E atat de cald si de frumos afara de zici ca e primavara (anotimpul meu preferat).Vantul ce bate nu e aspru e atat de dulce probabil anunta iarna grea ce ne asteapta, dar nu asta ma intereseaza pe mine acum…Profit si absorb pana la ultima picatura de caldura, ultima raza de soare pana la apus…O sa ma duc sa privesc marea ca imi e un dor nebun sa ascult surasul cristalin al apei, sa privesc valurile ce se sparg de mal , de liniste deplina , de singuratate intr-un anumit fel pur si simplu imi e dor sa fiu doar eu cu mine ! Asa ca azi evadez…
Ora: 13:30 Mediul: Undeva intr-un parc din cartier
Si am plecat de nebuna cu o agenda in mana si cu muzica in urechi, in drumul meu fara directive am gasit un parc…
Stau intr-un leagan intr-un parc gol la prima vedere dar se pare ca e cineva : o doamna care isi plimba pudelul in miezul zilei si o fata cu o agenda in mana( nebuna de mine)… Am plecat din casa cu gandul sa ma relaxez si sa profit de o zi frumoasa de una singura… Reusesc se pare… Ma uit cum se joaca vantul cu parul meu rebel, modul cum imi atinge fata ravala de vant imi trezeste fiecare por din pielea mea obosita, acum bate in ritm cu muzica mea facand frunzele din copacii sa cada violent si un paianjen aterizeaza pe pagina mea… Afurisitul !
Brusc parcul devine cam aglomerat deci ne intreptam din nou unde vedem cu ochii, sa vedem pe unde ajungem… Si ma simt ca o furnica mica si lumea e asa de mare… Imi e frica !
Ora : 13 :50 Mediul : Ruinele de langa faleza
Unde stau acum privelistea e pur si simplu magica, rupta dintr-un vis ! Tot ce ma inconjoara e de un verde aprins, mirosul de pin ce altadata era deranjant pentru nasucul meu pretentios acum e mai dulce decat un parfum scump, dar cineva imi perturba linistea se pare…o cucoana nebuna ce agita niste pui de catelus, observa ca nu o plac si incep sa planga mititei, dar ea nu renunta, insista. Ma ridic si tip la ea si intr-un final pleaca… In sfarsit femeie nebuna !
Revenind la mediul meu… Stau printre copaci ascunsa de privirile suspecte ale trecatorilor nu e ceea ce speram ,dar asta e ! Am oprit muzica pentru un moment sa vad ce imi spune linistea…Ma uit atent la firicele de iarba de un verde proaspat ce sunt batute de un vant caldut. Razele soarelul incapatanat incearca ca patrunda in foisorul meu facandu-si loc printre crengutele pinului din fata mea, imi atinge pagina si cateva suvinte din parul meu rebel dandu-le o sclipire orbeasca… Imi aduc brusc aminte ca ochii mei ar trebui sa fie in momentul asta de culoarea caramelului cu nuante aprinse de auriu si ma gandesc la tine ca as fi vrut sa fi aici sa le observi frumusete pana nu palesc din nou ! Cateva raze ratacite ajung pe chipul meu,il mangaie bland, dar nu ma deranjeaza ca altadata…Si incerc sa ma uit la el, la prima vedere e de un galben palid si observ ca isi pierde din putere pe minut ce trece… Un vant suav dar rece imi atinge mana transmitandu-mi mici fiori… Acum realizez ce frumos te poate atinge natura… Si ma intreb cum de nu am observat asta pana acuma ???
Se pare ca e timpul sa ma indrept spre altundeva si mai realizez ceva …
E un dor ce ma omoara
Sper sa il vad pana diseara
Ora : 14 :20 Mediu : Faleza
Ma ascund intre stavilopozi, cat mai aproape de mare, dar ma risc ca marea'i mult prea agitata si parca ma vad fleasca !
Am ajuns unde am avut intentia de la inceput, dar nu gasesc ceea ce cautam eu : liniste, consolare, raspunsuri… In schimb gasesc : agitatie, confuzie si un vant turbat ce pare ca urla : ‘Pleaca ca nu te vrem aici’
Mai fac o incecare, opresc muzica si incerc ca ascult marea, dar in zadar … parca vorbeste diferite limbi in acelasi timp… Asta e… dezamagita imi pun castile si plec… Si merg…
Ora : 14 :30 Mediu : Secret conteaza ca e perfect :X
Sunt undeva sus, vad numai o parte din faleza… Nu gasesc nimic interesant de privit asa ca ma gandesc sa ies putin din trupul meu ca sa ma privesc… Ma uit la ea un timp considerabil si ma intreb : Sunt eu sau am gresit persoana ?
In fata mea e o fata simpla, nemachiata, cu un par lung inchis la culoare si cu el in toate directiile probabil de la vant, cu niste ochii micuti pierduti in spatiu.Pielea ei alba evidentiaza obraji de un roz deschis si buzele ei pline de un rosu aprins natural… O vad cum sta cu mainile imprejurul picioarelor ei firave… Limbaju trupului imi spune ca probabil are nevoie de o imbratisare… Ma uit in caietul ei, cuvintele ce le asterne pe banala hartie parca prind viata, e o realitate transpusa din mintea ei… Sunt chiar eu sau ??? Revin la normal si realizez ca stau de ceva timp intr-un singur loc si as vrea sa ma ridic sa plec, dar pur si simplu nu reusesc… Azi m-am pierdut cu totul de realitate… Intr-un final ma ridic si plec spre banala mea casa...
Acum astept cu nerabdarea seara...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu