Incet,incet imi amintesc, de noaptea ce a trecut cam sec. Parca s-a intamplat prea repede, parca nu a fost… A fost doar un vis frumos ?Dar stai ca nu are cum, ca apoi spre liceu m-am indreptat cum mii de ganduri ce imi strabateau in cap… Si da imi amintesc de atatia nori ce imi dau si acum fiori… de cer instelat, brusc prea innorat, de muzica ta si de lumea mea… ce valuri agitate, nu’i o noutate… Si incepe brusc, o ploaie de sus …
Si da cica e frig, urlete in noapte ce se sting… Stam in acelasi loc aproape, dar ne ascundem undeva in noapte ! Si nu bate vantul, se aude doar gandul,... Oricum nu ne pasa, nu auzim nimic decat ceea ce zici tu sau eu! Ciudat e cand realizezi ca incepi iar sa creezi… O lume noua ...O lume-n doua… Doar oare asa e ? Sau imi dau sperante eu ? Si orele se scurg, incet respirand… Si tot eu iti spun multe ca adun … ca vreau sa ne fie bine, dar ceva te tine… Si apare dimineata, a doua ploaie ce ne prinde in drum spre casuta noatra… Ce frumos suna… Oare chiar asa e ? Oare chiar atat de mult iti pasa , dar e ceva ce nu te lasa… Sa treci de o piedica, ce multe impiedica… Daca tot m-ai deschis din nou, si acum pot sa simt ce simti si tu, te rog sa nu ma minti, spune doar ce simti… Si chiar de nu pare, chiar am nevoie de a ta imbratisare, un ‘te iubesc ‘ in urechea mea amortita de atatea rele … Si stiu ca e ciudat ce tot cer defapt, dar stiu ca iti doresti sa-mi impartasesti ce simti tu langa mine ca fiu eu bine... Tu spui ca ma iubesti, dar prea mult te feresti...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu