Si stand pe nisipu rece si uitandu-ma spre mare alaturi de fratimiu si d catelul nostru ony. Ochii lui de un albastru spre alb parca hipnotiza pana si marea, dar am lasat toate acestea deoparte si am stat si m-am gandit la tot ce tine de viata mea: familie,iubit si prieteni si am realizat pentru a nu stiu cata oara ca imi e atat de bine cand sunt toti uniti. Sunt mai buna cu tine , cu voi . Imi dati puterea de a merge pe un drum bun chiar daca mai explodez. Asa imi este caracteru si in plus daca nu as face asta nu as fi eu probabil. Dar imi este dor , nu stiu exact de ce sau de cine , dar de fiecare data cand imi aduc aminte simt un gol si ma gandesc inevitabil unde am gresit sau ce am omis. Si as vrea sa imi cer scuze fata de cei ce i-am ranit si le-am vorbit urat si as vrea sa ma pot ierta cei cu care numai tin legatura din nu stiu ce motiv mai stiu eu :( ... Uneori e chiar greu sa traiesti cu constiinta incarcata , fara sa nu te intrebi daca pe lumea asta mai este cineva care se mai gandeste la tine ... Nu stiu exact unde vreau sa ajung sau macar daca vreau sa plec de pe loc, dar am zile cand ma simt extraordinar si zile in care nu as vrea nici macar sa deschid ochii pentru ca mie greu si mie dor. Un dor nebun de altadata, dar spun ca e mai bine asa si sa ma indepartez cu pasi inceti spre alceva si chiar daca nu imi va fi bine si chiar daca imi va fi mai dor si mai greu nu voi spune nimanui.
Azi sunt un pic confuza, acum rad si peste 5 minute plang si ma gandesc la lucruri care ma ranesc involuntar. Pun mana pe telefon dar ma trezesc ca nu stiu pe cine as vrea sa sun. Sa sun sa spun ce? Si ma gandesc ca este un alt rol sau o alta fata de a mea de care nu pot scapa, dar imi spun ca sunt mai buna cu tine decat singura. Am un motiv sa lupt si sa ma tin pe un singur deoarece tu ma faci mai buna decat pana am fost. Si poate unii spun ca mai calcat in picioare dar stai linistit ei m-au ranit de mult mai multe ori decat ai putea sa o faci tu , dar totusi i-am iertat desi tin minte perfect fiecare clipa cand ma facut sa vars lacrimi si sa ma faca sa regret ziua in care m-am nascut. Da am trecut peste , a fost doar etapa ca multe altele care o sa vina . Au fost doar planuri care s-a destramat ca deobicei. M-am obisnuit cu ideea demult ca planurile nu tin niciodata. Iar acum tot ce pot sa fac e sa alung starea negativa si sa ma bucur de ce imi este dat. De momentele dragi in familie, de dragostea prietenului si de suportul prietenilor , restu sa se duca de unde au venit ... Daca m-au lovit sa nu cumva sa incerce sa ma ajute sa ma ridic :)) ... E mai usor sa pleci decat sa ramai sa lupti, e mai usor sa ataci si sa faci o persoana sa te urasca decat sa ai rabdare si sa o faci sa te iubeasca, e mai usor sa fii indiferent decat sa arati ca iti pasa. Iar toate lucrurile negative nu duc la nimic bun ci doar indeparteaza pe cel ce vrei sa il apropi dar cati stim asta? Prea putini si unii din astia care totusi stim practicam mai mult de jumate din cate am zis ... :)) de ce? Frica de a nu fii raniti iar si iar :))
Dar eu zic ca e mai bine cu acel cineva decat fara !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu