Magnific

Magnific de aiurea. Ma simt nu stiu mai ciudat ca ciudatu . Si mai aiurea decat aiurea. Nu pot descrie exact de ce sunt incarcata in momentul asta. Furie? As spune ca , cam da. Sunt nervoasa pe mine , pe tine , pe familia mea, pe faptul ca nimic nu merge cum ar trebui. As vrea sa plec in momentul asta numai sa numai stau nici pret de o secunda acum aici. Tensiune din aer este mai evidenta ca o vopsea verde pe un perete alb. Ma doare presiunea asta . Ma simt folosita? Ceva de genu . Nu ma pot opri din a simti toate astea.  
E doar o zi proasta si plina de oboseala ? Or what ? Care poate opri toate astea ? 
Un gest, o vorba nu sunt de ajuns... As pleca si m-as opri intr-un mijloc de camp, mi-as acoperi urechiile si m-as intinde pe jos. As opri tot , absolut tot. Nu as mai simti nici macar teama ca aseara . Departe de toate astea. Dar cum e posibil, unde sa fug , unde sa ajung?
Sunt enervata la culmea de toate aceste restrictii si desi stiu ca nu-i vina ta sau a mea , tot tind sa caut un vinovat . Incerc sa nu ma razbun pe nimeni pentru ca nu ar fi corect, dar atunci ce fac cu toata ura asta din mine ? Doamne si ce va urasc sincer va spun, da pe voi care va dati familia mea? Really ?  Hraniti si ingrijiti mai bine un caine de cat pe cei care ii numiti , fratii, surori, mame sau cumnate :)) . Va bateti joc de statul in picioare si bataturile in maini si in talpi , de ore infinite de durere. Si pentru ce toata asta? Pentru reala voastra bataie de joc ? Suferiti? Foarte bine . E doar putinul ce il simt eu in fiecare zi cand ajung acasa si o vad pe mama zacand sau o alta usa goala. Un alt somn nesatisfacut. O alta noapte rece . Si nu. Numai am nimic . Am doar patul meu gol cu asternuturi albastre . N-am nici macar asa zisa-mi pisica pentru ca cineva , candva si undeva mi-a luat si picul asta de bucurie... Ma urasc, va urasc ca sunteti asa egoisti. Ca ce este al vostru e doar al vostru , iar ce este al meu e si al vostru . Nu-i corect. Chiar nu . Si cu toate asta n-am sa zic nimic . Am sa tac si am sa spun buna si ca fac bine asa cum fac de fiecare data . Pentru ca in fond undeva va doare . Sunteti la fel ca prieteni mei de umplura :)  Si eu sunt la fel pentru voi . O sursa de venit si o gura in plus de hranit . E putin cam mult pentru mine toate astea . Unde sa ma ascund ? Macar un minut ? Macar o secunda sau poate mai mult de o zi . Nu imi mai pot controla la momentul asta starea emotiva si ma las in voia sorti. Imi sterg lacrimile pe rand, ma bufneste rasul meu sec si desi incerc sa spun ca , candva va fi bine stiu in adancul inimi mele micute si proaste ca nu-i deloc asa . Incerc sa ridic capul sus si sa privesc prin toata ploaia asta de lacrimi. Incerc sa nu ma las coplesita de acest magnific interminabil....

 Magnific , magic si extraordinar! 

Lasati-o dracu asa ca e in zadar!