Stii cum e senzatia aia usoara, cand poti respira usurat de parca ceva de pe suflet ti-a fost luat? Ma simt libera si atat de libera, incat imi pot uita telefon acasa fara sa imi pese si fara sa ma intorc dupa el. Si in sfarsit pot pleca fara tinta si in sfarsit sunt libera sa imi aleg drumul pe care merg. Poate chiar nu stiu ce vreau si pana la urma recunosc pana acum mi-am ascultat instinctul si ma indrumat bine. Nu imi pasa de ce zic altii pana la urma nu cred ca au ce face si m-au gasit pe mine subiect de barfa...
Si ma simt bine , chiar mai bine ca oricand . Nu stiu . E o senzatie aparte. O senzatie de nedescris. Poate am distrus o lume da sincer chiar nici pe mine nu ma intereseaza. Pana la urma era un final amanat... Eu tot ce imi doresc e sa ma pot inalta la standardele familiei mele. Pana la urma e mai bine sa imi pese doar de mine si de ai mei pentru ca ei vor fi alaturi de mine de fiecare data. Nu un tip care vine si pleaca si cand are nervi ma facea sa ma simt ca cea mai josnica fiinta...
Si am decis ca o peridoada singura mi-ar prinde bine si daca imi va lipsi dragoste si cand imi va lipsi o sa incep sa o caut iar, In alt chip nu in acelasi pentru ca in fond ce a fost candva nu va mai fi altadata indiferent de cat de mult ne vom dori asta. E timpul sa las in urma ce a fost candva pentru ca nu va mai fi...
Sa gasesti dragostea adevarata in zilele noastre e ceva aprope imposibil. Totul este doar pentru un moment si cand dispare e straniu pentru ca te asteptai sa tina o viata intrega si toate promisiunile sa nu fie in van si toate planurile sa fie duse la bun sfarsit, daar ca de fiecare data se intampla ceva. Un factor ce intervine ne anuntat sau pur si simplu asa zisele sentimente dispar ... Tic-Tac dragostea s-a spulberat!
A venit timpu ca atentia mea sa se indrepte spre altceva, ceva ce duce la realizarea zambetului meu furat. La dorinta mea inca neindeplinita . Si imi e al dracului de dor sa imi tin inelul pe mana . Pe mana mea unde trebuia sa stea mereu , mic si albastru demn de o printesa... Imi e dor de sentimentul ala de siguranta nesfarsit. Nu vreau sa se inteleaga gresit... Imi e dor de siguranta nu de cineva anume . Siguranta aia ca orice s-ar intampla cineva va fi acolo ... Cum sa cred in cuvinte cum? Faptele sunt cele care au contat intotdeauna pentru mine. Si imi pare rau ca am fost o idioata... Ca nu am stiut sa apreciez un gest frumos decat pe moment... Obtinusem ce imi dorisem si am dat cu picioru cu prima ocazie... Nu inteleg de ce am riscat totul pentru un final care il stiam deja si nu inteleg de ce nu vreau sa ma intorc desi as putea. Pur si simplu imi continui drumul asta singura. Asta e ceea ce imi doresc. Alaturi de nimeni in afara de familie si prieteni. In schimb fericirea mea se datoreaza celor ce imi sunt in fiecare zi aproape. Celor ce imi spun un "buna, esti bine ? ' "care mai e viata ta? " Nu celor care abia asteapta sa intru pe mess sa ma intrebe "unde ai umblat" si dupa ce raspund sincer sa fiu luata la misto. Nu am nevoie de neincrederea ta sau a, altuia, am nevoie de cineva care sa ma creada cu ochii inchisi. Imi lipseste increderea aia oarba ... Si hai sa inchei desi as mai putea sa spun destule!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu