Intr-un colt de lume. Acolo unde poti servi micul dejun pe o terasa avand un fata un tablou real. Toti stransi gramada, razand , plangand, cantand... Aici une poti respira un aer rece si plin de sinceritate. Departe de toate zgomotele care te deruteaza. Doar murmurul apei ce trece pe langa cabana... Poate asta a fost tot ce am avut nevoie. Doar aici mi-am dat seama ceea ce vreau cu adevarat, ce am pierdut ... ce am castigat... Dar tot ce mai imi doresc e doar simplu fapt sa fiu fericita. Iar voi cei ce imi stati in cale am sa va zdrobesc unu cate unu. Imi pare rau de data asta e timpul sa ma gandesc la ceea ce ma face pe mine fericita si nu pe voi . Ma face fericita un alt chip, un alt zambet , o alta prezenta.
Numai vreau sa ma complac , numai vreau sa plang. Vreau doar sa rad si sa ma bucur de ceea ce imi ofera viata. Imi e dor de dragoste , imi e dor sa numai simt golul asta ... Am obosit sa tot imi mentin indiferenta si logica rece in picioare. Vreau sa ma pierd in alta pereche de ochii in afara de ai mei priviti in oglinda... Vreau sa mi se aste arna un zambet tamp pe fata atunci cand ma gandesc la ce am facut cu o zi in urma. Ca in alte vremuri.
Aceleasi locuri, aceleasi trasee nu au facut altceva decat sa trezeasca ceva la viata din mine. M-am intristat cand am vazut ca iar am pierdut... Nu a fost la fel , nici macar pe aprope. M-am simtit dezamagita de tot in sine. Imi e greu sa privesc dragostea aia pura de inceput si recunosc ca trezeste in mine un pic de gelozie. Candva am avut si eu asa ceva si am hotarat deodata si brusc sa dispara tot. Desi nu uitasem, desi nu vroiam , m-am abtionat sa o fac iar si iar...
Si am ajuns aici intr-un colt de lume , o mica parte din rai sa descopar ca ma simt atat de singura si ca sunt atat de goala, de sictirita, enervata si mai ales plictisita... Nimic din tot ce imi ofera aceasta priveliste nu ma face sa zambesc din contra imi aduce aminte de altele si altele. Imi aduc aminte de prima mea reactie cand am ajuns aici prima data :)) saream in sus ,tipam si radeam cu gura pana la urechii. Eh aia da senzatie ... Ce fac acum sau ce am facut zilele trecute? Am mers pe aceleasi trasee sperand ca ce? Ca am sa gasesc persoanele pe care mi le doresc sa fie acolo? Nu stiu ce a fost in mintea mea... Altceva in afara de sa stau intr-un fotoliu si sa mananc diferite combinati cu inghetata si uitandu-ma la tv pentru ca restul prietenilor cu care am venit erau prea ocupati fiecare cu altceva... Imi e dor de persoanele care stiu sa ma distreze. Care vin impreuna si pleaca impreuna, de persoane cu care poti face ceva in afara de sa stea fiecare in camera lui. N-am facut nimic doar am pierdut timpul sa spunem "meditand" ceea ce intr-un fel sau altu e un lucru bun.
Iar acum astept sa ajung acasa , parca sunt cele mai lungi ore din viata mea... Astept sa imi vad familia, pisica, catelul si patul meu :X ...
Am ajuns sa imi confirm singura ipoteza si aceea ca niciodata nu e prea tarziu sa faci un pas indiferent ca este unul in fata sau inapoi :) ... Totul se poate recupera , totul poate fi la fel daca mai simti cu adevarat ceva ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu