Si e timpul sa ne luam ramas bun. E timpul sa te las si sa pasesc pe unde cad frunzele . E timpul tau toamna draga . Iar tie scumpa mea vara iti spun la revedere.
Hai sa ne luam ramas bun de la toate momentele pe care ni le-ai oferit. Hai sa ii lasam pe cei plecati sa se intoarca acasa la ai lor . Nici nu ai trecut bine si deja ai luat ceva cu mine . Inca o poveste se duce odata cu tine ... Presupun ca acum toti avem senzatia de ceva greu pe umeri nostri , dar in acelasi timp ne simtim usurati. deja ne este dor de diminetile calduroase pe plaja , sa ne balacim in mare. Dar sa nu fim tristi ca pana la urma ea va reveni.
Sa scriu despre nostalgia pe care o lasi in urma sau sa scriu despre bucuria mea ca revine toamna in forta. In fond nu ai fost niciodata preferata mea , dar in schimb stiu ca esti preferata altora de aceea si scriu despre faptul ca tu pleci . Dar stii? Lasi un gol in sufletul meu la fel ca in fiecare vara. Daia te urasc ! Mereu ai luat ceva si de fiecare data ai lasat un gol imens inauntru meu . Desi nu imi doresc sa pleci pentru ca sincer nu imi e dor de diminetiile reci ce nu ma lasa sa ma trezesc in voie ,iti urez ramas bun , ne intalnim la anu!
Ma simt impacata cu mine , cu tine si cu restul lumii . Steluta mea s-a stins intr-un final si tu ai luat-o cu tine. Niciodata nu ai vrut sa imi lasi un suvenir ca pleci .
De data asta mi-ai atins sufletul si ai trezit ceva in mine . Ceva ce nu ma lasa sa dorm , dar acel ceva e cel care ma opreste din tot . E a doua zi cand nu am iesit din casa si nu as vrea sa o fac , dar monotonia mi-o cere . Am sters orice urma de zapaceala din mintea mea . Am intrerupt orice legatura ce nu crede in mine si ma face falsa .
Am renuntat la aroganta , defapt o las sa plece cu tine si te mai rog sa iei din mine 1kg de speranta . Pentru ca speranta mereu mi-a rupt inima ... Imi aduc aminte asa in trecere cam tot ce am facut vara asta . Imi aduc aminte de zambetul meu la prima intalnire cu tine, toate sentimentele ce ma patruns si m-a parasit intr-un final ... Am iesit in pragul casei mele si pentru ultima data mi-am cautat steaua pe cer , dar ea numai straluceste , numai imi zambeste ci doar ma intristeaza .
Parca am iesit iara din corpul meu si ma privesc de sus , levitez peste tot inclusiv peste gandurile mele. Sunt aici , dar totusi plecata asa departe. Caut ceva , acel ceva ce l-am cautat mereu ... Ma simt adormita si parca intr-un vis stupid ...
Imi deschid ochii sa constat ce? Ca lasi in urma ta un aer rece si o poveste trista iara ?
Un lucru bun ai facut , ai adus in viata mea un inger cu aripi albe si ochiisori albastri ce isi tine capusoru pe pieptul meu si labutele imprejurul maini mele .
E ciudata toata senzatia care ti-o ofera toata asta defapt. Sentimentul de protectie care iti este activat. Un scut in jurul ei si faptul ca ai face orice sa ii fie bine.
As spune spune ca ai facut un lucru maret adica acela de a trezi picul de constiinta ce zacea in mine , datoria pe care trebuia sa o platesc cumva.
Si ma gandesc uneori cum ar fi sa plece si ea asa cum faci tu, dar cel mai mult ma intristeaza faptul ca pe tine te voi revedea candva , dar pe ea slabe sanse .
Numai vreau sa fiu parasita iar si iar ,apoi sa incerc din nou sa trec peste . Nu te mai las sa pleci, te tin pentru totdeauna ... Si tin bratele deschise spre o noua sansa si imi promit mie ca toamna asta va prinde viata . Iar vara ce va veni nu o sa mai aibe sansa sa ma raneasca inca odata ...
Ramai cu bine ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu