Where?

 Ma intreb ce este corect si ce nu... Ce este real si ireal. Si inca imi sustin parerea" durerea este singuru lucru real pe care il simti" ... Si imi spun ca ar fi timpu sa renunt la ceea ce imi face rau... Am crezut ca ma voi simti o mica printesa si el este printu pe cal alb. Pentru un moment chiar am crezut ca ar fi pe bune. Dar realitatea cruda tine sa imi puna piedici si sa ma loveasca incontinuare... Ma trezesc singura mergand alandala si rasunand in cap aceleasi vorbe dure "nu era de tine frate, mai bine ca ai scapat de ea" si chiar daca s-a intors inapoi nu pot sa imi dau seama daca a facut-o pentru ca ma iubeste, din mila ca sa numai sufar sau pentru a demonstra celorlati ca se inseala... Si azi m-am ascund in perna mea cu gandu inevitabil ca poate exagerez si ca poate e doar o zi aiurea. M-am pus in fata calculatorului si ma pufnit plansu. Si chiar daca stia ca  plang tot mai tare cu fiecare vorba aruncata in fata nu se oprea. Am inceput sa cred ca durerea mea e o placere imensa pentru altii.
Si ma gandesc ca poate roata s-a intors si imi mai pica a doua oara ceru in cap si nu stiu cum as putea sa opresc un sir de lacrimi sa curga. Ironia sortii e ca lucrurile bune nu dureaza mai mult de 3 zile. Si nu vreau sa renunt si chiar nu vreau asta, dar te simt cum deja tu ai predat armele si imi spui unele lucruri doar de dragu de a le spune... Poate ai fost printre singurele persoane care le-a pasat cu adevarat de mine, dar acum se pare ca sunt doar o curiozitate sau o lipsa de ocupatie... Nu ma cunosti suficient cat sa imi atingi sufletu asa cum nu te cunosc nici eu. Eu te iubesc si poate nu ai cum sa vezi si sa intelegi chiar si tu ai spus ca dragostea mea e diferita de a ta. Eu te iubesc neconditionat asa cum esti si nu vreau sa te schimb in timp ce tu incerci sa faci o papusa pe placu tuturor cunoscutiilor tai ca sa nu te faci de ras. Poate gandesc cam drastic, dar as vrea sa ma contrazici , sa ma iei in brate si sa ma saruti in timp ce lacrimile mele curg dar de bucurie. Tu sa fii aici sa mi le stergi si sa imi spui ca va fi bine nu sa ma critici si sa ma lasi cu ochii in soare. Nu stiu sa explic ceea ce simt pentru ca e mai intens decat inteleg eu, dar tot ce stiu ca chiar si o privire aruncata la nervi imi rupe sufletu in mii de bucatele. Am sperat si inca mai sper ca tu vei fi printu din basmul meu si ca ne vom creea propia lumea unde sa comunicam la un alt nivel decat cel pe care il intelege toti. Si nu stiu ce sa mai zic... Nu stiu de cate ori imi mai pot coase sufletu si sa imi spun ca totul va fi bine, nu stiu cat timp mai rezist singura ... E greu si atat de greu. Am crezut in tine ca un copil orb ca chiar ma vrei fericita. Si poate toate astea sunt din cauza mea, dar chiar merit sa te razbuni pe mine ? De fiecare data cand imi spui pa ma simt de parca nu te-as mai vedea niciodata