6 nov. 2012

To be or not to be



Si nu ma mai urc in acest tren inca odata . Imi spun ca a fost de ajuns alte secunde aruncate . Sa ramana pace , sa ramana liniste sau sa fie alt razboi, dar mie nu imi mai pasa. Caci am privit spre un altfel de gol . Am gasit un punct de placere , un punct de control. Tot ce zace in mine e doar un gram de mare dezamagire, putin mai multa ura si zero grame de iubire. Un capitol incheiat ca un sarut sincer ramas intr-o oarecare gara , si sa spunem un altfel de renuntat . Ma simt bine si azi chiar numai ma doare. Simt ca si cum o mare greutate s-a luat din inima mea. Simt ca pot respira si asculta . Daca ai mai avut ceva de spus a fost pentru ultima oara , caci calea ta de acces catre mine este restrictionata si redirectionata din toate punctele de vedere. Nu te mai vad, nu te mai aud, nu te mai simt , e ca si cum nu a fost si nu are ce sa mai fie . Nu asa . Nu in modul asta ... 
Renunt la tot ce imi face rau indiferent cat de mic. Renunt la agonie si alte zeci de toane de plangeri insipide pe alte mii de foi de hartie ...
Lupta a incetat , zumzetul si haosul a disparut . E liniste si cerul se vede bine de aici de unde sunt eu ... Dar pentru cateva milisecunde totusi imi pare rau ... Si nu stiu pentru ce anume ci stiu doar ca imi pare rau ... Pentru totul jocul asta ...
"Nu incerca sa invii morti caci e-n zadar copile " . Copilaria mea ma antrenat sa fiu tare, sa fiu eu si mai ales sa ma bazez pe mine si nu pe cei din jur ... Tot ce am , am cu propiile mele maini si cu propia mea gandire . E departe de a fii ceata in sufletul meu , e departe de a fii lumina in, inima mea . Dar eu nu pot fii tinuta in limite... Cel putin nu asa .
E o noua zi , o noua seara , un nou inceput... Si de data asta am sa uit de tot ... Departe de tot ce ma tine legata de sine ... 
A fii sau a nu fii ?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu