Mie dor de zilele de vara
De iesit seara de seara
Si de rasarituri calde
Raze dulci incep sa scalde
Crapand cerul cu lumina
O imagina divina…
Privind mii de orizonturi
Cu prieteni alaturi
Bantuind strazi si campii
Cu imagini de copii…
Si ce dor imi e de casa
Si de cei caror le pasa
De iubire fara stire
Fara pic de prihanire
Si de suflete pereche
Si de soapte la ureche
Imi e dor sa nu gandesc
Clipa mea doar s-o traiesc
Unde esti copilarie
Cand face-am cate-o prostie !
Si mie dor si de apusuri
De fiori si de mici fluturi
Singurica pe o plaja
Viata capata o vraja
Fiind atat de minuntat
Cat era imaginat….
Fara stres, fara durere
Doar placere, apreciere…
Dar acum totu’i schimbat
Nici nu sti cum e defapt
Nici nu sti cine te minte
Daca e ceea ce simte…
Si incepi sa duci razboaie
Si credinta ti se-ndoaie
Incercand mereu sa lupti
Lumea rea sa n-o asculti
Ca sa poti sa mai visezi
In picioare aterizezi !
E frumos cea fost candva
Dar acum e alceva!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu