Am trecut si peste ziua asta si am sa trec si peste seara asta cu aceiasi putere. Astept sa imi vad inelul la locul lui pe deget cu nerabdare. Ma urasc pentru ca am renuntat la el pentru ca sa fac un bine altcuiva, acum tot ce fac e sa ma zbat sa il vad inapoi pe deget, mic albastru si stralucitor ca intotdeuna. Imi aduc aminte promisiuni false de genu ca il voi avea inapoi si sa nu imi fac griji, dar bineinteles ca oameni au prostul obicei sa minta doar pentru a obtine ceea ce vor. In fine iar intru in prea multe detalii de genu .
Am inceput sa ma schimb iar. Ma schimb in bine. Imi cladesc viitorul in siguranta, azi am facut un nou pas spre alta viata. Am inceput sa rad mai des si fara ajutor , am inceput sa uit tot ce ma legat inevitabil de trecut. Am inceput sa las de la mine si sa trec peste mici detalii, am incercat sa uit tot ce ma facut candva vulnerabila.
Si lasand toata slabiciunea la o parte, ignorand ura ce bate de, departe , am invatat sa rad , sa plang cu aceiasi bucurie. Sa ofer un zambet acolo unde ar trebuie sa ofer o palma, sa ofer liniste acolo unde ar trebui sa urlu.
M-am imbracat in rochie rosie si m-am incaltat cu sandale negre cu toc si am pasit fin usor dincolo de noul prag. Un pic de eleganta , un pic de siguranta , un pic din toate construiesc o noua eu .
Ma indepartez de tot ce mi-a facut rau candva si ignorand toate detaliile ce normal m-ar fi scos din sarite , am grija sa nu ma impiedic si merg inainte.
Un buchet de trandafiri rosi ce imi sta asezati pe birou, parfumul lor imbietor ma face sa zbor intr-un alt tip de, decor.
Zilele ce trec una dupa alta , noptile ce se ineaca in marea sarata, luna plina ce apune dimineata.
As spune ca provocarea mi-a fost de ajuns , ma facut sa ajung acum acolo sus. Imi aduc aminte ca am iesit afara sarind in sus de bucurie ca am putut sa fac totul pe o simpla hartie. Tot din mine se bucura, dar ceva ma retinea sa arat si altora bucuria mea.
Am renuntat la emotii si tind spre relaxare, am renuntat la vise si partea spirituala tind spre exalare mintala
Imi intind bratele si imi astept finalul cu zambetul pe buze ca altadata. Nu imi pasa si imi este egal cu ce spune lumea asta proasta.
Am demonstrat inca odata ca pot face ceea ce mi-am propus atunci cand imi doresc sa o fac si nu atunci cand sunt obligata. Am aratat ca pot renunta la emotii si sa fiu de piatra , am aratat ca pot fi eu si la fel de repede am disparut.
Inca odata spun " cine stie cunoaste cine nu dispare la fel de repede cum a , aparut" !
Dorinta de nou ma persecuta lent si acut, dorinta de vechii ma tortureaza in trecut, prezentul e doar o minciuna frumoasa, viitorul un vis si-o speranta inca in viata.
Imi doresc o familie , un sot si un copil, imi doresc un caine si o casa frumoasa cu gard, imi doresc mai degraba o cabana la munte unde sa pot tine un cal . Imi doresc o nunta ca in povesti , imi doresc, da visez cai verzi pe , pereti :))
Zi dupa zi si noapte de noapte ma mint ca viata e frumoasa intr-un fel mai aparte.
Si inchei aici ca randuri pot fi multe , mai las o parte inchise departe acolo pe munte !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu