Data : 15/12/2010 Ora : 00 : 35 Mediu : Patru pereti
Stau pe jos si ascult muzica uitandu-ma suspect in jur… Realizez ca ma uit la personae care le cunosc de o viata, dar azi imi sunt total straine… Cu cine sunt ? De ce sunt aici? Ce simt ? Ma doare sau imi place ? Urasc sau iubesc ? Si de ce nu pot sa plang ? Incerc asta de mai bine de o zi, dar e in zadar… Sunt ca un cub de gheata in interior… Ma simt ca un monstru, ca o aratare fara suflet sau inima ?Daca am unde sunt ele acum ? Aiurez prea mult… Ma deprim… Cad in prapastie … Ma pierd si ma regasesc prea repede si raman in urma in loc sa inaintez… Dar STOP ! Suficient despre persoana mea…
Va-ti intrebat ce este Familia ? Daca chiar e posibil sa fim o familie ? Daca da… Din ce e formata ? Oky… spuneti rude sau prieteni apropiati , in general cei pe care ii considerati ca va cunosc indeajuns de bine…Ahaaa cum sa nu !!!… Bine, bine, dar unde sunt aceste persoane atunci cand ai nevoie de ele sau macar sa le auzi vocea, sa iti spuna macar o vorba ? De ce majoritatea cred ca bani pot inlocui afectiunea ?
Da… Poate e posibil, dar probabil la persoanele care traiesc dupa un program riguros si constant, planificat in detaliu… Totul devenind un obicei idiot, rutina de zi cu zi… Adio spontaneitate ! Dar si aici la un moment dat este o scapare de situatie care rastoarna cu curul in sus toata viata persoanei in cauza… Si ne intrebam de ce se intampla asta… De ce oare ? Pentru nimic nu-i perfect, mai ales noi oameni… Pentru ca daca toti am fii perfecti din toate punctele de vedere nu ar mai exista nici-un motiv sa ne schimbam in bine sau in rau… Totul ar fi de basm… Dar adio persoane speciale pentru tine, adio tu persoana speciala pentru altu/ alta ! Asa ca fiecare dintre noi are o latura sau mai multe a sufletului… Aceea este intuneric, lumina, dragoste, ura si etc…Slabiciuni sau puncte forte ! Asa ca sblabiciunile ( cele care credem fiecare ca le avem) le ascundem cat se poate de bine in gesturi,socializare si bla bla bla… O masca falsa… incerci sa pari ceea ce nu esti defapt, dar te face sa te simti mai bine deoarece persoanele din jur nu te vor sti niciodata altfel decat pari… De aceea este si bine si rau… bine ca nu iti stie nimeni slabiciunile si rau pentru ca nimeni nu te cunoaste cum ai vrea tu cand ai nevoie de un sfat sau o vorba care e total diferita de ceea ce iti doreai sa ti se spuna sau macar sperai de la persoana care cica te cunoaste ! Iar punctele forte le scoatem in evidenta, dar si alea selectate ca nu se stie cum se poate folosit de un punct forte sa te raneasca...Asa ca fiecare dintre noi avem ceva ce ascundem voluntar sau involuntar indiferent ca e in familie,prieteni , relati si etc.. Mereu va fi ceva ce o sa ascundem…
Iar intru in depresie si ma simt atat de goala,abandonata…. Interiorul meu e distrus, sangereaza in abudenta… De ce nimeni nu vede dincolo de falsa masca pe care o port mereu ? Le las indici, porti deschise, dau sanse si sanse, dar nimeni nu e atent sau nu stie sa le foloseasca….
Intelegere, compasiune, bunatate, mila, bucurie, dragoste, s.a. Wow ce de cuvinte… Care e definitia fiecaruia ? Probabil stiu sau stiam, dar in momentul de fata numai stiu nici sa deosebesc culorile... O masca plina de optimism perfecta pentru a ascunde exact contrariul interiorul, sufletul meu prost… Asta daca am sau probabil am avut si cel mai probabil l-am amanetat pentru ca nu’s capabila sa simt nimic bun… Da simt… ura, atat de multa ura, rautatea aia meschina, dorinta arzatoare de a face rau…
Raman blocata, fara cuvinte, in mijlocul patului si las agenda sa imi alunece din mana… Ma uit in dreapta mea vad numai irascibilitate si neintelegere (trecutul), ma uit in fata si vad dragoste, intelegere compasiune (prezentu) ajung sa ma uit si in stanga mea, dar e gol, nimic pur si simplu nimic… Unde e ( viitorul) ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu