What soon becomes

Devin fara sa vreau un morman de tacere ... Un gram de liniste ce se asterne. Parca azi luna imi lumineaza mai clar drumul meu intunecat. Si parca vorbele tale nerostite numai imi rasuna in minte in minute inzecite. Am ajuns acasa cu gandul dea scrie ceva ce am pierdut pe drum . As fii vrut sa scriu de nemultumire sau de faptul care ma deranjeaza cel mai mult, dar am renuntat in zadar la ideea asta ... Am renuntat pentru mine ca altii ce isi doresc sa afle ceea ce simt cu adevarat. Sa vina sa ma ia in brate si sa ma faca sa spun vorbe ce sunt de ascultat.  Urasc faptul ca sunt de parca nu exist. Urasc faptul ca ma complic. Urasc mai ales ca ma compromit. De ce promit? Si mai ales de ce tot cred in vorbe spuse in directia opusa vantului? Parca in fiecare zi ma indepartez tot mai tare de subiect, si parca tot odata devin doar un obiect ce a trecut acolo prin vizita ...
In curand toate astea vor deveni doar niste pietre scrise si batute de apa si soarta. Si nu pentru ca asa a fost sa fie ci pentru ca asa am lasat sa devina...
Numai simt dragostea aia din glasul tau, din atingerea ta ... Dragostea aia disperata de mine , de prezenta mea ... Totul intervine , pana si un fir de praf. Totul devine doar poze dintr-un vechii album pus la pastrat...  Am decis sa conserv toata dragostea asta si sa nu o las sa se piarda pentru alte cuvinte cutremurate de o voce instabila pe sine .
Am decis sa ma rupt de filmuletele alea parca luate din basme pentru ca nu ma fac decat sa plang si sa imi doresc tot mai tare si tot mai constient sa ma intorc in trecut...
Ma amagesc zilnic cu ideea ca poate va fii mai bine . Poate nu azi si poate maine. Dar de cand am inceput sa ma incred eu intr-un poate? Deobicei acel poate = Nu . sau cel putin asa a fost la mine . De ce nu avem puterea si ne facem iluzii cu ceea ce stim ca deja am pierdut ? Oare ca mereu doare din ce in ce mai tare? Sau pur si simplu pentru ca increderea noastra oarba ne lasa muti ? Ma simt abandonata intr-o padure demult uitata si parca nu am nici o carare sa ma duca undeva. Sunt blocata aici la mijloc si parca simt ca nu pot face nimic . Decat sa astept si tot astept si parca astept de ani intregi . Asa ca ma intreb in mod inconstient : Ce va deveni toata asta in curand?