Cu ce sa incep , cu ce sa termin?! Aseara luna plina in sfarsit. Si cand a rasarit mie sincer nu mi-a pasat. Eram pe alta planeta. Planeta detaliilor, planeta cunoasteri celui de langa. Am observat si cel mai mic detaliu si odata cu asta am observat ca din nou mi-am iesit de sub control. Am pierdut directia . Am ajuns sa incep sa turbez, sa rad singura, sa plang si sa stiu totul despre alti mai putin despre mine.
Am ajuns sa numai stiu sa mint, am ajuns sa fiu eu sincera? Clar nu e bine. Nu stiu in care rol sunt acum, am incurcat rolurile si numai stiu care sunt eu .
Luna plina nu a facut decat sa imi aduca aminte doar o parte din ce imi placea odata.
Prea multe detalii si am inceput iara sa ma uit in spate , iara am inceput sa rasfoiesc amintiri ce ar fi trebuit sa fie ingropate demult.
Am revenit la stilul de dinainte, multi prieteni si toti falsi, haine care atrag atentia si bineinteles ca din totdeauna urasc soarele .
Am plecat amortita azi dimineata spre munca , pe fuga ca din nou era sa intarzi. Spre deosebire de alte zile , azi a fost ok, dar cand am iesit de la munca am simtit ca o i-au razna. Au fost de ajuns 5 minute sa stau in soare si am devenit cea mai irascibila persoana de pe pamant. Urasc caldura atat de mult precum urasc si iarna.
Brusc imi aduc aminte ceva ...
FOREVER
Ce scrie pe bratara mea ... Dar nimic nu e pentru totdeauna. Stii as putea promite ca nu voi pleca niciodata, aseara as fii vrut sa te sun si sa iti spun " Eu pot promite ca nu voi pleca niciodata, dar tu imi poti promite ca vei ramane pentru totdeauna? Ca poate voi avea un inel candva?" Nu stiu cum, dar brusc mi-a trecut cand m-am trezit dimineata. E ca si cum a fost un vis . As putea promite si chiar m-as tine de promisiunile mele, dar mai bine nu.
Siguranta e un cuvant ce cuprinde multe si nu stii ce anume te face sigur, poate siguranta de la curent :)) !
Un inel? O promisiune? Totusi promisiunea e doar o alta vorba, inelul e ceva palpabil. Si nu il vreau pe degetu de la mana dreapta ci pe aia de la mana stanga. Cred ca am inebunit. Presimt ca toti se vor intreba de ce mi-as dori asa ceva! Doar eu stiu raspunsul , ala sincer in sinea mea , restu stiu doar un adevar modificat :))
Sunt foarte plictisita de relatii , extraordinar de plictisita... Vreau ceva nou. Nou in tot sensul cuvantului. Vreau sa plec de acasa , vreau cand ma trezesc dimineata sa fiu doar eu cu cineva ., sa am cheile mele si sa vin si plec la orice ora vreau...
E doar o faza zic in sinea mea, dar singuratatea asta ma apasa, vreau si eu sa ma trezesc langa altcineva decat langa locul gol de langa mine, vreau si vreau multe , dar eu stau si astept. Nu stiu ce am impresia ca tot fac , faza e ca nu fac nimic, stau si stau si trece timpul si tot trece ...
Zambesc ca in sfarsit apune soarele, momentul preferat al zilei pentru mine. Zambesc ca in curand am sa dispar in lumea mea si toate aceste gaduri vor ramane aici , acolo nu voi lua cu mine decat rolele si mp3-ul...
Las apa sa curga usor pe pielea mea , las gandurile sa plece departe de sinea mea .
E timpul sa las sa curga totul de la sine, sa numai imi pese de ceea ce poate sa urmeze maine, sa traiesc clipa asa cum faceam altadata , sa las totul balta ca si cum nu s-a intamplat niciodata .
Forever & Never doua cuvinte imposibile !
boOOM
Apus pe pielea mea sub jet de apa. Stii senzatia aia de libertate? Cand totul dispare din jurul tau. Inca vad soarele pe pielea mea ce facea picaturile de apa sa straluceasca ca diamantele. Relaxare, miile de ganduri ce dispar. Nu pot descrie exact in cuvinte ceea ce am vazut si am simtit in acelasi timp. A fost ceva nou cu siguranta. Tot ce imi aduc aminte e ca intindeam mana sa prind ceva , apoi am realizat ca nu am ce sa prind:)) . Un moment inconstient, incercarea de a prinde ceva ce nu exista.
Momente de pus in rama !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu