Poate pasiunea mea pentru a trai s-a dus… Poate sunt mai satula de viata decat crede-am eu. Dar se pare ca mai exista lucruri care imi trezesc interesu chiar si pentru un moment… Ma intreb cum as fi capabila sa nu iubesc apusul ce il ador de mica si valurile ce se izbesc de tarm, sunetul lor in miez de noapte, luna ce imi lumineaza drumul cand inot in mare... Inca sunt lucruri ce ma tin cu capul sus atunci cand sunt deja gata sa renunt… Stau zile in sir inchisa in casa resemnata ca viata numai are ce sa imi ofere in afara de ce am deja sau stiu… Dar exact atunci … exact cand mai am un pic si spun pa se iveste un lucru ce ma trezeste…
Si da azi sunt melancolica… Probabil ca am vazut marea, am simtit nisipul gandilandu-mi talpile, apa rece pe pielea mea … Un clopotel mi-a sunat si ma anuntat ca sunt in viata,respire,vorbesc, ma misc… Dar poate sunt eu prea grea sa ma mai misc in lumea asta,poate visele mele s-au terminat, s-au poate m-am pierdut si m-am regasit de atatea ori incat undeva pe drum am renuntat si nu m-am mai intors de unde am plecat…
Imi e dor de trecutul meu, de rasul Acela ce imi umplea urechiile, de noptiile pierdute in sir si de rasariturile alea de soare ce le prinde-am cu ochii intre-deschisi… Pentru uni nu au nici o valoare, poate nici nu si le aduc aminte, dar eu da, cu fiecare detaliu,Ora si data… Le tin atat de bine minte ca de fiecare data cand vorbesc despre ele parca prind viata in fata mea… Le retraiesc… Constat ca inca sunt prea prinsa de trecut… ma uit in urma la fiecare pas ce il fac in fata… Si sunt constienta de puterea mea… De puterea de a rupe tot… De a lua-o de la zero total… Dar sunt prea multe lucruri frumoase ce ar fi pierdute… Sunt persone pe care le-as rani si ar suferi prea mult ca mie sa imi fie bine… Oscilez si ma complac chiar daca nu imi face placere.. Si sper ca poate intr-o zi va fi cineva sa schimbe tot din viata mea…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu