Until

In mintea mea deja am omorat tot ce imi statea in cale... Si sunt undeva in josul  prapastiei. Cauta-ma..
Din ras , am dat in plans , dar am simtit doar senzatia de cald pe fata mea. A trebuit sa ma privesc in oglinda sa imi dau seama ca sunt eu ... Dar sunt eu ?
Aceea fata cu acele cearcane ingrijoratoare? Am senzatia ca numai sunt eu. Ca sunt diferita , ca e ceva schimbat... Poate vremea!
Am o amprenta asupra vietii mele candva . Am o vaga idee de cum ar fi trebuit sa fiu acum, dar sunt cam putin departe de acel drum...
Nimanui nu ii mai pasa daca sunt suparata si de ce sunt . Si la cei care ma asteptam sa faca totul pentru mine sau macar sa dea impresia unde sunt ? La cativa centrimetri de mine uneori.
In mintea mea se da deja o mare batalie . Pentru ce ? Numai inima mea stie . In loc sa ma simt puternica , ma simt mica si uitata de lume sau mai degraba calcata in picioare.
De ce numai reusesc sa ies de aici? Ma mai aude cineva? Sau ma auziti , dar pentru voi sunt inexistenta? 
Incerc sa respir , si tot mai astept ca un copil mic si naiv cate un mesaj de noapte buna sau de buna dimineata atunci cand nu esti ...
Tot mai astept un "te iubesc" cand nu ma astept si chiar de nu ne este bine , macar atat.
Dar in loc de asta , exista multa tacere, tachinare... Inteleg. Stiu de ce. Stiu ca o pot si opri, dar de ce tot eu ? 
Vezi tu... Am promis, m-am jurat ca inapoi aici numai ma intorc, dar totusi sunt aici si tu tot te astepti sa fac eu lucrurile sa mearga la fel ca si prima si a doua si a treia data...
Intrebarea mea este aceiasi "De ce tot eu ?' ...
Tu mi-ai spus ca sunt lumea ta. Ca viata ta nu exista fara mine, ei bine sunt aici... Conteaza? Tot am impresia ca cer prea mult. Oare nu imi e de ajuns ca sunt ca si orfana ? 
In fiecare zi , minut, secunda gandul de maine ma cuprinde mai rau ca niciodata.
Numai ascult muzica ci dau din colt in colt... Numai spun cuvinte ce altadata erau cu un folos. Parca vorbesc cu ura si mult acid in suflet. Parca numai vad decat negru ce imi sta pe fata. Numai am lacrimi ci doar picaturi de apa calda , numai am inima ci doar o durere in suflet.. Si gandul ce ma bantuie in nestiire e despre ceva ce am sa fac sau am sa rup din mine. Ma tot intreb care va fii rezultatul. O alta eu din ce in ce mai rece sau o femeie usor de pus cu fata la pamant.
Ma obsedeaza incet incet greseala asta, si inca ma intreb "de ce eu ?" . Numai stiu unde sa imi mai gasesc puterea sa ma ridic si din asta. Numai stiu unde sa privesc sa vad si alceva in afara de alt iad ... Ma simt inutila.parasita de speranta... Ma simt grea... Oare e ceva ce ma va ajuta vreodata?