m-ar putea tenta destul de usor... Pot tine pasu...pot recupera ce am crezut ca am pierdut, defapt n-am pierdut nimic... Am lasat in urma.... Totul e de un verde crud si sunt in fata cu mult...Gonim pe carari copilaresc... Ciudat e totusi ca e perioada mea cea mai plina de amintiri si trecem exact prin aceleasi locuri... Nu-mi provoaca disconfort si o, oarecare placere...Mi le aduc aminte in detaliu da nu le las sa-mi acapareze atentia, ma bucur de ce imi e dat si pot trai din plin fiecare zi ca mi-a fost data o siguranta... Ceva ce va veni curand, ceva ce va inchide gura la toti... In fine!
Ruinele trezesc atatea imagini ingropate adanc, o banca , un felinar,o piatra rece si ghiolul nesfarsit tine ingropate destule ganduri de-ale mele aruncate in strafundul lui.... Intunericul ce se lasa usor aduce o tenta de trecut , da foarte placut.Constat ca suntem pe acelasi plan, retraim acelasi moment... E un nou inceput oare? Pot spune cu siguranta cs redevin ce am fost odata... Mie un pic frica , ca stiu ca niciodata n-am avut limite, ca imi plac riscurile si provocarile... Ca imi plac dupamiezile calduroase si rasariturile de soare pe role... Ca imi place sa alerg pana raman fara aer... Aici imi dau seama ca sunt inca eu...Inca pot si o fac ca imi place si ma distreaza... Pot sa ma distrez maxim cand pe alti ii plictiseste ceea ce fac eu.... Recunosc ca desi imi rupe picioarele e singurul sport ce ma distreaza si inca imi place... E singurul lucru bun ce l-am facut sa uit de ceva... Si e si mai si cand am cu cine sa il impartasesc... cand am cu cine sa ma alerg si sa inventez jocuri noi... Imi stimulez mintea si stiu ca pot mai mult....
Oare?!