14 mai 2011

Corect oare?


Recitind pagini lasate in urma... Ma fac sa zbier! Vorbeam de un gol ce ma facea sa ma inchid in mine si sa uit sa ma bucur de viata... Aveam stari de depresie cand stateam prea mult in casa... Am fost mereu asa... Da puteam sa las alea acolo inchise cu lunile si nu reuseau sa ma racaie cum  fac acum... Nu inteleg de ce mai am acel gol si acele resentimente... Poate le-am avut din totdeauna, poate defapt nu au disparut niciodata... Au fost bine inchise pana cand usa so fi deschis din greseala... Cheia cred ca stiu care a fost... Aceea zi care pentru alti li se pare o prostie pentru mine e cam fatala se pare... Ziua aia a schimbat cursul pe care il urmam... Pentru ca inca imi doresc sa uit sau macar o zi sa stea departe, nici lacrimile nu ma mai ajuta pentru ca numai sunt... Am plans prea mult in toti ani mei, cred ca sufletul meu daca am asa ceva a ajuns un zombie... rar am plans de bucurie... Nu a fost nimeni sa ma faca atat de fericita sa imi dea lacrimile... Sunt totusi atatea lucruri ce nu le-am facut,dar nu ma ajuta deloc sa imi doresc macar sa ma bucur de ele... Poate am repetat fraza asta de n ori... Si crezi ca e doar despre mine... Defapt ma dau exemplu pe mine... Sti cat de greu e sa vezi persoanele din preajma ta cum se consuma ca sa scoata un zambet de la tine? Sti cum e sa sti ca prezenta ta afecteaza enorm? Ca nu provoc decat certuri, mereu parand nemultumita, aroganta... De ce nu vede nimeni ce se petrece in mine... de ce nu e nimeni sa ma salveze de mine insumi? Dramatizez sunt constienta!  Da sunt un pahar plin trecut de refuz!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu