What soon becomes

Devin fara sa vreau un morman de tacere ... Un gram de liniste ce se asterne. Parca azi luna imi lumineaza mai clar drumul meu intunecat. Si parca vorbele tale nerostite numai imi rasuna in minte in minute inzecite. Am ajuns acasa cu gandul dea scrie ceva ce am pierdut pe drum . As fii vrut sa scriu de nemultumire sau de faptul care ma deranjeaza cel mai mult, dar am renuntat in zadar la ideea asta ... Am renuntat pentru mine ca altii ce isi doresc sa afle ceea ce simt cu adevarat. Sa vina sa ma ia in brate si sa ma faca sa spun vorbe ce sunt de ascultat.  Urasc faptul ca sunt de parca nu exist. Urasc faptul ca ma complic. Urasc mai ales ca ma compromit. De ce promit? Si mai ales de ce tot cred in vorbe spuse in directia opusa vantului? Parca in fiecare zi ma indepartez tot mai tare de subiect, si parca tot odata devin doar un obiect ce a trecut acolo prin vizita ...
In curand toate astea vor deveni doar niste pietre scrise si batute de apa si soarta. Si nu pentru ca asa a fost sa fie ci pentru ca asa am lasat sa devina...
Numai simt dragostea aia din glasul tau, din atingerea ta ... Dragostea aia disperata de mine , de prezenta mea ... Totul intervine , pana si un fir de praf. Totul devine doar poze dintr-un vechii album pus la pastrat...  Am decis sa conserv toata dragostea asta si sa nu o las sa se piarda pentru alte cuvinte cutremurate de o voce instabila pe sine .
Am decis sa ma rupt de filmuletele alea parca luate din basme pentru ca nu ma fac decat sa plang si sa imi doresc tot mai tare si tot mai constient sa ma intorc in trecut...
Ma amagesc zilnic cu ideea ca poate va fii mai bine . Poate nu azi si poate maine. Dar de cand am inceput sa ma incred eu intr-un poate? Deobicei acel poate = Nu . sau cel putin asa a fost la mine . De ce nu avem puterea si ne facem iluzii cu ceea ce stim ca deja am pierdut ? Oare ca mereu doare din ce in ce mai tare? Sau pur si simplu pentru ca increderea noastra oarba ne lasa muti ? Ma simt abandonata intr-o padure demult uitata si parca nu am nici o carare sa ma duca undeva. Sunt blocata aici la mijloc si parca simt ca nu pot face nimic . Decat sa astept si tot astept si parca astept de ani intregi . Asa ca ma intreb in mod inconstient : Ce va deveni toata asta in curand? 

Ash

De ce am in suflet numai scrum si jar ? De ce ma simt asa perfida si atat de uitata? Sa fie doar o stare ? Cu cateva minute in urma am realizat ca numai ma doare . Am tremurat la gandul sincer si am suflat cu putere spre altceva tare . Am renuntat sa mai cred in bine si la vise de copil . Pentru ca azi am realizat ca niciodata nu se va intampla ce as putea sa stiu. Imi trec prin fata zilnic diferite cupluri de oameni casatoriti, urmaresc cu admiratie verighetele ce le poarta si stiu ca eu nu am sa pot fi asa . Imi complic singura viata si la fel imi opresc si bataile inimi cu fiecare lovitura ce o incasez si de fiecare data din ce in ce mai tare . M-am tot saturat sa cad in genunchi mei dezgoliti si apoi sa ma ridic iara.
Am deci sa raman jos , am decis sa spun nu , am decis sa treaca timpul.
Secundele mele pretioase trec si odata cu ele si altceva . Incep sa ma simt din ce in ce mai putin vie , incep sa cred ca numai e loc  de prostie . Imi aduc aminte de vremurile bune si incep sa ma amuz ca pentru o clipa de fericire platim inzecit de mult ... Avem tendita de a ne distruge si de fiecare data in alt mod . Dar de data asta spun nu si prefer altceva. Prefer sa uit , sa merg si sa ascult muzica in tacere, prefer sa rad si sa uit de lacrimi ce provoaca durere. Cineva mi-a spus ceva important abea realizat acum "Daca asa a fost sa fie va fii incontinuare" . Dar asta nu inseamna ca toata viata mea se va opri doar in speranta ca poate va mai fii . Imi arunc propia speranta jos si o calc in picioare zdravan , renunt la a numai face nimic in favoarea constructiei . Imi indrept spatele si imi deschid ochii spre o noua perspectiva. Si poate cateodata ma intorc in contra sens si incerc sa mai vad cate ceva, dar hey girl viata merge inainte , nu inapoi asa cum crede-ai tu .
Numai inchide ochii apoi cautati controlul pentru ca e deja pierdut ... In negura ploii de afara, m-am sters pe pres de toate iluziile si dorintele neindeplinite . Am lasat ploaia sa imi spele pacatele si am aruncat tot ce ma face sa ma inec . Uneori nu ma inteleg de ce detest atat de mult frigul cand eu in general sunt o persoana rece . Nevoie de ceva cald ma face sa ma cutremur cand dau de frig si de orice lucru in general rece .Crede-am ca indiferenta doare , dar se pare ca nu doare chiar asa tare ... te obisnuiesti , te plictisesti si devine un sentiment placut de nebagat in seama . 
Si se pare ca numai imi face bine sa vorbesc , sa vorbesc despre mine sau de ce ma doare inauntru meu. Am avut un sentiment ciudat, de parca am ramas goala si am amutit ceva mai mult de un moment, mi-am luat o suvita de par si am inceput sa o intorc la infinit si nu mi-am dat seama decat dupa ceva timp de faptul ca urasc sa imi ating parul . Dar se spune ca e un nou inceput pentru toate . O noua etapa , o scara din ce in ce mai inalta . Atatea trepte urcate in zadar , le-am sarit inapoi dintr-o singura miscare .
Ii ascult inima cum ii bate si stiu ca e singurul suflet care nu ar face ceva sa ma raneasca . Cel putin nu voluntar . Si ma iarta de fiecare data cand plec si uit sa ma mai intorc, si ma primeste cald si sta aici cand numai e nimeni in preajma mea . Poate daca ar fi om poate ar gasi si cuvintele potrivite ce imi trebuie adresate corect . Renunt sa mai vorbesc , sa mai decid ceea ce nu stiu inca daca este corect ... 

Same story ... Same shit

Este o poveste

Despre o dragoste

Ce a fost si nu mai este...

Este genul al carui sfarsit

A fost inca de la inceput sortit...

Este vorba de un baiat si de o fata

Ce mult s-au iubit odata

Care-ar fi facut orice in iubire

Si dragostea ii rasplatea cu fericire...

Totul a fost minunat

Pana-ntro zi cand s-a-ntamplat...

Acest baiat,

Vorbindu-i i-a explicat:

"Nu te mai vreau,

M-am saturat...

Am deja pe-altcineva

Nu mai am nevoie de dragostea ta..."

De-atunci viata ei n-a mai contat

Deoarece a tot sperat

Ca intorcandu-se sa-i redea fericirea

Si impreuna sa redescopere iubirea,,,

A stat doi ani tot asteptand

Iar el tot neaparand

In mintea ei s-a-nfiripat un gand...

Moartea o vedea ca pe-o alinare

Pentru suferinta ei cea mare...

By Something S !

Happy Times :X

Totul vine si totul pleaca parca asa am spus. Uite ca durerea a trecut. Uite-ma iar zambind si stand in picioare de parca nimic nu s-a intamplat . Parca am mai mult chef de viata decat deobicei. Si astept cu nerabdare sa vina maine seara . Am un chef nebun de somn si o pofta de mancare brusca. Am un chef demential sa rad cu pofta si sa incerc sa nu ma abtin. Radiez ca un bibelou nou nou . 
Deja imi e dor de seara care a trecut si deja imi lipseste ziua de maine . 
Si parca deodata si cam mereu atunci cand sunt fericita nu imi gasesc cuvintele potrivite sa multumesc sau sa descriu ceea ce simt .
Ma simt frumoasa si iubibila :)) , ma simt iar cu capul in nori si poate chiar dincolo de ei . Si tot ce ma oftic e ca nu stelele azi la fel ca ieri nu vor sa iasa sa fie admirate . 
Urmeaza un timp fericit. Urmeaza ca ochii mei sa emane o lumina de multumire ... 

Tuis in perpetuum

Am lasat usa intredeschisa si m-am rastit... Mi sa spus in urma cu cateva ore ca am cei mai frumosi ochii , dar si cei mai tristi. Ca ei au o lumina aparte si sclipesc a nemultumire. Ca am un ten alb ca zapada si o piele fina ca matasea . Ca nu poate intelege de ce mi se schimba atat de , des culoare lor , parca persista sa induca in eroare la fel ca si mine .
Ma opresc cateva momente , ma gandesc apoi am apas butonul " delete" dupa impuls.
Am fost afara si am reusit sa imi reintru in piele. Am avut cel mai frumos trick si cel mai grandios . Ma simt multumita de mine. Am zambit ca un copil mic cand vede pentru prima data o jucarie si mai ca am tipat de fericire . Am reusit imi zic . Din nou . Sunt iara eu .
Crede-am ca lumea este pierduta, dar e intacta si am atatea de facut . Iar nu simt cand trec orele si parca vad ca n-am sa reusesc sa ma trezesc dimineata. Ma asteapta o noua zi de munca si multe notiuni de matematica ...
Nu stiu exact ce am facut , ce am rupt , ce am aruncat si nu tin neaparat sa imi amintesc .
Ma bucur doar ca am scapat de tot  ce ma tinea culcata jos, de tot ce ma orbea si de tot ce ma racea . M-am indeparat de toate astea in foarte putin timp. Imi place sa imi dobor propiile recorduri. 
Ma bucur iar de libertate totala ca altadata . Si am scapat de boala necurata de a ma uita incontinuu la telofon ( pentru ca oricum nu are sa sune ) ... 
Am doar un sentiment ciudat in corp si cam inconfortabil , dar probabil e o stare generalizata de oboseala ... 
Pana la urma toate trec si m-am convins de ceva Amare et Vis nu va exista cum nu va exista nici Tuis in Perpetuum ...  Ci va exista Obliviscatur te in æternum!

Need to write ...

Am nevoie sa scriu si sa nu uit ce simt . Am incetat sa mai plang sau sa mai vorbesc in zadar . Am ridicat capul sus printre fulgi de nea. Am ras si am vorbit ca din inima mea.
Am renuntat sa mai spun povesti nefericite. Sunt plina de atatea clipe de genu prea invechite. Am incetat sa cred in speranta , in vise sau alte chesti ce ma fac sa par distanta.
Am revenit la ceea ce am fost candva. Numai am nevoie de privirea ta . 
Am fost mereu destul de puternica sa fac ca toate astea sa para probleme de copii .
Dragostea e un sentiment ciudat azi tie dat , maine tie luat . Eh eu pur si simplu am renuntat sa mai cred in asa ceva .
Desi uneori simt ca numai pot respira imi fac curaj si imi ofer doza de rasuflu necesar.
Incerc sa repar ce poate am stricat candva din cauza falsei mele iluzii care ma adus in confuzie ce sunt in momentul de fata . Toate trec si toate vin ... 
In vocea ta simt deja raceala , ochii tai numai sunt in stare sa ma priveasca . Ma simt ca un mic intrus in preajma ta , poate asta am fost mereu da nu am fost in stare sa vad asta .
Cu strangere de mana iti spun adio  si n-am sa ne mai revedem candva. Azi mi-am pierdut ideea si am aruncat cheia undeva sa numai o pot gasi . Mi-am oprit simturile si am revenit la nu imi pasa si am sa fac ceva si altceva si am sa scapt de iluzia asta.
O ultima rana suficient de adanca sa ma faca pierduta pentru o zi a fost de ajuns sa ma trezeasca si sa realizez ca singura voi fii mereu .
Si daca te-am iubit , a fost din toata inima si sincera ca dragostea unui copil pentru ca asta inca sunt. A fost inocent si fara sa urmaresc ceva decat sa primesc macar 1% din cat ti-am oferit. Mai dezamagit, dar are sa fie pentru ultima oara. Pentru ca din nou mi-am dat seama ca mai mintit. N-am fost si nici n-am sa fiu un pion decat in mana cui vreau eu sa fiu. Si incep sa sterg rand pe rand , clipa cu clipa, reusesc sa rad si sa par implicita. Numai ma uit in gol si nici nu imi mai pierd controlul. Ma tin cu capul la suprafata . 
Si mi-am promis mie ca are sa fie pentru ultima data . Am renuntat la suflet si am doar orgoliu. Onoarea mea de a ma tine intr-o rama de tablou. Machiajul meu e prea scump sa fie scurs ... 
Adio , ramas bun tu cel ce mai distrus !

Too fast ...

Prea repede iar totul. Dintr-o data eu sunt centru universului tau. Nu te misti daca nu ma misc eu ? Cum vine asta ? Eu sunt foarte speriata desi a fost doar o proba de inel . Am ezitat sa il pun pe acel deget cu siguranta ... In loc sa ma calmezi , ma agiti si mai rau cu e gelozie fara rost ... Apoi ma lasi in aer de parca nici-o disputa nu a avut loc in urma cu cateva secunde . Cum am mai spus... Nu sunt o papusa pe care sa o invarti apoi sa o lasi jos. Sunt un om si desi imi plac jocurile, cel mai mult indragesc siguranta si depind de nevoia de a imbatrani langa cineva. Acela fiind tu, dar deodata parca toate astea suna parca rupte din basm ... Parca imi e din ce in ce mai frica si parca alunec iar .
Cad in plasa nesigurantei, clachez si numai pot sa ma inarmez cu rabdare pentru ca rezerva mea e goala. Zilele au trecut rapid si odata cu ele si planurile acele bune - rele ...  
Trece peste noi 1 an de zile si nu tocmai frumos .
Sunt prea obosita sa ma mai lupt si cu altele . Ma doare sufletul si inima si daca crezi ca n-am puterea sa rupt din mine iar totul , te inseli . Nu vreau sa sune a termen, sau amenintare ci pur si simplu fa ca anumite lucruri sa fie mai usoare. Tineti gura atunci cand chiar trebuie sa o faci , iar cand vorbesti asigurate ca ascult . Vorbe inutile menite sa raneasca trec doar in zbor pe la urechea mea. Si inca ceva cand ma acuzi , fii sigur ca e adevarat . Nu fa-o doar pentru simplu fapt ca nu crezi ca e posibil ... Eu sunt imposibilul in persoana ... Mai vrei alt raspuns ?  Sunt fraiera cand te ascult si las vorbele alea grele sa pice pe inima mea ca un catarg . O dezmembrezi bucata cu bucata apoi o intrebi "De ce numai bati ? " " De  ce numai simti? " 
Stiam  ca nu are sa fie usor , dar chiar trebuie sa faci totul sa fie si mai greu ? Nu-i de ajuns ca ma ascunzi ? Nu-i de ajuns ca ma complac? Nu-i de ajuns ca am renuntat la atatea pentru tine ? Doar ca pentru mine esti unic crezi ca iti da dreptul sa imi calci pe inima ? 
Gresit! Prea repede. Pripit chiar ...


©Popescu Elena