Scriu avand la bord o veche cunostiinta... Un sentiment placut de cald... Un zambet ce imi apartine doar mie... Parca fiecare zi e mai plina si mai colorata. Parca ploaia s-a oprit si soarele parca numai apune. Senzatia de iubire ce se asterne pe zi ce trece mai intens in sufletul tau rece... Si nu stiu cand aproape a trecut saptamana. Se pare ca imi prieste mediul in care ma aflu! Am din ce in ce mai putin timp liber, dar nu imi pasa atata timp cat macar 1h pe zi imi vine zambetu inapoi la mine...
Si cand rad timpul trece atat de usor, parca scapa printre degete si cand ajungi acasa e deja tarziu si deja iti e dor si ai vrea sa te intorci de unde ai venit! E un pic ciudata senzatia, dar la naiba ca nu imi pasa . Ma simt atat de fericita mai ca as exploda ... Simt un gol in stomac cand ma gandesc la tot ce s-a intamplat pana acum. Parca am si uitat ultima data cand am fost nefericita ...
Nu stiu cum as putea descrie exact senzatia care imi inunda corpul, ce ma lasa muta de atata zambet !
Nu stiu parca pur si simplu perfectiunea exista! Exista se pare oameni care isi dedica aproape tot timpul lor sa te faca sa zambesti, dar exista oameni care isi dedica majoritatea timpului sa te faca sa te intristezi si sa nu te lase sa fii fericita... Dar in fine , am trecut demult peste faza cand renuntam la fericirea mea pentru altu...
Zilele astea mai mult am fost una cu natura... Pur si simplu m-am plimbat prin inima ei de dragul si cu speranta in suflet ca imi voi aduce aminte de ceva care poate am uitat... Si totul atat de verde, un verde crud si intens , parca totul pare desprins dintr-un basm fermecat... Parca pana si marea e mai curata, atat de curata ca poti vedea scoicile infipte in nisip... Un vanticel cald ce iti aduce aminte ca vara soseste in fiecare zi ce trece ... Si as mai avea atatea de zis, dar se pare ca in seara asta nu imi gasesc cuvintele potrivite pentru a descrie uimitorul sentiment :X...
O sa adorm ca si aseara ... Cu gandul la zambetul meu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu