Writing

O lumanare si coaja de portocala in vine in minte ... De ce? Mananc portocale la lumina lumanarii asa suna un status undeva in februarie 2010.
Interesant e ca inca imi aduc aminte ... Si ma simt rece si lipsita de sens... Parca toata lumea e inchisa in ea insusi. Numai discut decat despre probleme ... Despre mine cand ? Dar despre tine ? Numai simt ca ma cunosc ... Am uitat cine sunt . Am uitat de cate sunt capabila si mai ales am uitat sensul acestei povesti. Am impresia ca mereu sunt luata la misto . Ca am devenit fata aia tipica ... Tipa aia banala ... De ce ma simt asa? De ce ?
Uneori clachez si imi vine sa pun armele jos si sa incetez cu tot. Sentimente, vorbe , inimi, minti incurcate...Mie greu sa imi dezlipesc privirea fixata pe un glob de cristal ... Mie greu sa zambesc . Nu inteleg ... De parca nu ar fi starea mea. 
In mintea mea viscoleste cu amintiri bine indesate intr-un dulap cu cifru ... Care era combinatia ? Isi aminteste cineva?
Vin rosu , rochie lunga, noptii albe , zile calde , priviri pierdute in volvura marii ... Wtf ?
Prea multe ... Cu cine sa vorbesc, cu cine sa discut fara sa ma acuze, fara sa ma critice ci doar sa ma asculte. Sa vada sensul bun al lucrurilor petrecute .
As vorbi neincetat, as scrie tot ce se afla in mintea mea. Despre toate momentele, sentimentele .. Despre cat iubesc si ce urasc mai mult ... As spune toate nonsensurile bune de aberat, distrat ... 
Imi trebuie o matura sau cam asa ceva . Sa imi matur coridoarele minti mele . Sa aspir toate gandurile rele si imi trebui un burete sa sterg toata clipele acele negre ce inca le visez si inca le retraiesc.
Am un vis care se tot repeta . Sunt o straina , iar tu ma ignori ... Sunt un copil abandonat in haos fara nici-o fusta de care sa ma agat... Fara pic de mila , treceti si ma lasati sa zac ...
E doar subinconstientul meu la ceea ce imi faceti defapt ... Ma ignorati , ma atacati si mai ales nu ma ascultati ...
Imi lipseste ceva... Cine e dispus sa caute ceva ce nici eu nu stiu macar ? Am obosit sa cad , dar mai ales sa ma ridic, si am obosit sa caut ceva ce nu exista ...
Am obosit sa scriu mereu in zadar ...