8 iun. 2011

Dark&Destiny

Probabil nu o sa ma pot intelege vreodata…Si o sa incerc sa nu ma mai subestimez... Chiar de ma cunosc cel mai bine se pare ca in unele momente ma insel chiar eu cu privire la actiunile ce le fac neprevazute.... Candva gandeam la rece, analitic si cu un pic de simt al umorului... Acum pun prea mult suflet in tot... Am lasat usa la seif poate prea mult deschisa... Sunt un val de emotii in fiecare minut... Sensibila, atat de usor de ranit, am nevoie de sustinere, sprijin, un umar pe care sa plang cand ma apuca... Am momente din ce in ce mai dese, de , depresie ... Ma inchid in capul meu... Si ma oftic ca cica toata lumea e acolo jos in timp ce eu sunt sus si nu le raspund cica... Dar defapt eu cer disperata ajutorul, arat pe fata ca am nevoie sa discut, las si in scris, dar am devenit prea plictisitioare... Cer prea multe dovezi, gresesc de prea multe ori si mereu sunt neinteleasa... Dar tot ce vreau si poate e ultimul lucru cel mai cer... E sa fiu auzita!!! Ascultata! Chiar atat demult plictiseste vorbele mele ? Chiar atat de inumana sunt ? Chiar numai insemn nimic pentru lumea asta?
OK! Destul despre mine...
Mai iti aduci aminte ? Visele noastre? Legamantele noastre? Unde a prins dragostea noastra radacini ? Poate is prea siropoasa , dar as vrea sa cauti adanc in capul tau ... Cand ne-am schimbat atat de mult ? Cand am inceput sa ne mintim si sa ne despartim pe drum? Chiar nu iti e dor de tine asa cum erai atunci ? Chiar nu iti e dor de relatia noastra ? 
Mai ti minte partea asta din tine: 
''Another dream…
Another world
The second sunshine
In a row
Her lips, her mouth
Her mind, her thoughts
Is all I can think about
And I think that is to soon
For me to assume
That is something more
Than I ever thought before
Something special
Something real
Something than I never thought
That will appear
I’m like in a fairy tale
Like that prince that found
His precious pearl
Am I a dreamer?
Or i’m not
We will soon find out
And when will do
Il think at you
You’l always be
My bandit queen""



Si da recunosc e si vina mea  te-ai schimbat... Vina mea ca te-ai indepartat... Vina mea ca iti e teama sa vorbesti cu mine... Vina mea ca ma minti... Dar ma pot schimba... NE putem schimba... Putem sa ne tinem de promisiunile ce ni le-am facut odata... Putem!! Dar tu vrei cu adevarat?
Atatea rasarituri de soare ce am prins, atatea apusuri de care am fugit... Tinandu-ne de maini si atingandu-ne buzele din ce in ce mai rar...
Un apus si poate o sa fie mai multe pe care le voi prinde singura, dar scriu asta cu speranta ca nu va fi asa ... Ca tu vei fi acolo si nu vei renunta... Asa cum mi-ai promis odata...
As putea pleca sau as putea sta ... Depinde si de decizia ta.... Te rog!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu