16 dec. 2012

Wonderland

Si daca v-as spune ca totul sa indeplinit. Pas cu pas , dorinta cu dorinta doar cu putina rabdare si incredere ? Mai crede ?
 Eh bine e inca putin confuz , putin in ceata  , putin ireal . Dar intr-un final am ajuns Doamna Popescu sti ? 
Poate nu e un vis demn de o copila de 21 d ani , dar e ceva ce eu mi-am dorit , ne-am dorit .
Ne-am oferit un fel de siguranta , uitand de nosalanta si ne bucuram din plin de ceea ce ne ofera viata asta buna sau rea .
Si n-am mai scris de ceva vreme , nici de probleme , nici de , dileme si nici de munca .
Am prieteni ce imi sunt aproape in orice clipa , am un sot si am o familie ce sunt acolo cand problemele vin cu miile .
Uneori ma agit prea mult gandindu-ma de una singura ce sa fac si cum sa o scot la capat , apoi abea asa prin treacat imi aduc aminte "Nu esti singura"
Ci am doar momente de singuratate ca acestea . Cand ma gandesc la toate cele . La ce a ramas in urma , la ceea ce a mers inainte , la cuvinte , la momente si la vise .
Caut speranta , caut distanta ce defineste realitatea de aceasta lume minunata.
Si imi vine in cap o vorba "sunt impacat cu gandul ca intr-o zi o sa iti vina si tie randu''
Da uite ca mia venit si mie randul sa ma bucur de cineva care ma iubeste si nu doar isi bate joc ... E corect jocul se pare .... Deci sa zicem ca trecutul face parte din uitare ?
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu