15 iul. 2011

Deja Vu


Poate e o prostie sau poate nu e! Depinde majoritatea chestiilor s-au adeverit… Nu pot descrie ceea ce presimt… O imensa teama… E provocata de un anume ton si intretinuta din simturi… Ceva se va intampla… Mie sau tie sau cuiva drag noua… Sau poate despre noi 2 e vorba nu stiu! Dar teama asta ma face sa ma plimb dintr-un colt in altu si ma racaie maxim! As vrea sa pot avea cu cine sa discut, dar fara draci si aberati sau critici inutile care mai rau ma fac sa ma simt decat sa ma calmeze… Uneori nu nimerim bine cu reactiile noastre! Ne credem justitiari ai dreptii! Drepturile fiecaruia… Dar unde e intelegerea… Eu recunosc ca nu inteleg, am uitat de mult cum se intelege un om pentru nu imi e oferita aceea intelegere, poate doar din vorbe! Mi se cer sa trec singura prin impasuri si piedici… Chiar si atunci cand imi este intinsa o mana de ajutor mi se scot ochii dupaia… Numai suport… Imi tin corpul tremurand in brate si ma chinui sa ma opresc din plans… Ce poate fi? Ce se poate intampla din nou? As vrea sa am macar cu cine sa vorbesc , sa ma distraga de la chestia asta... Pe tine nu vreau sa te incarc si tonul tau mai mult imi starneste teama decat dragoste si compasiune... Simt oarecare scarba sa zic asa in vocea ta! O, oarecare plictiseala si mi se pare ca am devenit un stres pentru majoritatea... O piedica pentru uni... Nu ma pot pronunta la cineva anume! Dar asta simt si din vorbe asta se intelege! Uni zic ca inteleg ce vreau, dar e o minciuna... Vorbeste in adevaratul sens al cuvantului ca sa nu se inteleaga alceva! De ce am impresia si tu o susti fara sa iti dai seama sau o faci intentionat ca se va termina in modul asta tot ce am cladit? Poate n-am curaj sa deschid subiecte ce ma framanta face to face,dar macar le las undeva sa le poti vedea, dar tu nu faci ceva sa le intele, ba din contra 'te faci ca nu le vezi'... Ma intreb:"Lasitatea are mai multe forme de a se prezenta? ",
- De ce unu din noi nu poate sa sparga gheata asa cum a fost candva?
Ma omora pe dinauntru batalia ironica din capul meu... Ma face sa devin insensibila, indiferenta, aroganta si deplasata...
Ma intreb uneori daca am ramas aici (img)... Pentru ca numai la asta ma gandesc... Ca oricat am incerca numai vom fi asa... 
Sprijita cu capul in maini ca si cum as fi acolo... Ma uit la imagini... Imaginile din capul meu .. Amintirile alea vii! 
Mi se pare ca au trecut mileni de cand ne purtam prosteste si alergam de mana in acel parc banal... Am trecut un pod care sub el sunt lacrimile mele de-a lungu timpului adunate... 
(Poza din stanga) E un loc special, pentru noi deloc banal! Remember!
Tr postat in urma cu ceva zile...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu