Fucking yeah !

NOT !!!

Nu in modul asta... M-am saturat sa stau singura eu cu mine. M-am saturat sa ma uit la telefon. M-am saturat sa astept sa sune . Decat asa mai bine lipsa.
Ma simt neimportanta, oricine trece peste cuvantul meu iar asta are sa se schimbe.
In drum spre casa am privit stele si parca mai aveam putin sa vorbesc cu ele. Strada pustie , doar eu cu mp3-ul meu si prietenu meu imaginar. Am ajuns sa vorbesc in versuri si sa fac rime cu mine. Ma simt iar de parca sunt pe scena si imi joc rolul. Vreau sa ies din aceasta rutina , vreau sa dispara orice urma de lume cretina. 
Ma simt ca oaia neagra din turma de oii albe. Ma simt in plus, ma simt aiurea. 
Imi aduc aminte de vremurile bune , de vremurile cand radeam pur si simplu si fara motiv.
Ce fac acum ? Ce fac? Stau si stau si tot astept sa treaca timpu asa de aiurea, fara sa fac nimic , fara sa simt ceva. Parca stau intr-un loc de vreme buna , parca mi-a fost lene toata viata sa fac un pas, parca numai stiu sa merg , parca am incetat sa mai vorbesc, acum doar tac... As vrea sa intorc pagina acestui moment, as vrea sa rescriu intreaga poveste ce zace pe un birou vechi. As vrea sa modific anumite amintiri , as vrea sa ma pot minti ca voi simti noi trairi.
Numai pot juca teatru, numai pot minti, ceva ma blocheaza, ceva nu ma lasa sa imi fac de cap, ceva imi spune nu are rost mai bine asa. Si tot spun lucrurilor pe nume si sincer acum nu am chef de tine , de mine sau de alte spume. 
Ceva imi spune ca nu are rost, ca ce a fost a fost nu s-a intors. 
Dar imi place sa fortez nota si sa ajung la acelasi final... Incerc sa zambesc in acest moment incert,  sa ma urc pe role si sa dispar pe moment. Sa nu aud nimic in afara de muzica , sa nu simt nimic in afara de ura. Parca ura ma face vie, dragostea ma face oarba si proasta... 
Si incepe weekendu, zile libere doar pentru mine, zile in care pot face ce vreau , zile si nopti pe care le voi pierde cu mine si cum vreau... Si gata numai e nimeni sa imi spuna nici macar un sincer buna...
Sterg poze rand pe rand , poze ce nu isi mai au rostu, poze ce imi trezesc amintiri anoste, poze ce imi aduc aminte de tot ce a disparut deodata si brusc.
Incerc sa imi dau seama ce simt, de ce sunt suparata asa pe viata , de ce nu pot sa mai vorbesc cu nimeni calm, dar nu reusesc sa gasesc raspuns si ajung intr-un final sa ma cert cu mine.
Si da , la dracu ca da ma simt pierduta ca un vapor in oceanul pacific luat de curenti si ajuns undeva in desert. Imi e cald si parca si frig si fac orice sa nu te mai strig. 
Ceva ma apasa in piept, respir greu si din ce in ce mai incet. Imi tin sufletul zdrobit in mana , incerc sa il resucitez, dar e in zadar pentru ca bate in prag de, deces.
Ma tot lupt cu umbrele din jurul meu, ma lupt cu mine , cu zambetul meu... Si simt ca parca drumul asta nu se mai termina... Ceva se inclina. Lumina se stinge!

Down

Am nevoie de un apus de soare. Am atata nevoie sa plec in departare. Sa uit de toate dezamagirile care au durut, de persoanele care le-am daruit pe tava si cu finete o parte din increderea mea. Am nevoie sa uit de durerea provocata de persoanele ce nu au stiut cum sa pastreze un secret. Senzatia de amintire persista in mintea mea, senzatia de dragoste se afla in sufletul meu, senzatia de ura trage sa iasa afara, dominarea isi face prezenta, slabiciunea dispare in zare, apusul ce apune fara soare .
Doar eu imi inteleg sensul vorbelor ce le scriu. Am rezumat fiecare simtire si traire a mea in cateva cuvinte si de fiecare data cand le recitesc imi aduc aminte de ceea ce am vrut sa spun .
Inca simt ploaia pe fata mea, ploaia de vara de acum cativa ani , noptiile pierdute la rand cu cativa dintre voi ce imi cititi blogu, imi aduc aminte atat de bine de parca a fost ieri.
Si am ajuns la concluzia ca nimeni nu iti poate face mai mult rau decat til poti face tu insusi. Mai ales cand inca te hranesti cu vise vii si amintiri. Si nu uita ca tot ce iti doresti se afla dincolo de frica si trebuie sa iti infrunti temerile pentru a-ti atinge visul. Eu am trecut dincolo de frica si mereu am obtinut intr-un fel sau altu ceea ce mi-am dorit. Poate de aceea mai exista si zicala "Ai grija ce iti doresti ca s-ar putea sa ti se indeplineasca" .
In fine.
Ziua de azi a fost interesanta sa zicem si nu prea. M-am obisnuit atat de tare cu totul incat nu stiu daca e de rau sau de bine. Intr-un  fel sau altu a inceput sa imi placa. Sa imi placa la genul ca detest tot ce tine de locul ala :)) .
Ajung acasa deja obosita si a doua zi cand ma trezesc nu sunt in stare sa mai fac nimic in afara de faptul sa imi beau cafeaua. Astept weekendul cu nerabdare , astept cu sufletul la gura un apus de soare si imi doresc cu disperare un rasarit prins din miscare.
Imi lipseste senzatia de nou si acel sentiment numit andrenalina, imi lipseste sa simt putin frica cand dau de ceva necunoscut, imi lipsesc provocarile adevarate !
Parca totul a, apus deodata si sec si parca vara asta trece incet, nu ma simt in viata ba din contra ma simt o leguma. Imi lipseste tot ce s-ar putea numi viata si un sfarsit de saptaman!
Si numai stiu in ce epoca suntem sau daca timpul trece pentru ca pur si simplu nu pot face diferenta intre zile . Parca totul seamana , parca nimic nu se schimba, aceiasi rutina si aceiasi oameni plictisitori ce cica iti fac ziua mai plina... mai plina cu rutina.
Daca as avea putin timp liber iara si din nou , m-as sui pe role si as pleca inainte soarelui si nu m-as mai intoarce . Sunt atat de plictisita incat sistemul meu e undeva jos sub limita inferioara, asteapta un plus de energie , un surplus de ceva nou. Ochii parca imi sunt din ce in ce mai sictiriti sa arunce aceiasi privire, gura din ce in ce mai obosita ca sa mai spuna ceva . Picioarele parca numai imi asculta porunca , mintea ce umbla creanga si inima ce cauta umbra. 
Am atatea chesti de spus de parca nu as mai termina niciodata... Am totul undeva jos deocamdata!

Not found ... Error!!

Si nu imi gasesc starea. Sunt nervoasa si agitata ca un copil mic nebagat in seama. Prea multe , prea mult haos...
Ma gandesc ca au trecut 3 luni de cand nu stiu unde ce si si cum , 3 zile de la marea gandire, 3 ore de cand tipam, 3 secunde de cand nu stiu de capul meu.
Si ceva imi da cu eroare, ceva imi spune "negasit" cand dau cautare la ceea ce caut .
In secunda doi rad, in secunda 3 tip, in secunda 7 o i-au razna. Parca undeva in capul meu toate starile de genu sunt programate si toate sentimentele sunt date peste cap. Si iar incep sa numai simt nimic , absolut nimic decat multa confuzie, enervare si multe alte sentimente negative.

Mintea mea! Nu stiu ce gasesc alti oameni ceva fascinant la mine . Cica la modul cum gandesc. Sunt o imprastiata fara pereche, agitata si nervoasa in unele momente cand chiar nu am de ce sa fiu.
Sunt directa, chiar foarte directa si pe unii chiar ii deranjeaza adevarul mai mult decat pare. Si am ajuns la concluzia ca nici eu nu ma cunosc chiar asa de bine cum crede-am ca stiu, ba din contra , sunt prea spontana si pentru mine insumi, am niste reactii si i-au niste decizi care sincer ma mira si pe mine.
Nu stiu unde am sa ajung in stilul asta. Probabil la nebuni stiu sigur . Si imi vine un vers in cap " E din ce in ce mai clar ca n-o sa ajung in rai" :)) .
Ma gandesc ca peste putin timp, incep o noua zi de munca si de nervi in plus. As vrea sa dorm la nesfarsit, as vrea sa ma pot calma pret de o secunda din agitatia actuala. 
Imi vin pe rad filmulete in cap cu ce faceam cu putin timp in urma si nu imi vine sa cred ca in secunda asta nu fac nimic decat sa stau si sa imi beau cafeau. A inceput rutina deja sa se instaleze si picul de timp liber nu stiu cum sa il impart. As vrea sa pot sa fac atat de multe si am atatea planuri in cap.
As vrea sa pot rezolva toate problemele ce se ivesc pe parcurs dar este peste puteriile mele.
Imi vad fratele din ce in ce mai obosit, mama din ce in ce mai bonlava si o fata care desi e straina in casa asta intr-un fel sau altu cum isi bate capul sa ne scoata din probleme. Lucrurile de genu merita apreciate. Nu stiu sa ma exprim in cuvinte si sa spun in fata cat de mult apreciez gesturile, dar o spun aici: Iti multumesc mama ca ai grija de mine si ca in fiecare zi imi pregatesti cafeaua. Iti multumesc tie cel ce imi esti frate ca ai grija de mine si ca mai crescut si inca ma cresti. Si iti multumesc tie fata straina ca ne iubesti asa cum suntem !
M-am trezit tot cu gandul la somn si cu gandul ca as vrea sa fie noapte si ca as vrea sa dau timpul cu cateva luni in spate. Ca parca as vrea sa fie iarna pentru ca , caldura asta ma dispera. M-am trezit cu dor de patul meu si cu dor de zile bune . Si am ajuns sa rasfoiesc pagini mai vechii decat amintirile ce le am in cap, am inceput sa revad ce nu am mai vazut demult si mi s-a sters din cap.
Am momente ca momentul de fata cand parca as vrea sa renunt la tot , sa ma resemnez sa lupt cu  viata si sa ma ascund undeva. In secunda urmatoare imi voi reveni si probabil voi rade de ce am scris aici.
Dar am ajuns sa ma intreb daca chiar sunt singura cu stariile de genu. Oare mai este cineva asa ca mine ? Sa aibe mai mult  sentimente de genu decat o viata frumoasa? Mereu neinteleasa, mereu abordata gresit, mereu enervata si mereu o dau in bara pe orice plan. Si cand in sfarsit am un lucru bun fac ceva si ii dau drumu ! As vrea sa pot schimba macar o mica parte din mine , dar imi spun ca fara anumite parti nu as fi eu . 
 Si ma gandesc la un jurnal cu cheie, cu pagini albe mazgalite in stilou . Ganduri pe foaie ca altadata , ganduri ce nu pot fi sterse, editate sau furate. Gandurile mele!

My way

Drumul meu ... 
Hmmm se pare ca nu se mai termina.Sunt un pic obosita si abea azi am avut timp sa ma gandesc daca decizia luata este una corecta fata de ambele parti ... Si am stat si m-am gandit bine asa cum m-a invatat cineva sa o fac si am ajuns la concluzia ca sunt fericita si foarte multumita de ce am ales. Si ca este mai mult decat suficient si mai mult decat am nevoie. Nu stiu de ce am facut unele chesti si de ce atentia mea a fost captata de altceva candva... Sunt nu stiu pur si simplu satisfacuta. Nu am de ce sa comentez. Cineva se intereseaza de soarta mea, ii pasa de mine, are grija de mine si toate cele. Am si libertatea de care am nevoie ca sa ma pot destinde. Deci ce imi mai pot dori?
Imi doresc acelasi lucru. Un drum fara incrusisari, un zambet cald care sa ma astepte mereu la finalul zilei , un sarut pe frunte si un noapte buna.  Si imi doresc ca vara asta fata de alte veri sa am multe poze si sa incep sa mai fac din lucrurile puse pe lista de asteptare. 
Ma gandesc ca mai este putin si trebuie sa imi dovedesc mie ca sunt in stare sa fac ceva cu cariera mea anul asta.  Sunt optimista ca intotdeauna si imi spun ca anul asta voi reusi.
Brusc imi aduc aminte de un miros de cafea si de soarele din ultimele 2 zile, de caldura coplesitoare ce abea ma lasat sa dorm si de niste pijamale rosi. Imi aduc aminte de scufita rosie :)) ce umbla prin casa cautand un rimel . 
Imi aduc aminte ca am provocat un accident de masina din cauza unei rochite d un albastru inchis . Nu am fost eu de vina ci soferul care se uita insistent la picioarele mele si a uitat sa mai puna frana si a intrat in curul unei masini:)) .
Asta ma face sa ma simt mai mandra chiar daca nu e ceva normal, ma simt mai plina de mine. Am potential se pare :)) 
Ultimele doua zile au trecut fulgerator. Ultimu lucru ce mi-l amintesc sunt stelele de pe cer pe care le-am privit cu mai putin de 1h in urma.
Si inainte sa ma apuc de postat , am ratacit prin calculatorul meu si in sfarsit am dat de o poza interesanta facuta de mine in timpul liceului cand mai chiuleam pentru o plimbare prin parc.
Imi aduce atatea sentimente stranii si atatea momente incarcate de sentimente. Fiecare poza in parte imi aduce odata cu privirea ei alte momente cuprinse in ziua respectiva.
Poza de mai sus parca reprezinta ce as vrea sa zic eu intr-un cuvant si felul cum imi vad eu calea in momentul asta. 
Se pare ca m-am apropiat drastic de lucru ce il asteptam. De finalul acestui drum. In sfarsit pot spune Stop asta e ceea ce vreau. Chiar daca mai am momente in care ma racesc brusc , chiar daca uneori nu stiu ce vreau se pare ca in adancul inimi raspunsu este deja acolo doar ca eu uneori il ignor total, prefer sa mai fac lucruri pe care cica sa nu le regret ca nu le-am facut apoi le regret intr-un fel sau altu.
Sunt putine lucruri ce le-am regretat in viata asta. Unul dintre micile mele regrete este acela ca am rupt inima unor persoane nevinovate. Altceva legat de mine sau de, deciziile luate in trecut nu am vre-un regret. Toate au dus la construirea persoanei pe care o vezi azi. Sunt o persoane puternica desi uneori nu par, pentru ca fiecare avem puncte slabe si ne daramam la un moment dat monumentu de piatra pe care l-am construit.
Suntem umani si avem sentimente poate asta este defectul nostru ce ne face slabi .
In fine. Sunt atat de multe de spus da m-am rezumat doar la o mica parte si cate putin din ce am vrut sa spun.
De maine incepe calvarul vietii mele .

Back to dreams

Zambetul meu a revenit optimist. Cand imi vad munca inapoi unde ii este locul. De data asta m-am asigurat ca nu se mai intampla si a doua oara :) ... 
Si ma intorc in visele mele dulci, in lumea mea de diamant. Ma intorc la meditatie, ma intorc la tine cu inima deschisa si fara teama de incercare. Oricine merita o a doua sansa asa mi s-a spus. Inca simt gustul buzelor tale pe buzele mele :) ... Nu ma pot gandit la altceva. Cred ca e timpul sa te scot din mintea mea .
Si plec ca in fiecare seara . Pe role ...

Am revenit. Am fost si m-am plimbat tot orasul si m-am oprit pe o bancutza indreptate cu privirea spre mare. Am ramas blocata pe luminitele de pe vaporase ... Apa ce sclipea in bataia lunii , si plaja pustie, nici tipenie de om( cel putin in zona care eram eu )  . Si am stat asa si am privit vreo jumatate de ora marea involvurata si am ascultat in tihna sunetele valurilor ce se spargea de mal. 
Inca o experienta de adaugat in dosarul meu frumos. Am descoperit ca nu-i chiar asa trist sa fii singura cu tine. Mai bine asa decat cu cineva care ii i-a 1000 d ani sa spuna ceea ce nu exista... Trebuie sa ma obisnuiesc ca nimeni nu-i asa spontan ca mine , in fond sunt o ciudatica. Inca umblu cu agenda in mana incercand sa descriu tot ceea ce vad intr-o lume paralela. Incerc prin vointa si rabdarea mea sa le arat si altora ca visele sunt frumoase si uneori fac si bine nu, numai rau. 
Eu nu am incetat sa sper si nu voi inceta niciodata sa cred ca voi ajunge acolo unde mi-am propus ca voi ajunge odata.
Si azi pe zi m-am simtit cam prost... Din cauza zambetului meu, nu toti vad ceva frumos in zambetu meu, ba chiar ii amuza si pun iara porecle idioate. Si ma ofensez si ma intristez pentru ca speram ca macar atunci cand voi creste voi putea sa trec si peste complexul asta idiot. Ma doare sa vad cata rautate se ascunde sub masca falsa a unora. 
Incetez sa sper ca mai exista oamnei buni. Oameni care pot vedea dincolo de aparente. Oameni care ia viata in brate si o iubesc asa cum este ea.
Ce va insipira poza de mai sus? Probabil ceva banal... Dar uitati-va cu atentie si observati defapt splendoarea ei. Vedeti cum se vede lumina acelui felinar? Poteca aia ce se imparte si duce in mai multe directii la fel ca viata noastra? Scariile acelea care indica treptele din viata noastra adica modul cum urcam si coboram in viata? Dar totusi vedeti pe margini sunt niste frunze verzi ce inspira ceva frumos, ceva ce te face sa te simti viu, natural. 
Drumul nostru e presarat cu bune si cu rele si sa stiti ca toti undeva in lumea asta avem sufletul nostru pereche. Va veni candva. Sau cel putin eu asa visez 

Bad dreams

Somnul ce-a fugit departe

Lumea mea cum iar se imparte!

Am aruncat visul cu noi

Am aruncat tot la gunoi

Sterge-mi tu lacrima trista

Fa-mi tu drama optimista

Si nu ma lasa sa ma pierd in speranta

Sa trec dincolo de limita de viata
Ia-ma din cosmarul tau

Trezeste-ma e doar un vis rau!
Numai imi spune cat am gresit,

Stiu ce am facut, nu m-am oprit!
Numai vreau sa simt iara greata

Vreau sa te vad doar pe tine in fata

Sa apari cu flori la usa

Sa-mi desenezi iara inimi pe tusa.

Tine-ma strans cat sa numai respir

Sa nu pot pleca, tine-ma-n fir!

Over again

Munca mea de o viata . Distrusa in cateva secunde de cineva care nu are ce face... Incerc sa ma conving ca si asta e un inceput. Ca poate erau atat de multe lucruri triste ce trebuia lasate in urma. As vrea sa ma pot convinge de asta, dar nu pot. Cum sa cred in cuvintele alea false de iubire cand imi da lumea peste cap. Ca in acest moment. 
Tot ce imi doresc e sa pot recupera macar jumate din ce am pierdut. Atatea poze ce le-am pierdut, atatea posturi scrise cu suspine si cu fericire, lacrimi sau rasete. 
Are dreptu cineva sa iti faca asta ??? Eu nu cred ca are cineva dreptu. Dar sunt oameni care chiar nu au ce face, care nu am cuvinte sa ii descriu. Oameni care nu mi-au vrut niciodata binele!!!

18 iunie 2012 I love the way you lie

Imi e foarte frig si ma doare tot corpul. Insolatia mi-a facut o vizita. Dar nu imi pasa prea mult de felul cum ma simt. Imi suna in cap niste miciuni frumoase , spuse de tine candva. Am obosit sa tot caut dragostea, am obosit sa tot caut stropul ala de liniste ce l-am pierdut. Sunt un om sadic , ce imi place sa gust din razbunare, si imi plac lucrurile profunde si care provoaca durere...
Am inceput sa imi intorc privirea spre altceva. Un pic spre trecut , jumatate in viitor si un sfert in prezent. Nu aveti cum sa intelegeti sensul acestor vorbe, nu aveti cum sa intelegeti ce este in mintea si sufletu meu.As vrea sa imi pot distrage pret de o secunda concentrare pusa pe fapte rele. As vrea sa pot sa ies din casa si sa plec fara sa imi pese de durere. Dar nu pot , e prezenta si in mintea si in corpul meu.
In fine ...
Soarele se tine bine sus pe cer si parca nu vrea sa cedeze si sa se ascunda un pic dupa nori . Nu vrea sa imi dea un gram de libertate.  Astept noaptea cu nerabdare , astept sa imi sune telefonu si in sfarsit sa ma caute cineva. Sa ma minta frumos asa cum o face deobicei.
Simt iar senzatia aia de greutate mare pusa pe umerii mei. Din nou joc , jocul ala prost care se pare ca nu se mai termina. Ma ascund dupa deget si incerc sa imi apar picul de onoare ramas. Incerc din nou sa par acel diamant fals. Si ma fac ca inteleg chiar daca nu pot sa inteleg pe deplin. Incerc sa am rabdare poate e si pentru mine ceva bun . Dar la fel de repede imi pierd rabdare si ma intreb iara spre nicaieri. Iar 1 milion de intrebari in capul meu. Si din nou aceea persoana ce imi poate da lumea peste cap in mai putin de o secunda.
Imi pierd cumpatul , sar si tip ca un copil mic , imi fac nervi spre amuzamentul celorlati.
Incerc sa numai scriu despre nimeni altcineva decat despre mine, dar imi e imposibil cand cineva anume imi da starile respective.
Ma indrept iar spre nicaieri si fara o tinta. Incerc sa ma ridic si sa fac fata cerintelor, incerc sa privesc totul de la inaltime.
Too much chaos in our minds ...

14 iunie 2012 Another night...

Inca o seara simtita de mine. Mirosul de tei ce dainuie pe strazile noastre, caldura sufocanta ce nu te lasa sa respiri cu fiecare pas ce il faci. O fata in rochie alba, cu parul negru prins in coada mergand agale. Bulevardu mamaia ce pare scos din tipare si mirosul de salcam si tei ce persista pe corpul meu... Inca o noapte. As numi-o noapte de vis. Am trecut pe langa port. Atatea luminite ce sclipeau in ochii mei de culoare caramelului. Stelele ce se vad din ce in ce mai clar, luna ce pare atat de aproape de noi in zilele astea.
Ma rugam sa bata putin vantul ca sa simt macar un pic de racoare, dar nu am avut succes. Totul parca sta pe loc, nimic nu se misca, nici macar o frunza. Strazile pustii imi amintesc de iarna trecuta cand totul era inghetat... Dar parca e prea cald, parca prea dintr-o data.
M-am simtit de parca niciodata nu am lipsit de acolo. M-am simtit bine primita . Ma simt impacata cu mine insumi si astfel de iesiri se pare ca imi priesc. Doar eu cu mine, dar azi a fost un pic mai ciudat. Azi mi-am dorit ca niciodata sa fie acolo cineva cu mine. Sa ii explic ceea ce vad eu in momentul acela. Ceva ce acum nu as putea exprima in cuvinte. Pur si simplu as mi-as fi dorit sa nu ajung acasa decat la rasarit. Mi-as fi dorit sa fac baie in mare si sa simt apa calda pe pielea mea , sa simt nisipul cum imi gadila talpile si as fi stat ore intregi sa privesc stelele... Dar de data asta fara noroc. Inca sper ca vara asta voi apuca sa ma scald in mare noaptea cand luna aproape atinge apa sau aproape de rasarit asa cum e in poza de mai sus .
Si sper ca vara asta o sa fac tot ce mi-am propus alaturi ce cine doreste cu adevarat sa ma cunoasca si ma poate iubi fara sa mai imi complice viata mai mult de cand o am deja .
Sunt simple dorinte. Dorintele unei copile ce poate nu a facut unele lucruri la timpul potrivit.
M-am saturat sa fiu profet sau sa vorbesc despre iubire. Vreau sa o simt si eu pulsand in venele mele. Si nu vorbesc de iubirea fata de o persoana opusa, vorbesc despre orice fel de iubire: cea fata de prieteni, de familie , de orice. Pentru ca m-am saturat sa fiu rece si indiferenta, m-am saturat sa privesc miile de cupluri ce isi spun "te iubesc" privandu-se in ochii . Mereu ma lasat rece chestiile de genu, dar nici nu am incercat sa le cred sau sa vad cum se simte. Asa ca m-am decis sa fac un compromis si sa incerc si eu acum pana nu o sa fie prea tarziu. Ce mai am de pierdut? In fond mereu o sa castigam sau o sa pierdem .. Undeva trebuie sa fie o balanta, dar hai sa o inclinam macar de data asta in favoarea mea...
Si abea astept ziua de maine . Inca o seara pierduta frumos :X

13 iunie 2012 Night

Hello again...  Cand spun "buna" ma refer la noapte nu la o persona. Din nou am inceput sa umblu noaptea. Liniste deplina si caldura sfasietoare imi facea pasi mai grei in drum spre casa. Pentru prima data am renuntat sa mai ascult muzica. Am preferat sa merg si sa ascult zgomotele lumii. Ciudat! Parca prea multa liniste. Imi era dor de senzatia care ti-o poate oferi numai noaptea si spre suprinderea mea m-am bucurat deplin fara sa ma uit in stanga si in dreapta de 1 milion de ori. Am mers fara sa privesc o secunda in  spate si pe unde treceam imi aduceam aminte de ce faceam candva in locul x sau y. E placut sa depanezi amintiri in liniste. E placut  sa ai timp sa te asculti pe tine insusi.
Simt o usoara senzatie de oboseala. Ziua asta a fost grea , dar putin mai amuzanta ca alte dati... Mi-ar fi placut sa am cu cine sa ma intorc de mana ca alta data , dar nu ma plang nici singura. E bine si asa sincer .
Si imi e dor sa dansez , sa ma simt euforic ca un gand retoric. Incerc sa imi spun ca e timp pentru toate si incerc sa numai ma clachez singura in anumite faze cand simt ca pur si simplu numai pot. Oricum fata de alte de dati parca totul e mai limpede acolo sus in capusorul meu.
Inima imi este curata dupa ceva timp , iar sufletul cald si primitor ca altadata . Sunt mai tot timpu vesela si amabila si ma pricep cel mai bine sa fac pe alti sa rada. As putea spune ca chiar am devenit compania placuta de altadata.
Si imi e dor de prietenul meu cel mai bun care e plecat parca de o eternitate. Ii simt lipsa mai mult ca niciodata si oricat am vorbi tot nu e de ajuns . Imi e dor de tine si cand spun ca imi e dor chiar imi este :( .
As vrea sa fim iara gasca aia de nebuni de asta vara , cand plecam haihui pe  strazi de nebuni la ore tarzii. Acum e putin trista situatia, dar speram ca se va remedia :)
In fine . As avea atat de multe de spus , dar ma voi opri aici. Tot ce spun e ca in curand am de cand sa postez ceva frumos , ceva ce nu am mai facut de ceva vreme...

12 iunie 2012 New beginnings

Da iar . Inca un nou inceput. Fara bagaje, fara siguranta si fara nimic care sa mai cunosc. Doar vorbe in care ar trebui sa cred. Trebuie iar sa acord increderea mea necunoscutului si sa ma risc sa pierd iara si din nou. Dar alegerea imi apartine si pot crede sau nu ...
Dar sunt atat de aproape de ceva ce voi nu ati putea intelege sau gusta. Mai am atat de putin si am sa pot spune "in sfarsit". Cu fiecare secunda, sentiment ma simt mai aproape de ceea ce imi doresc. Si da as vrea sa fii aici in fiecare minut cu mine. Sa ma gadili, sa ma faci sa rad si sa imi spui cat de hiperactiva sunt in unele momente. As vrea sa certi de fiecare data cand gresesc si sa ma opresti de fiecare data cand exagerez, dar ceva nu ma lasa sa ma bucur de toate astea. Sa ii spunem neincredere. Pur si simplu nu pot crede ceva cand tu nu esti acolo cand am nevoie de tine .
In fine e prea devreme pentru astfel de comentari si prea tarziu sa imi cer scuze si sa ma intorc inapoi ( cine stie cunoaste) .
Am hotarat in sfarsit sa las in urma ceea ce se numeste trecut si sa ma bucur pe deplin de prezent. Cineva mia spus ca razbunare are consecinte candva, dar nu am vrut sa cred si acum platesc pentru ceea ce am facut. In fine .
Am observat de cand am lasat totul in urma mea si nu am mai privit inapoi , pot zambi fara retineri si pot vedea cat de frumoasa e viata intr-un fel sau altu. Cu bune sau cu rele.
Dupa ceva timp am iesit si eu seara singura pe strada. Ma incarcat un sentiment ciudat de rece, dar am reusit sa tin deoparte panica si sa trec cu brio testul. Am ajuns acasa si m-am asezat in fata pc-ului , am dat sa sun , dar m-am oprit. Mai bine renunt. Cine vrea ma cauta asa stiam...
Si maine ma asteapta din nou o zi plina, dar incepe de dimineata cand am sa ma duc mai intai la o mica plaja ca tot imi e dor de mare si apoi am sa ma duc la munca ... Si din nou am sa vin intr-o plimbare pe jos acasa pentru ca ma relaxeaza si ma face sa ma simt bine exceptand modul straniu care mai ma insoteste uneori :D

Si acum astept sa se faca zi ...

11 iunie 2012 Se poate

Sunt usor deranjata de unele persoane, dar am ajuns pur si simplu sa nu imi pese de ce incearca sa faca... Sunt fericita si zambesc in fiecare zi . De ce as lasa niste vorbe sa imi strice buna dispozitie. In fond sunt menite doar sa faca rau... Lipsa de ocupatie zic eu... Cand chiar nu ai ce face , faci ceva, indiferent ca nu gandesti... Si uite ca se poate... Se poate sa ma doara fix undeva si nici acolo ... Fiecare zi e mai plina intr-un fel sau altu. La munca sau in oras... Macar eu fac ceva spre deosebire de alti .
In fine ... Am avut niste zile prea tari. Alte senzati si alte descoperiri noi... Incepe sa imi placa din ce in ce mai mult si asta nu-i de bine. Am in cap numai idei traznite si parca sunt un copil care nu isi gaseste starea. Nu pot sta prea mult intr-un loc si as vrea sa rad si sa topai in fiecare minut
Ma gandesc la  ziua de maine care va fi foarte lunga . Ma gandesc la sutele de fete noi care imi vor aparea in fata. Ma gandesc la complimente si la injuraturile pentru durerile de picioare.
Imi pierd ideile una cate una ... Mie dor de plaja , de marea sarata pe corpul meu ... De nisipul fin ce imi mangaie picioarele... Vreau sa fiu gadilata , luata pe sus, sarutata, tachinata ...
Parca viata mea s-a schimbat si in sensul bun. Pacat ca nimeni nu vede asta, vede doar nebunia ce a fost inainte. Da chiar m-am schimbat. Imi pasa de mine mai mult ca niciodata si am invatat in sfarsit ca daca mie imi e bine pot sa ii fac si pe alti fericiti. Parca numai sunt la fel de stresata ca inainte, parca e mai usor totul oriunde si oricand.
Am vrut sa incep o viata noua si uite ca am inceput. Se vede pe fata mea ca pur si simplu sunt un alt om. Ma uit la poze cu mine in urma cu 1 an si ma uit la cele recente. Schimbarea e majora si in bine . Si am sa mai ma schimb. Caracterul meu e acelasi doar fizic m-am schimbat...
Inainte tot auzeam cuvintele "fii iara tu " Poanta proasta era ca chiar eram eu acolo doar ca nimeni nu vedea sau nu vroia sa creada ca aia sunt eu . Asta e . Mie imi place de cum sunt eu si sper ca si peste zeci de ani la fel sa fiu...
Cineva mi-a spus candva ca acele persoane ce imi spun ca sa ma schimb inseamna ca ma invidiaza , ca vad in mine ce ei niciodata nu vor putea fi niciodata. Culmea este ca avea dreptate :) ...
Eu intr-un fel sau altu am ramas la fel , poate doar ca am mai multe idei despre cam ce inseamna viata spre deosebire de alti care trec prin viata asta ca si cum nu ar fi. Gen baiatu lu mama sau fetita lu tati ... Ma amuza sa vad cazuri de genu si sa se pare ca se mai poate ...

Family portrait

Stii incep sa ma intreb! Cu ce am gresit de s-a ajuns aici? Ce ti-am facut sa te comporti asa ? Cat de mult poti sa ma urasti? Si de ce ma faci sa ma simt ca ultimu om pe care ai vrea sa il vezi ?
Stii candva eram comoara ta... Faceai orice si oricand sa ma vezi razand acum te comporti ca si cum as fi ultimu om...
Esti fratele meu, sange din sangele meu si ma ignori. Ma tratezi ca pe un caine. Ai idee cat ma doare? Pana si un caine il tratezi mai frumos , il iei in brate si il pupi, da pe mine mai tii minte cand mai luat ultima data in brate? Sau cand m-ai intrebat cu adevarat ce fac ? A fost demult, a trecut atat demult timp ca nici numai imi aduc aminte... A fost. Acum e loc intre noi doar de ura si de resentimente, nimic bun si chiar nici macar un buna... Si ma intreb mereu oare ce am facut de esti asa. Sau asa ai fost mereu doar ca acum te-ai saturat sa joci teatru si sa o faci pe fratele bun... Poate asta e adevarata ta fata si doar cand esti bine dispus te prefaci ca iti pasa ca ai familie... Eu am facut orice ca sa fie bine si inca ma sacrific si accept doar ca sa fie bine. Sa fiu si eu bine primita nu privita ca un strain asa cum e deobicei... Putina atentie si putina importanta nu ar strica. Ar fi de ajuns cat sa nu plec pe alt undeva ... Prefer straini decat familia . Stii de ce? Pentru ca lor chiar le pasa nu se folosesc de mine . Multumesc pentru tot ce ma faci sa simt cand ma privesti ca cel mai rau lucru din viata ta... Iti multumesc ca ma urasti atat de mult si  chiar imi pare sincer rau ca eu tot te iubesc :( ... E primul meu post despre tine , dar are sa fie ultimu pentru ca nu meriti nici macar un gand bun de la mine...

Feeling

Ma gandesc cu greu la tine

Pentru ca nu-mi prea convine

Nu pot rupe inca odata

Un intreg dintr-o bucata

Tu ma faci sa rad mereu

Tot tu ala fugi la greu

Ce rost are amagirea

Daca tu te pierzi cu firea?

Soarele ce ma-ncalzeste

Si cu dor el ma gaseste

Gandul ce se risipeste

Partea care-mi tot lipseste...

Si ce rost mai are timpul

Cand cu tine pierdem sirul?

Ce rost are sa vorbim

Stam in brate , ne-ncalzim!
Si de ce sa te mai cert

Cand tu pari un pic perfect...

Si te am mereu in gand

Te aud si acum zicand

"N-am sa plec nicicand

Nici acum , nici prea curand"

Am s-o incerc s-o cred si pe-asta

Sa-mi simplific un pic viata

Ca mereu m-ascund de vise

Ca de apele incinse

 

Not today

Ma doare capul si sunt asa un pic cam plecata... Vad lucruri acolo unde nu exista... Vad ceva ce nu ar fi trebuit sa vad... Ar trebui sa renunt macar odata la ideea mea absurda despre viata... Ma pierd in vise si sperante si fac tot ce imi trece prin cap in afara de gloante ... Nu inteleg de ce mi-a venit asta acum in cap. Poate nu ar trebui sa scriu.Nu asa cum ma simt azi , nu asa cum ma simt acum. Sunt obosita si m-as pune in pat si nu m-as mai trezi pentru totdeauna, dar imi spun ca viata merge mai departe indiferent de cum este ea... Dar eu parca iar bat pasul pe loc. Nu stiu ma simt privita altfel, nu asa cum as fi vrut defapt... Ma simt mintita si nu inteleg de ce sau de cine... Simt ca e ceva neinregula si nu stiu ce anume este la mijloc. Ma simt in plus in propia mea casa si cand vin acasa mai degraba parca as vrea sa plec... Ajunsa la limita , ma imbrac si plec... Acum pana nu e prea tarziu...

Amare et Vis

Azi m-am detasat de mine... M-am lasat acolo pe piatra jos si am plecat pe mare... La mare departare. Am ajuns undeva pierduta in spatiu si parca tot ce era in jurul meu a disparut deodata... Nu stiu cum si chiar nu stiu cand s-au schimbat toate deodata... Nu reusesc sa imi dau seama cum de sunt inca aici si nu am plecat... Imi imaginam ca sunt acolo printre algele acelea si va priveam ... Va priveam pe voi cei ce va uitati in jos si tipati la mine sa ma trezesc... E o imagine frumoasa ... Imi place ceea ce vad , dar pacat ca doar pare... Ma simt implinita si nu stiu de ce sau ce a intervenit... Doar ca ma simt eu intr-un fel sau altu . Si ma bucur ca inca nu m-am pierdut sunt aici si rad si vorbesc ca altadata si la fel de tare... Voi ce incercati sa ma atacati va dau un sfat " incetati chiar nu are nici-un rost"  pentru ca pur si simplu nu imi pasa , nu imi mai fac griji pentru ce a fost pentru ca numai vreau sa fie asadar e in zadar tot ceea ce faceti ... Si poate uneori te vei simti dat la o parte si lasat in urma , dar am nevoie de mine si de timpul meu cu timpul vei intelege asta... Momentan totul este despre mine. Incerc sa ma cunosc cat pot eu de bine apoi pe voi restul... Incerc sa cunosc puterea dragostei si ceea ce poate schimba ea la mine... Mereu da absolut mereu am fost indragostita de ideea de dragoste adevarata. Poate intr-o zi eu voi o intalni , dar pana atunci nu are rost sa o caut , daca undeva in lumea asta e ceva doar al meu ma va gasi fara sa il caut eu cu lanterna...  
Am renuntat la control, la indiferenta si la tot ce ma caracteriza candva. E mai simplu sa ma port natural , e mai usor sa spun ceea ce am de spus decat sa complic lucrurile. M-am saturat de complicatii , de lucruri inutile si de teatru... Pot fi eu si cine ma place ma va place asa... Acum voi vedea pe cine am langa mine si pe cine nu... Si cand zic asta ma refer la toti voi astia care imi sunteti alaturi si care presupuneti ca nu ve'ti pleca niciodata...  Imi e putin greu sa cred in promisiuni sau in alte vorbe de genu. E aiurea sa o iei mereu de la capat fara nimic cunoscut ... Imi place noul , dar uneori ma sperie... 
Sunt un pic ametita de cateva zile, parca gandesc la alt nivel, la alta scara. La o scara mai larga , ma gandesc la cat de multe as putea face pentru mine ,pentru lumea nu doar pentru cineva anume care oricum vine si pleaca din viata ta... Dar hai sa nu fiu rea. Hai sa dam o sansa la acel sentiment numit "iubire" ... Sa las usa deschisa si sa ma port absolut normal... Pana la urma daca imi retin sentimentele si incerc sa par tipa rea nu ma ajuta cu nimic decat cu o reputatie in plus. Hai sa incerc sa le arat si celorlati copilul din mine. Fetita mica care abea asteapta sa iasa la joaca... Pana la urma voi face ceea ce mi-am promis si adica Amare Et Vis :X

Finally Me!

M-am lipsit cateva zile de tot... Am uitat de toate intrebarile din capul meu. Pur si simplu m-am intors cu spatele la ceea ce imi facea rau. Si am inceput din nou sa scriu poezii . Acele versuri care chiar capata un sens pentru mine...
Astazi am fost putin distrasa. Putin mai mult, recunosc abea reuseseam sa ma concentrez o secunda. Mintea mea fugea de responsabilitate , vroia libertate, se juca cu piciul ala incontinu :)) ... Am energie si o stare de bine generala, as rade incontinu si parca as dansa si parca as pleca iara si din nou de acasa, dar mai bine nu ...
As vrea sa ma pot concentra pret de o secunda . Si sa pun in ordine ce as vrea sa scriu si despre ce as vrea sa scriu . Parca a trecut destul de mult timp de cand m-am comportat copilareste, a trecut ceva timp de cand mi-am pierdut ultima data concentrarea generala... In fond e sfarsit de saptamana. Zilele mele libere de care as vrea sa profit si sper sa fie cele mai bune zile ...
Sufletul meu se vindeca, lumina intra in bezna din interiorul meu, sangele se curata, mintea-mi este limpede si parca sunt eminescu :)) ... 
Am in cap mii de versuri ce asteapta sa fie puse in pagina, am in cap mii de imagini si mii de titluri la ce as putea sa scriu , dar as vrea sa le pot lua in ordine , sa ma pot concentra. Sunt eu . Chiar sunt eu. S-a terminat cu criza de personalitate. Sunt unde vreau sa fiu si un pic mai departe. Am reusit. In sfarsit :X 
In capul meu e o liniste deplina cand e vorba de intrebarea: cine sunt eu ? Stiu , pur si simplu stiu. 
Sunt acelasi copil rebel, cu multa energie. Sunt aceiasi persoana dificila si cu multa dragoste de oferit. Sunt eu si nimeni nu ma poate schimba... Iubeste-ma asa daca poti daca nu pleaca ...
Mi-a lipsit enorm persoana mea. Incepusem sa ma obisnuiesc cu noua "eu", dar se pare ca am reusit sa trec de masca asta... Stii ce placut e sentimentul sa te astepte cineva acasa si sa iti spuna un"buna "  din toata inima? Sa te bage in pat , sa te inveleasca si sa te mangaie? Parca asta imi lipsea si asta am primit. Multumesc voua care inca va pasa. Multumesc voua care ma suportati si chiar si celor care ma critica si ma urasc ca in fond voi ati reusit sa ma faceti mai tare... Am reusit sa raman neutra in multe din cazuri care inainte ma atacau. Am reusit sa trec peste tot ce se numeste trecut. Acum traiesc prezentu. Si am planuri mari pentru mine. Planuri care chiar vor reusi...
Ma simt mai usoara, mai plina de mine ca Guess Who  :)) Ma simt mai vitala ca muzica rap :))  ...
Si acum ca in sfarsit sunt eu si nu alta... Am sa incerc sa numai ma pierd pe drum :)) O sa imi pun  o bratara daia pentru copii in caz de ma pierd sa sunati la nr de tel : 07 Let's fuck :)) 
Yuuuhhhuuuu :X:X:X Cred ca m-am indragostit :))