Da stiu . Iar am ajuns aici. Din nou. Ma asez pe un scaun comod si incerc sa imi dau seama ce am gasit si ce nu am gasit. Si in loc sa ma gandesc la asta , ma gandesc la cat de frica imi e . Iar aceiasi frica nesabuita. Iar uit cat de fericita sunt pentru ca imi e frica.
Da recunosc sunt plina de teama chiar de nu regret nimic. Mie frica sa nu fiu lasata in propiile lacrimi. Mie atat de frica de aceea durere. Ma doare numai gandindu-ma.
M-am deschis ca o floare de lotus. Sunt atat de frumoasa si atat de sensibila. M-am deschis sa primesc dragoste atunci de ce simt ca doar eu daruiesc ? Daruiesc cu fiecare gest ce il fac , o parte din mine si in fiecare zi din ce in ce mai mult si in loc sa ma simt bine ca fac asta am impresia ca gresesc. Am impresia ca daruiesc in zadar ce nu poate fi luat inapoi doar pentru simplu gand ca vreau sa fiu iubita. Ma simt privita ca o ciudata. Sunt ametita de aerul din jurul tau , ametita de vorbele si gesturile tare care sunt doar pe moment. Dupa ce plec iar ma simt la fel de singura . De ce in modul asta?
De ce nu gasesc ceva cu adevarat real. M-am saturat sa ma hranesc din vise desearte . Iar sperante ... Iar minciuni nevinovate spuse la adresa mea. Si totusi incerc sa ma mint ca sa pot zambi ca totul e in imaginatia mea. Ca de data asta ma insel. Imi doresc atat de mult sa ma insel si totul sa fie bine . Oare am gasit in sfarsit ceea ce cautam ? Un loc, o speranta, o iubire gratis? Toate astea doar pentru mine ? Ma simt ca o straina intr-un loc nou. Ma simt ciudat, dar totusi atat de placut. Cand sunt atinsa parca am ajuns pe al zecelea nor. Si desi toate astea sunt pe moment , ma simt al naibi de bine . Imi lipsesti cu fiecare secunda mai mult. As vrea sa iti spun ca poate incep a te iubi, dar imi e frica sa o spun . Imi e frica pentru mine insumi ca ai sa pleci . Asa ca il pastrez pentru mine. Pentru onoarea mea . Macar de pleci nu ai sa stii niciodata cat de mult te-am putut iubi eu ...
Iti ador zambetul dimineata la vederea mea. Iti ador mana prinsa in parul meu negru. Te ador cand ma gadili si imi spui iubi. Gesturile astea mici au ramas prinse de inima mea. Mi-ai facut inima sa plece din loc doar la vederea ta . Imi simt sangele pulsand parca mai intens doar cand iti pronunt numele. Ce's cu toate sentimentele astea asa navala deodata in dulapu meu? In capul meu e mai dezordine ca in propia mea camera unde locuiesc. Dar macar pe lucrurile din camera nu scrie numele tau asa cum sunt toate gandurile din capul meu . Traiesc un vis al naibi de greu de mentinut. Si imi e frica cel mai mult deoarece nu pot controla. Nu pot gasi controlul la toata rasturnarea asta de situatie .
Pur si simplu imi e frica de ce am gasit... Si mai ales de Mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu