Acel zambet pur si simplu perfect in cele din urma s-a stins ca o simpla flama. Un zambet demn de inger spune cineva candva. De ce imi vin toate astea rand pe rand in minte? Imi aduc aminte in treacat de aceea fata fina , neridata de varsta, acel zambet si forta pe care o gasea mereu sa se ridice. De ce vorbesc de ea la trecut? Pentru ca numai regasesc partea aia in mine. Am ramas fara suflet si nu stiu cui i l-am vandut si pentru ce anume... Problema mea din nou . Dilemele mele ce nu ma lasa in pace. Mereu , mereu se iveste cate ceva . O dragoste neconsumata si catalogata nedreapta. Un zambet pierdut pe aripi de vant... mai degraba tornada! Si totusi dupa toate cazaturile pe care le-am luat si le i-au incontinuare. Si totusi cu extrem de multe cicatrici in suflet si fizic inca gasesc o sursa de putere sa ma ridic macar pe vine. E un pas in fata si las durerea in spate.
Zambesc chiar de nu e acel zambet pur ci unul superficial . Reusesc mereu sa ma pacalesc cand spun ca imi trece . Si chiar de realizez ca nu a trecut tind sa ma mint incontinuare. Va trece. E doar o faza. Dar stai nu ... Nu e doar o faza ca multe altele. Asta simt si asta traiesc in fiecare zi . Un recipient gol cu zambet pus pe fata cu forta. Ma ridic din pat doar ca este necesar si nu pentru ca asta imi doresc. Tot ce fac ... fac doar pentru ca trebuie sa fac . Nu am de ales.
Imi e atat de dor de voi si parca timpul sta in loc si imi e si mai dor cand ma gandesc ca poate nu am sa va vad deloc curand... Uneori viata e atat de nedreapta cu noi. Nu ne da ceea ce ne dorim si totusi atunci cand ne da ceva are tendita sa il i-a prea repede. Nu apucam sa realizam ce am avut ca deja am pierdut. Rau mai sta treaba si cu timpul. Pentru ca el trece nu sta nici o clipa in loc. Si odata cu trecerea lui noi uitam si facem loc de altceva in , inimile noastre.In mintea mea va fi mereu un continuu haos . Asa a fost mereu si va fi incontinuare . Asa sunt , voi fi si asa voi muri . Doar ca cu fiecare secunda ce trece uit de toate lucrurile bune ce au facut parte din mine , iar cele bune sunt inlocuite acum cu lucrurile rele. Nu pot da exemple concrete. Dar pot spune ca zambetul de inger pe care il aveam probabil candva e inlocuit de unul malefic . Si majoritatea timpului sunt sarcastica sau ironica. Nu gasesc un rost in toate asa ca sar peste anumite etape. Cum ar fi : sentimentele , constiinta , dragostea si etc. Mi se par lucruri prostesti . Demne de oameni slabi. Poate am tendita sa exagerez , dar macar eu sunt directa spre deosebire de alti oameni care nu au avut curajul niciodata sa faca un pas gresit . Da imi place sa gresesc si sa nu fac lucrurile ca la carte. Tot ce fac , fac in stilul meu si nu pentru ca imi dicteaza alti. Eu nu am nevoie de indrumare pentru ca dumul mi-l aleg e.
Putem sa alegem sa zambim desi suntem tristi. Avem calitatea necesara sa ascundem tot in spatele altei masti . Si cand se intampla ceva cu adevarat rau ne dam jos arama de pe fata si aratam cine suntem cu adevarat . Eu am fost la fel... Imi aduc si acum aminte exact!
Un chip de inger. Un inger de fata cu lacrimi divine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu