And...

Si m-am trezit cu dor de scris... Sa incerc sa descriu senzatia de aseara. Un parc pustiu cu luna plina... Un zambet sub clar de luna... Si tot ce ne inconjura era de un verde crud si negru... Carari pustii si banci doar goale... Si noi toti mergand agale.  Si tot am ras si ne invarteam si povesteam si depanam... Si ma trecut un mic fior sa vad acelasi loc, dar gol. Si acelasi pod ce zace de, demult acelasi lac ce are acelasi murmur sfant... Si parca noaptea totul e mai special si parca noaptea trecuta a fost iesita din tipar... Numai speram vreodata ca am sa mai simt aceiasi senzatia, numai speram vreodata ca am sa mai pot auzi natura cum vorbeste... Incerc sa imi dau seama de ce aseara s-a lasat descoperita . Sa fie oare aceea luna mare si aproape de pamant ce ne-a influentat in tot? Si culmea ca isi pastreaza misterul si tot mereu mai are cate un secret ascuns pentru mine... Si ma simt un pic mai mult intregita ca mi-am adus aminte de modul ala cum se simte. Ma simt vitala si scoasa din normal. Ma simt iubita si putin mai mult dorita... Si imi va ramane mereu adanc infipta in minte acei doi copii fara minte ce se tine-au de mana intr-un parc gol si pustiu ce povesteau , se sarutau si se jucau... O sa imi aduc mereu aminte ca acelasi parc banal pentru altii pentru mine va ramane un monument , pentru mine va ramane un loc special, un mister ascuns de haina , o frumusete mascata de intuneric...