M-am trezit cu dor de vara... Cu dor de plecat departe de casa , departe de orasul asta. M-am trezit ca imi lipseste sa pierd noptiile pe strazi...Dorinta indeplinita. Maine seara pe vremea asta am sa fiu undeva departe , unde e multa galagie, alaturi de prieteni noi , ceva nou, ceva strain din nou.
Ma incanta ideea bineinteles. O provocare noua , o ieseala din weekendurile banale pierdute aiurea in fata pc-ului scriind despre nonsensuri.
Si sper ca la sfarsitul weekendului sa vin cu noutati, sa creez ceva fabulos din ce am sa incerc , din ce am sa vad si din ceea ce am sa aud.
Inca visez. Ma imaginez pe aceea plaja pustie , unde stelele se vad mai clar ca niciodata, unde valurile marii se izbesc de tarmul pusnic. Eu stand intinsa pe nisipul rece , trecandu-mi mana usor prin firele de nisip. Ma trec mici fiori cu gandul la zeciile de senzatii pe care le simt doar cand imi imaginez. Departe de zgomotele lumii , departe de probleme , departe de ura si iubire, departe pana si de persoana mea.
Am decis ca acolo unde merg sa iau doar o parte din mine, partea ce amuzanta. Sa las problemele acasa pentru o seara si sa ma sui in tren cu gandu doar ca am sa ma distrez.
Visez la genul asta de escapada parca de un secol jumate si numar orele, secundele pana cand am sa fiu in tren . Deja vad totul in mintea mea, se deruleaza ca un film vesel . Parca e perioada demult asteptata. Sunt atat de incantata de parca nu am mai fost niciodata .
Am aceiasi senzatia ca in prima zi cand am mers la munte. Mie dor de senzatia aia, clipa aia in care simti ca traiesti cu adevarat . Poate asta presimteam eu. Plecarea asta. Iesirea din rutina asta plicticoasa. Parca cu cat stau mai mult cu atat mai tare ma dor toate.
Inca putin si am sa fiu departe de casa :X
The show must go on
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu