Huh? Nu stiu exact cum sa spun ceea ce simt in cateva cuvinte. Sigura? Nu cred ca e cuvantul pe care il caut. Precauta? Poate. Dar mai degraba sunt spontana.
Azi am reusit cu convingerea mea sa fac pe cineva sa faca un lucru nebunesc pe care in mod clar singura nu ar fi avut curaj. Si da ma simt bine. Pentru ca asa se traieste viata. Sa nu iti pese de ceea ce spune alti . Rasfoind prin hartiile mai vechi ca timpu am gasit o poezie dedicata tie intr-o anumita perioada. Oare iti mai aduci aminte?
"Stiu cand tu ma minti
Si imi ascunzi ce simti
Te vad mai schimbata
Nu vrei ajutata
Desi imi e frica
Stiu ca e ispita
Si de nu-i acum
Va mai fi pe drum!
Dar tu poti s-alegi
Tot tu poti sa stergi...
Gandestete bine
Daca e de tine...
Nu vreau sa ma bag
Daca plangi te sparg
Tu esti inocenta
Mult prea insistenta (uneori)
Fii independenta
Si cat mai directa.
Nu zic "nu iubi"
Da nu te tampi
Orice gest cel face
Ceva putred zace,
Iar tu n-ai sa simti
Singura te minti!
Si in postul asta am vrut sa scriu despre noi doua. Despre tot ce ne leaga. Da suna siropos. Si doamne ce tare ma enervezi uneori , mai ales atunci cand nu vrei sa vezi ceea ce e bine din tot ce iti spun sau te critic, probabil sentimentu e reciproc in situatiile asemanatoare.
Azi am fost plecata cu gandul la vremurile vechi. La cum ne-am cunoscut, de cate ori ne-am certat pana acum ( d 3 ori calumea) si toate cele. Si am ajuns la concluzia ca tu mi-ai oferit cu adevarat sentimentul ala ce il caut o viata intreaga si anume "siguranta" tu ai fost singura care ai fost si a doua zi tot acolo , tu!
Ciudat nu ? As putea sa spun ca esti sufletul meu pereche :)) Aiurea.
Da in fine. Prea multe detalii. Tot imi vin in cap imagini si imagini si iar si iar se deruleaza fara sfarsit. Nu pot sa le pun intr-o oarecare oridine , nu pot sa iti spun cat insemeni pentru mine si dak totusi as face asta, nu as fi eu ...
Sunt satula de atata critici, sunt satula sincer de viata asta si de miile de compromisuri.Daca tu nu ma intelegi atunci la cine sa ma astept sa o faca cu sinceritate?
Ma doare sufletul , ma doare inima, ma doare tot corpul si mintea imi da black out mai mereu. Incep sa cred ca ajung la capat de drum. Fiecare emotie imi paraseste corpul iar si din nou. Si da stiu probabil e iar un moment din ala de al meu prost.
Dar cineva imi tot repeta ca nu gandesc, ca doar arat bine si atat. Eu stiu ca nu'i asa , dar atunci de ce incep sa cred partea asta?
Daca nu imi folosesc capul , cum am atatea chesti postate aici ? De ce majoritatea apeleaza la un sfat de al meu si mai ales de ce eu rezolv problemele in general ?
E putin ciudat cum se intampla mai toate defapt. Dar unele piese parca nu fac parte din jocul meu, de ce totusi incerc sa le bag in peisaj ? In fine. Din nou prea multe in prea putin timp.
Nu imi ajunge timpul nici sa respir...
As vrea sa ne luam amandoua de mana asa cum faceam cand eram mai mici si sa ne plimbam pe malul mari, sa ne inchidem telefoanele si sa vorbim asa de aiurea... Sa numai stau sa ma uit la ceas si sa numai stiu cum sa ma impart.
Azi a fost iar o zi plina din multe altele. Si maine probabil va fi la fel... Astept weekendu cu nerabdare sa ies si sa uit de timp si de somn...
Astept sa treaca iar perioada cand imi uit sufletul in geanta :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu