A day... Today ... Another day

Azi 24.11.2010 … Orele  7:00-13:00 … In acelasi parc!

Dupa o seara aparent esuata si o dimineata in totala ‘ceata ‘ vine si putina viata…

Ora : 7 :00 Privim valuri ce se sparg de mal, cerul cum se crapa de atata nori.Doar ce a plouat, dar s-a oprit.Stam la inaltime si facem poze, vorbim, glumim, e bine in sfarsit, dar stai suna telefonu. A da e al meu scump fratior ce urla la telefon cu morala lui, de parca le stie pe toate… Se insela, in fine … numai conteaza. A fost de ajuns sa ma faca sa imi schimb starea, sa o dau in deprimare… Acum stau si privesc in gol, brusc marea mi se pare mult mai agitata, cu prea multe spume si parca se inoreaza brusc… Mintea mea urla ‘ia-ma in brate, te rog numai spune nimic’… Culmea ironiei chiar asa se intampla.E acolo nu spune nimic ... la un moment dat rupe tacere spunand "Eu voi fii mereu alaturi de tine, numai vei fi singura'... Eu doar sper!  Sting telefonu ca m-am saturat… Trece putin timp si se pare ca imi revin… Ii dam coteala , ne indreptam spre nicaieri… Si doar mergem tinandu-ne de mana...

Ora: Cred ca dincolo de 11:00 Stau intinsa pe spate, cu capul la tine in brate… Privesc cerul,  e atat de albastru, norii ce formeaza mici straturi, soarele imi mangaie fata si ma face nu-l mai suport. E prea puternic, ma dor ochii, dar nu imi pasa asa de mult, ma las purtata de muzica si incep sa dau curs imaginatiei… Tot ce e in jurul nostru e atat de verde, apa ce sclipeste de parca ar fii mii de cristale, linistea care domneste este enervata, dar placuta in acelasi timp, doar vantul ne vorbeste... Un moment de reculegere, o pauza de la gandit…Doar privind ce e in jur fara sa te gandesti la absolut nimic. Nu probleme, nu dileme ,nici planuri, nici ura, doar relaxare ! Vrem sa ne spunem ceva, dar ne impiedicam, nu stim cand e momentul. Ne e frica ca nu stim care e reactia… Asteptam ca ceva sa sparga gheata, dar nu se intampla se pare si ne trezim ca stam de ceva timp si ar fi bine sa plecam ca sa nu exageram ! Si mergem usor prin parc pe carari, dar fara directie, nu conteaza unde, simtul ne indruma si ajungem acasa pana la urma ! Cu o singura dorinta sa disparem cateva zile poate asa va fii mai bine…