30 nov. 2010

Fucking day

Gandesc ca e absurd
Sa fii atat de crud
Sa ma lasi asa sa zac
Fara ca nimic sa-ti fac !
Timpul  devenind dusman
Ca un mic sau mare clan,
Dar astazi is realista
Si un pic cam trista
De vorbe aruncate
Cica inspirate
Ce se intampla acum
La inceput de drum ?
Simple intrebari
Ce duc in carari
Si am o banuiala
Ca ceva ma inseala
Chiar de nu ma minte
Cand spune ce simte
E ceva ce ascunde
Si-n sulfet patrunde!

It's possibly!

Acum vreau sa fug,
Dar incotro ajung?
Demoni mi-nfrunt
Pentru ingeri lupt
Si vreau sa ascult,
Dar pare prea mult.
De ce ma lasi sa sper
Cand e pur mister ?
De ce nu-mi oferi
Dragostea ce imi ceri ?
Nu stiu ce tot spun
Probabil e ce-adun
Acum din mintea mea,
Dar pare ca nu’s in ea.
Unde esti acum ?
Ma lasi sa zac in scrum?
De ce nu esti aici
Sa imi arati ce zici ?
Vreau ca langa tine
Sa imi fie bine
Si nu ma pot abtine
Sa fiu eu in sine !

29 nov. 2010

Dark & Destiny


Intuneric si Destin
Dragoste in stil divin
Pasiune si tarie
Fiecare asa cum stie
De-o independenta crasa
Fiecare cu ce-i pasa
Si mereu ei se descurca
Niciodata nu se-ncurca
Au ambitie deplina
Niciodata nu se-nchina
Sunt romantici incurabili,
Dar de multe sunt capabili
Visatori sunt amandoi
Impartind totu in doi…
Rar mai vezi perfectiune
Doar in pura fictiune !

Escape

E atat de cald si de frumos afara de zici ca e primavara (anotimpul meu preferat).Vantul ce bate nu e aspru e atat de dulce probabil anunta iarna grea ce ne asteapta, dar nu asta ma intereseaza pe mine acum…Profit si absorb pana la ultima picatura de caldura, ultima raza de soare pana la apus…O sa ma duc sa privesc marea ca imi e un dor nebun sa ascult surasul cristalin al apei, sa privesc valurile ce se sparg de mal , de liniste deplina , de singuratate intr-un anumit fel pur si simplu imi e dor sa fiu doar eu cu mine ! Asa ca azi evadez…

Ora: 13:30                        Mediul: Undeva intr-un parc din cartier
Si am plecat de nebuna cu o agenda in mana si cu muzica in urechi, in drumul meu fara directive am gasit un parc…
Stau intr-un leagan intr-un parc gol la prima vedere dar se pare ca e cineva : o doamna care isi plimba pudelul in miezul zilei si o fata cu o agenda in mana( nebuna de mine)… Am plecat din casa cu gandul sa ma relaxez si sa profit de o zi frumoasa de una singura… Reusesc se pare… Ma uit cum se joaca vantul cu parul meu rebel, modul cum imi atinge fata ravala de vant imi trezeste fiecare por din pielea mea obosita, acum bate in ritm cu muzica mea facand frunzele din copacii sa cada violent si un paianjen aterizeaza pe pagina mea… Afurisitul !
Brusc parcul devine cam aglomerat deci ne intreptam din nou unde vedem cu ochii, sa vedem pe unde ajungem… Si ma simt ca o furnica mica si lumea e asa de mare… Imi e frica !

Ora : 13 :50               Mediul : Ruinele de langa faleza
Unde stau acum privelistea e pur si simplu magica, rupta dintr-un vis ! Tot ce ma inconjoara e de un verde aprins, mirosul de pin ce altadata era deranjant pentru nasucul meu pretentios acum e mai dulce decat un parfum scump, dar cineva imi perturba linistea se pare…o cucoana nebuna ce agita niste pui de catelus, observa ca nu o plac si incep sa planga mititei, dar ea nu renunta, insista. Ma ridic si tip la ea si intr-un final pleaca… In sfarsit femeie nebuna !
Revenind la mediul meu… Stau printre copaci ascunsa de privirile suspecte ale trecatorilor nu e ceea ce speram ,dar asta e ! Am oprit muzica pentru un moment sa vad ce imi spune linistea…Ma uit atent la firicele de iarba de un verde proaspat ce sunt batute de un vant caldut. Razele soarelul incapatanat incearca ca patrunda in foisorul meu facandu-si loc printre crengutele pinului din fata mea, imi atinge pagina si cateva suvinte din parul meu rebel  dandu-le o sclipire orbeasca… Imi aduc brusc aminte ca ochii mei ar trebui sa fie in momentul asta de culoarea caramelului cu nuante aprinse de auriu si ma gandesc la tine ca as fi vrut sa fi aici sa le observi frumusete pana nu palesc din nou ! Cateva raze ratacite ajung pe chipul meu,il mangaie bland, dar nu ma deranjeaza ca altadata…Si incerc sa ma uit la el, la prima vedere e de un galben palid si observ ca isi pierde din putere pe minut ce trece… Un vant suav dar rece imi atinge mana transmitandu-mi mici fiori… Acum realizez ce frumos te poate atinge natura… Si ma intreb cum de nu am observat asta pana acuma ???
Se pare ca e timpul sa ma indrept spre altundeva si mai realizez ceva …
E un dor ce ma omoara
Sper sa il vad pana diseara


Ora : 14 :20             Mediu : Faleza
Ma ascund intre stavilopozi, cat mai aproape de mare, dar ma risc ca marea'i mult prea agitata si parca ma vad fleasca !
Am ajuns unde am avut intentia de la inceput, dar nu gasesc ceea ce cautam eu : liniste, consolare, raspunsuri… In schimb gasesc : agitatie, confuzie si un vant turbat ce pare ca urla : ‘Pleaca ca nu te vrem aici’
Mai fac o incecare, opresc muzica si incerc ca ascult marea, dar in zadar … parca  vorbeste diferite limbi in acelasi timp… Asta e… dezamagita imi pun castile si plec… Si merg…

Ora : 14 :30                         Mediu : Secret conteaza ca e perfect :X
Sunt undeva sus, vad numai o parte din faleza… Nu gasesc nimic interesant de privit asa ca ma gandesc sa ies putin din trupul meu ca sa ma privesc… Ma uit la ea un timp considerabil si ma intreb : Sunt eu sau am gresit persoana ?
In fata mea e o fata simpla, nemachiata, cu un par lung inchis la culoare si cu el in toate directiile probabil de la vant, cu niste ochii micuti pierduti in spatiu.Pielea ei alba evidentiaza obraji de un roz deschis si buzele ei pline de un rosu aprins natural… O vad cum sta cu mainile imprejurul picioarelor ei firave… Limbaju trupului imi spune ca probabil are nevoie de o imbratisare… Ma uit in caietul ei, cuvintele ce le asterne pe banala hartie parca prind viata, e o realitate transpusa din mintea ei… Sunt chiar eu sau ??? Revin la normal si realizez ca stau de ceva timp intr-un singur loc si as vrea sa ma ridic sa plec, dar pur si simplu nu reusesc… Azi m-am pierdut cu totul de realitate… Intr-un final ma ridic si plec spre banala mea casa...


Acum astept cu nerabdarea seara... 







27 nov. 2010

Past

Si da ti-am iubit zambetul
Ti-am adorat sufletul
Ma atras gandirea
Ca nu te pierzi cu firea...
Dar nu a fost sa fie
Poate asa’i mai bine !
Si inca am poze cu tine
Ma uit ca nu ma pot abtine
Si am ajuns la mal
Impinsa de un val
Ma intind pe nisip
Si-n mintea mea eu tip !
Revin la normal
La ce e banal...
La capat de drum
E ceva bun!


Aiurea!

Ora: 21:05    Data: 27.11.2010  … In casa
Si azi am stat toata ziua in casa...Am lenevit si acum am prea multa energie... Si vreau sa ies afara, dar nu se stie sigur! Toata ziua am incercat sa scriu macar o pozie, dar nu am putut....Atatea ganduri si amintiri. vorbe si promisiuni, trecut si prezent, prezentu si viitoru nu m-au lasat sa imi imaginez nimic... Sincer chiar ma oftic! Vreau sa ma distrez, dar vreau si sa ma relaxez... Am chef de stat in casa, dar mai mult vreau afara din mediu asta de rahat! Ma strang pereti ,  ma inunda amintirile , ocaziile pierdute, vorbele nespuse , raceala din inima mea, condamnarea sufletului,batalia interioara atat de multe de parca nu se mai termina... Ma simt ca o actrita care joaca in cel mai prost film. Rasfoiesc jurnalele mai vechi ca sa imi amintesc de cum eram... Ce vad in ele ma amuza... De parca nu as fi scris eu, e o diferenta enorma ca de la pamant la cer si cand te gandesti ca e scris doar cu 1 an in urma :| ... Ce intorsaturi ia viata uneori ... Tot ce vad in lumea asta e numai haos, dezamagire , lupta pentru putere, faima, bani, se pierde bunatate, dragostea, afectivitatea, frumusetea naturala... Doar superficialitate, mici robotei umani! Oare asa e menit sa fie sau noi o facem sa fie asa?! Si inca odata spun ca nu m-am nascut la timpul  potrivit...

World


Mireasma de flori
Ce iti da fiori
Bunatate dulce
Lacrimi ce se scurge
Si o lume noua
Construita in doua…
Mai este magie
Si prietenie
Pare ca’i frumos
Din cutie scos !
Crezi in pasiuni
Si-n promisiuni
Si mai ai speranta
Ca exista viata
Si iti ceri iertare
Pentru ce dispare
Dar nu’i vina ta
Ca nu’i lumea mea...
Lumea ii un calvar
Cel mai crunt cosmar
Daia levitezi
De lume te pierzi
Si incerc sa schimb
Cat mai este timp
Trebuie sa lupt
Ca sa pot s-ajut.

Something....

Auzi strigate in noapte
Nici nu sti ce se mai poate!
E doar simpla atasare
De un fel de provocare…
Si cu fiecare fulger
Mai cade cate un inger
Sufletu-mi imi e infrant
Cu mici demoni inca lupt
 Pentru un pic de detasare
Cand e prea multa miscare !
Nici nu sti ce sa mai crezi
Ca nu sti ce ai sa pierzi...
Pe moment numai conteaza
Dar cand cazi te intereseaza
Atatea zambete ferite
Si cuvinte aiurite
O confuzie totala
In mintea ta ea da navala

26 nov. 2010

Wtf????

Sunt eu sau nu, numai conteaza... Sunt vise, ganduri , amintiri, logica mea, inima mea proasta si grea, viata mea goala si toanta... o fetita blanda transformata in ura! Ce simt, ce ating, ce cred, ce sper,  ce dau, ce iau sunt contra cost fara sa vreau... Si ma urasc in momentu asta , da ma urasc intr-un fel barbar pe mine insumi... Cum se poate una ca asta ? Cum naibi poti sa te schimbi atat de repede copilo? De ce sunt asa de complicata ? Urasc ca incep iara sa simt aproape tot ce eu ating ... Mie frica, da mie frica, atat de frica ca am uitat usa deschisa... Si am un presentiment ... Ce devine prea strident... De ce acum ,de ce din nou , de ce acum numai sunt eu? De ce tu, mereu tu ? De ce acum nu poti fi tu? Si unde esti ? Zici ca ma simti , dar se pare ca te minti... 
Si vreau sa cred si sincer vreau, dar panica simt ca imi i-au... probabil acum eu aberez, normal asa ma corectez... Dar eu acum numai pot! Si strig si strig si iara strig, dar se pare ca ma sting... Si vreau sa fi aici si dincolo in alta parte si nu acolo...  Si daca ar fi sa alegi ... Sti pe cine alegi? Numeste-ma egoista,dar eu macar sunt optimista... De ce ? Nu stiu ... ca asa am fost si o sa fiu!

Where?


Prezentul devenind trecut
Cand cazi iarasi prea abrut!
Nu iti pasa, nu ai scut
Tot ce sti e acel sarut…
Aceea mana ce intinsa
 Ce te roaga prea aprinsa…
Si iti spune -va fi bine,
Dar acum nu‘i langa tine !
Si simti inima cum bate
Acel sunet ce razbate…
Si nu sti ce sa mai faci
In trecut sa numai zaci !
Si urland ca tie iti pasa.
Dar puterile te lasa !!!
 Si obraji ce ma frig
Ma tot face sa te strig!

Too much fuss

 Si este un mister...
Voi primi ce sper?
Sa ma las purtata…
Daca’s aruncata ?
Si déjà mie frica
Lacrimi tot imi pica...
Si aici nu esti
Sa imi spui povesti !
Ca sunt zana ta
Ca lumea e a mea !
Si nu ai sa pleci
Stiu ca nu’i pe veci,
Dar tu imi promiti
Si apoi m-agiti…
Si imi vei fi mereu aproape
Sau sunt doar cuvinte-n noapte ?
Si da-mi motive sa traiesc
Sa fiu asa cum eu imi doresc
Ca incerc sa-ti spun 
In cuvinte adun
Tot ce simt acum
Pana ma fac scrum
Nu ma lasa...
Iubeste-ma asa!

Just a night!


Incet,incet imi amintesc, de noaptea ce a trecut cam sec. Parca s-a intamplat prea repede, parca nu a fost… A fost doar un vis frumos ?Dar stai ca nu are cum, ca apoi spre liceu m-am indreptat cum mii de ganduri ce imi strabateau in cap… Si da imi amintesc de atatia nori ce imi dau si acum fiori… de cer instelat, brusc prea innorat, de muzica ta si de lumea mea… ce valuri agitate, nu’i o noutate… Si incepe brusc, o ploaie de sus …
Si da cica e frig, urlete in noapte ce se sting…  Stam in acelasi loc aproape, dar ne ascundem undeva in noapte !  Si nu bate vantul, se aude doar gandul,... Oricum nu ne pasa, nu auzim nimic decat ceea ce zici tu sau eu! Ciudat e cand realizezi ca incepi iar sa creezi… O lume noua ...O lume-n doua… Doar oare asa e ? Sau imi dau sperante eu ? Si orele se scurg, incet respirand… Si tot eu iti spun multe ca adun … ca vreau sa ne fie bine, dar ceva te tine…
Si apare dimineata, a doua ploaie ce ne prinde in drum spre casuta noatra… Ce frumos suna… Oare chiar asa e ? Oare chiar atat de mult iti pasa , dar e ceva ce nu te lasa… Sa treci de o piedica, ce multe impiedica… Daca tot m-ai deschis din nou, si acum pot sa simt ce simti si tu, te rog sa nu ma minti, spune doar ce simti… Si chiar de nu pare, chiar am nevoie de a ta imbratisare, un ‘te iubesc ‘  in urechea mea amortita de atatea rele … Si stiu ca e ciudat ce tot cer defapt, dar stiu ca iti doresti sa-mi impartasesti ce simti tu langa mine ca fiu eu bine... Tu spui ca ma iubesti, dar prea mult te feresti...