28 mai 2013

I did

Toti am facut cate putin din fiecare nebunie ... Am iubit pentru prima data, a doua , a treia. Am iubit chiar si cu inima franta sau facuta bucatele. Nu ne-am oprit in loc si mai ales nu ne-am oprit speranta ... Am ingropat fiecare morti si vii . Am ranit si am fost raniti, am mintit si am fost mintiti. Cunoasteti sentimentul?
Am facut tot ce mi-a stat in puteri: am iubit, am urat, am sperat, am disperat, am mintit, am ranit , am lasat oameni in urma, dar niciodata n-am uitat de unde am plecat si care imi sunt prieteni cu adevarat.
Am avut o discutie de curand despre prietenie, loialitate , bani , rasturnari de situatie... si am fost socata de mentalitatea lui/ ei . Toti gandim atat de, diferit. Toti ne credem atat de importanti .. Nimeni nu este de nivelul nostru.
De ce asa? Nu inteleg? Nu toti suntem oameni? Ne desparte o suma de bani , o meserie si o facultate in plus?
Poate. Dar eu inca sper la dragoste fara nivel , prietenie nesfarsita si oameni mai buni. 
Tot sperand mi-am facut viata un haos, rareori m-am bucurat cu adevarat de o clipa de liniste. Dar nu regret nici macar o clipa trecutul meu stii ?
M-am bucurat intens de fiecare plimbare pe motocicleta, de fiecare cursa nebuna si ilegala. Am suras la vederea apusului, am tremurat de emotie la primul sarut, mi-a fost frica de pierdere si de esec, de caderea si de nerespect. Dar am triumfat dupa fiecare lovitura. Mi-am oprit umanitate uneori si am fost ceea mai groaznica fiinta, dar chiar si asa am iubit un suflet cald . Chiar daca am suferit dupa fiecare esec , am biruit peste asteptari. Suntem in toiul vietii de ce sa ne oprim din nebunii? De ce sa ramanem fideli unei vieti calme? De ce ai nevoie de siguranta cuiva cand singura persoana ce poate sa iti ofere asta esti tu insusi...
De ce avem nevoie? De incredere, de speranta, de viata si de nebunia ei, de frica, de esec, de regrete si nemultumiri. De asta avem nevoie ca sa ne motiveze sa speram ca va fii mai bine. Stii? Va fii mai bine doar daca faci tu sa iti fie mai bine .
Am lasat resentimentele la o parte, am uitat cum e sa urasti pe cineva mai mult decat orice. Am iertat si m-am bucurat de constiinta. Am asteptat si am fost entuziazmata de rezultat. Dar se poate si mai bine, se poate si mai rau . Totul depinde de curajul tau.
Te plictisesti ?Bun. Citeste o carte , iesi afara , fa ceva. Nemultumit de locul de munca? Bun . Da-ti demisia cauta altceva. De ce sa traiesti dupa ierarhie cand poti trai dupa propiile tale reguli? Ceva te blocheaza sa visezi? Bun exista butonul "erase" undeva acolo in capusorul tau. Tie frica de pierdere? Si mie , dar  nu poti face nimic sa opresti asta, dar in schimb te poti bucura de fiecare moment ca si cum ar fii ultimu.
Numai sta. Deja ai pierdut un timp pretios... Pentru tine , pentru aceea inima a ta. 
Pastreaza ritmul , nu-l lasa doar sa palpaie . Ascultati inima, nu o lasa sa se inabuseasca in ritmul cardiac. Potolesteti setea de viata . Nu vei regreta. Exista deja ceva ce ai ratat. 
Doar fa ceva...


©Popescu Elena

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu