Doar o intalnire cu trecutu. Doar o privire ascunsa de teama . Privesc spre viitor cu un aer strain. Pur si simplu nu ma vad acolo. Va , vad pe voi toti cei apropiati mie , dar pe mine nu ma vad. Stiu deja ca nu imi gasesc locul, nu-i prima data cand simt ca nu apartin vremurilor astea. Dar am incercat sa ma obisnuiesc , dar nu reusesc. Dau gres pe planul asta. Dau gres incercand sa tin pasul cu lumea asta. Stiu si sustin ca nu am constiinta , dar incerc sa repar lucru asta. Incerc sa fiu buna , incerc sa fac tot ce imi sta in putinta sa fiu altcumva decat tradatoare asta care o vad in fiecare zi in oglinda.
Imi asum noi responsabilitati. Si gandul ca cineva sau ceva depinde de mine ma motiveaza sa fiu altfel. Ma face sa constientizez ca atentia mea trebuie sa fie indreptata peste tot , nu, numai acolo unde cred eu ca este necesar . Da stiu iarasi fraze incurcate. Sunt dibace si sunt prea dificila pana si pentru o minte complexa. Uneori ma intreb : Oare daca mi-as face o clona , oare ea ar reusi sa ma inteleaga asa cum vreau eu ? Ar fi logic nu ? Doar gandim la fel . Ar sti ce imi place si ce nu. Dar stai asa ... Am mai intalnit persoane care gandeau la fel ca mine sau ma rog ne asemanam si tot nu a reusit sa ma tina in loc prea mult timp. Nimic nu ma tine in loc si asta vreau sa schimb .
Stiu ca ma adaptez repede. Poate prea repede si ma integrez acolo unde nu s-ar integra nici-un om obisnuit. Si ador schimbare , e lucru ce ma face sa ma simt vie desi la restu le e frica sa schimbe ceva .
Nu are vre-un sens anume ceea ce vreau sa spun.
Spun doar ca imi e dor sa ma intalnesc din nou cu trecutu. Cu oameni ce faceam parte din mine candva. De aceei oameni ce au reusit candva si cumva sa desluseasca mintea asta incurcata a mea . E greu sa ma simt mereu o straina in propiul meu corp. E greu sa vad ca ma recunoaste o pisica dupa miros , dar eu nu reusesc de fiecare data sa ma recunosc.
Si desi m-am saturat sa joc mereu diferite roluri , nu as putea sa fiu doar una. Nu stiu ar fi ca si cum ai citi aceiasi carte in fiecare zi . Eu una m-as plictisi . Tu nu?
Pun pariu ca da .
Cineva imi spune ca e al naibi de greu sa te rupi de ceva ce a facut parte din trecutu tau. Atunci cum se face ca eu nici nu imi aduc aminte de multe fete din trecutul meu. E ca si cum a disparut , pur si simplu le caut si caut ceva in care sa le recunosc , dar nu reusesc. E ca si cum nu a fost acolo niciodata si asta pentru ca presupun ca , candva am vrut sa dau erase all of my mind . Si a disparut totul brusc si deodata. Si desi imi lipsesc anumite lucruri tind sa cred ca imi este mai bine asa . Poate de aceea uneori simt ca imi lipseste ceva si as vrea sa caut acel ceva , dar nu stiu ce imi lipseste defapt sau daca chiar imi lipseste ceva .
Huh . Complicat al naibi . Si ce! Asta imi spun mereu cand nu gasesc un raspuns in ceea ce caut. Nimeni nu s-a nascut stiind totul desi eu mereu tind sa vreau sa stiu cam tot .
Dar e ceva la care nu gasesc raspuns. Mereu da absolut mereu mi se spune ca sunt ciudata si ca sunt extraordinar de complicata . Si desi sunt asa cum spuneti , ma iubiti si nu vreti sa lasati armele pentru nimic in lume jos. De ce ma iubiti daca sunt asa cum spuneti? De ca ma jigniti, raniti si toate cele daca sunt cel mai extraordinar lucru de pe acest pamant.
Stiu ca sunt unica, la fel ca toti de astfel care avem ceva unic, dar mie tot mi s-a repetat ca eu sunt unica in alt mod. Sincer nu vad in care, dar vad cum toti sunt capati de mine de parca as vorbi o limba moarta. E putin ciudata toata treaba asta , dar imi spun ca trece. Macar numai sunt milioane de conflicte in mintea mea. In sfarsit o intalnire cu linistea sa ii spunem asa .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu