8 mai 2012

Why?








Imi las privirea in jos, umilita si tradata din nou si iara... Numai pot sa rad. Pur si simplu mi-a pierit cheful deodata. Ma asteptam la mai mult . Ma asteptam sa fiu inca ceva de neatins. Ceva ce nimeni nu ar vrea sa raneasca. Sa fiu tratata asa cum mi s-a promis" ca pe o printesa". De ce ar trebui sa existe razbunarea? De ce unii oameni supravietuiesc doar facandu-le altora rau? Si ma doare al nabii de tare. Atat de tare ca imi curg lacrimile rand pe rand... Am fost o piesa de puzzle in plus in jocul asta prost. Si m-am lasat folosita la fiecare mutare  si acum ma doare sa mi se confirme banuielile. Si chiar daca nu am ajuns asa cum ti-ai propus tu, adica jos la picioarele tale ma doare ca nu ai avut bunu simt sa o faci intr-un mod mai gratios.
Si cand ma gandesc ca am facut aproape totul ca sa le vina la alti mai usor! Si cand ma gandesc ca am vrut sa le fiu aprope celor care ma urasc cu disperare... De ce inima nu te lasa sa vezi ceea ce este defapt acolo ? De ce trebuie sa ne orbeasca? Din dorinta de a face bine ajungi tu sa plangi pentru oameni care si-au pierdut sensul demult in viata ta... Si hai sa ne scoatem ochii. Buna idee. 
O sa te mai rog ceva pentru ultima data. Uita-ma ! Te rog ... E dorinta mea . Daca candva mai iubit asa cum ai pretins odata si inca pretinzi prefate ca am murit... E cel mai bine asa. Nu incerca sa imi explici ceva ce nu are explicatie logica. Numai incerca sa ma minti si sa te joci cu mintea mea asa cum ai facut de fiecare data. 
La inceput lupta ta pentru mine a fost dreapta. Oricum felicitari. Ti-ai atins scopul... M-ai facut sa urasc ceea ce iubeam candva.
Sincere felicitari!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu