Jump ...

Aruncare pe fereastra

Ba esti treaza , ba incearta.

Si nu stii ce sa mai simti

Numai stii cum sa te minti.

Ba e bine, ba e rau

Numai stii de capul tau.

Ba visezi , ba te crizezi,

Numai stii sa intelegi.

Ai o cale de scapare

Da usor o iei la vale

Si iti suna telefonu

Nu raspunzi si intra tonu.

Te salvezi si aterizezi,

Dar n-ai minte sa prestezi.

N-ai rabdare si nici stare

De te simti ca oarecare.

Si pierzi clipe neavute,

Rand in sir mii de minute.

 Si depun efort si timp

Pentru altceva in schimb,

N-am primit , nici remarcat

Nu-i nimic si e ciudat.

Alte basme fara scame,

Alte vorbe, alte poame!

 

Not found !

Da stiu . Iar am ajuns aici. Din nou. Ma asez pe un scaun comod si incerc sa imi dau seama ce am gasit si ce nu am gasit. Si in loc sa ma gandesc la asta , ma gandesc la cat de frica imi e . Iar aceiasi frica nesabuita. Iar uit cat de fericita sunt pentru ca imi e frica. 
Da recunosc sunt plina de teama chiar de nu regret nimic. Mie frica sa nu fiu lasata in propiile lacrimi. Mie atat de frica de aceea durere. Ma doare numai gandindu-ma.
M-am deschis ca o floare de lotus. Sunt atat de frumoasa si atat de sensibila. M-am deschis sa primesc dragoste atunci de ce simt ca doar eu daruiesc ? Daruiesc cu fiecare gest ce il fac , o parte din mine si in fiecare zi din ce in ce mai mult si in loc sa ma simt bine ca fac asta am impresia ca gresesc. Am impresia ca daruiesc in zadar ce nu poate fi luat inapoi doar pentru simplu gand ca vreau sa fiu iubita. Ma simt privita ca o ciudata. Sunt ametita de aerul din jurul tau , ametita de vorbele si gesturile tare care sunt doar pe moment. Dupa ce plec iar ma simt la fel de singura . De ce in modul asta?
De ce nu gasesc ceva cu adevarat real. M-am saturat sa ma hranesc din vise desearte . Iar sperante ... Iar minciuni nevinovate spuse la adresa mea. Si totusi incerc sa ma mint ca sa pot zambi ca totul e in imaginatia mea. Ca de data asta ma insel. Imi doresc atat de mult sa ma insel si totul sa fie bine . Oare am gasit in sfarsit ceea ce cautam ? Un loc, o speranta, o iubire gratis? Toate astea doar pentru mine ? Ma simt ca o straina intr-un loc nou. Ma simt ciudat, dar totusi atat de placut. Cand sunt atinsa parca am ajuns pe al zecelea nor. Si desi toate astea sunt pe moment , ma simt al naibi de bine . Imi lipsesti cu fiecare secunda mai mult. As vrea sa iti spun ca poate incep a te iubi, dar imi e frica sa o spun . Imi e frica pentru mine insumi ca ai sa pleci . Asa ca il pastrez pentru mine. Pentru onoarea mea . Macar de pleci nu ai sa stii niciodata cat de mult te-am putut iubi eu ...
Iti ador zambetul dimineata la vederea mea. Iti ador mana prinsa in parul meu negru. Te ador cand ma gadili si imi spui iubi. Gesturile astea mici au ramas prinse de inima mea. Mi-ai facut inima sa plece din loc doar la vederea ta . Imi simt sangele pulsand parca mai intens doar cand iti pronunt numele. Ce's cu toate sentimentele astea asa navala deodata in dulapu meu? In capul meu e mai dezordine ca in propia mea camera unde locuiesc. Dar macar pe lucrurile din camera nu scrie numele tau asa cum sunt toate gandurile din capul meu . Traiesc un vis al naibi de greu de mentinut. Si imi e frica cel mai mult deoarece nu pot controla. Nu pot gasi controlul la toata rasturnarea asta de situatie .
Pur si simplu imi e frica de ce am gasit... Si mai ales de Mine.

Different from all

Ma simt bine... Fericita. Cineva incearca sa ma faca sa ma simt altfel. Sunt altfel. Sentimentul ce ma incarca e diferit de tot. Ma incearca o energie pozitiva. Mi se asterne un zambet tamp pe fata si parca prind unde diferite. De ce nu ? Doar asta am vrut nu ? Sa ies din raceala de odinioara. Am iesit si ma simt ca o floare de cais proaspat inflorita. Ma simt dulce , frumoasa si indragostita... Ma simt bine , poate prea bine. Si zambesc doar cand imi privesc telefonu. Parca numai am somn si nici rabdare si parca numai sunt dispusa sa astept atata timp. Nisipul din clepsidra parca se scurge dintr-o data prea rapid si alteori foarte lent. Si parca dintr-o data mi se pare totul asa frumos. Parca diminetiile imi zambesc si gandurile sunt pline de intenti bune. Mai ca as dansa de fericire. Mai ca as tipa ca ma simt asa ... Asa de plina. Asa de care e cuvantul pe care il caut?! Atat de implinita? Cred ca da. Parca lucrul ce imi lipsea l-am gasit.
E diferit de tot si de toate.
Diferit de zi si de noapte.
Sunete vii si colorate,
Soapte tacute reinventate.
Ma simt ca pe nori
Dansand in zori
Ma simt usurata
De aripi purtata.
Am inspiratie sa scriu povesti fara drama. Comedii romantice scrise in graba. Copii rataciti si plini de iubire. Departe de tot iubind desi nu imi sta in fire.
Scriu ca a venit toamna si cu ea o noua poveste. Scriu precum cad frunzele fara veste. De felul cum suiera vantul afara. De modul cum toate incep sa dispara.
Si numai ma simt trista si nici deprimata. Sentimentele ce altadata ma faceau sa fiu uitata le-am incuiat intr-o debara si am aruncat cheia pe sub usa plecand in graba spre alta usa.
Iubesc viata si incercarile ei. Iubesc natura cu tot cu defectele ei . Ador ploaia cand imi cade pe fata , iar eu rad sau sunt sarutata. Ador iarna atunci cand de brate sunt purtata si in siguranta. Dar din toate anotimpurile cel mai mult imi place primavara pentru ca e diferita si parca insorita. Are un aer cel mai aparte. E diferita de tot si de toate. In ea ma regasesc cate un pic. Pentru ca in ea gasesti tot ce-ti doresti. Poate printesa cei prinsa-n povesti.

Day - Night

E tarziu sau poate prea devreme. E noapte da totusi se asterne de zi . Ies din incapere si la iesire dau de o supriza placuta. E cald si desi inca nu s-a crapat de zi . Si inca ceva ... O steluta inca straluceste si imi aduce aminte de ceva cunoscut. Imi bag castile in urechi si plec.
Imi aduc aminte de un zdranganit de chitara ... De ce ma rascoleste? Incerc sa ascult un altfel de muzica. Muzica veche , dar fiecare melodie imi aduce aminte de altcineva si altcineva . Ma intristeaza asa ca optez pe ceva chill. Ma linisteste... Atata liniste. Cat amar de vreme a trecut de cand nu am mai ascultat ceva asa de linistit! Ceva ,ceva isi face aparitia si parca ma arde brusc. Nu spun ce ca poate e doar o etapa iar. Ma incarca un dor , ma incarca un sentiment cald brusc. Imi simt sangele fierbinte si pasi din ce in ce mai lenti...
Pasesc agale spre casa inca cu gandul prins de amintiri . Am ramas la fel . Aceeiasi eu dintotdeauna . De ce mereu imi dau seama prea tarziu? Am promis ca macar pentru o vreme renunt sa ma mai gandesc , renunt sa mai simt, dar nevoia de ceva cald aproape de sufletul meu bate inegalabil. Am crezut ca probabil numai am suflet , dar daca nu as mai avea nu ar mai fi trebuit sa simt vreun fel de sentiment nu ? Atunci m-am inselat . Simt si o fac din plin . Ma doare indiferenta la fel ca intotdeauna , ma doare minciuna desi eu mint la minut, ma doare tradarea desi eu as trada fara sa ma gandesc o clipa . Si totusi doar pentru ca ma dor anumite chesti trebuie sa renunt eu la tot ? Parca noaptea asta a fost plina si am avut in acelasi timp si linistea necesara sa ma gandesc la anumite etape esuate din viata mea . Am ajuns la concluzia ca niciodata nu e prea tarziu . Am invatat din greselile mele si sper ca a doua oara nu am sa o mai fac . Si am decis ca trebuie sa dau putin timp, timpului ca sa faca ceva . Azi ma simt pur si simplu bine... Pur si simplu zambesc fara retineri . Parca ceva sa sters odata cu trecerea nopti :) ! Parca totul e mai simplu... sau ... complicat de simplu :)

That smile...

Acel zambet pur si simplu perfect in cele din urma s-a stins ca o simpla flama. Un zambet demn de inger spune cineva candva. De ce imi vin toate astea rand pe rand in minte? Imi aduc aminte in treacat de aceea fata fina , neridata de varsta, acel zambet si forta pe care o gasea mereu sa se ridice. De ce vorbesc de ea la trecut? Pentru ca numai regasesc partea aia in mine. Am ramas fara suflet si nu stiu cui i l-am vandut si pentru ce anume... Problema mea din nou . Dilemele mele ce nu ma lasa in pace. Mereu , mereu se iveste cate ceva . O dragoste neconsumata si catalogata nedreapta. Un zambet pierdut pe aripi de vant... mai degraba tornada! Si totusi dupa toate cazaturile pe care le-am luat si le i-au incontinuare. Si totusi cu extrem de multe cicatrici in suflet si fizic inca gasesc o sursa de putere sa ma ridic macar pe vine. E un pas in fata si las durerea in spate. 
Zambesc chiar de nu e acel zambet pur ci unul superficial . Reusesc mereu sa ma pacalesc cand spun ca imi trece . Si chiar de realizez ca nu a trecut tind sa ma mint incontinuare. Va trece. E doar o faza. Dar stai nu ... Nu e doar o faza ca multe altele. Asta simt si asta traiesc in fiecare zi . Un recipient gol cu zambet pus pe fata cu forta. Ma ridic din pat doar ca este necesar si nu pentru ca asta imi doresc. Tot ce fac ... fac doar pentru ca trebuie sa fac . Nu am de ales.
Imi e atat de dor de voi si parca timpul sta in loc si imi e si mai dor cand ma gandesc ca poate nu am sa va vad deloc curand... Uneori viata e atat de nedreapta cu noi. Nu ne da ceea ce ne dorim si totusi atunci cand ne da ceva are tendita sa il i-a prea repede. Nu apucam sa realizam ce am avut ca deja am pierdut. Rau mai sta treaba  si cu timpul. Pentru ca el trece nu sta nici o clipa in loc. Si odata cu trecerea lui noi uitam si facem loc de altceva in , inimile noastre.In mintea mea va fi mereu un continuu haos . Asa a fost mereu si va fi incontinuare . Asa sunt , voi fi si asa voi muri . Doar ca cu fiecare secunda ce trece uit de toate lucrurile bune ce au facut parte din mine , iar cele bune sunt inlocuite acum cu lucrurile rele. Nu pot da exemple concrete. Dar pot spune ca zambetul de inger pe care il aveam probabil candva e inlocuit de unul malefic . Si majoritatea timpului sunt sarcastica sau ironica. Nu gasesc un rost in toate asa ca sar peste anumite etape. Cum ar fi : sentimentele , constiinta , dragostea si etc. Mi se par lucruri prostesti . Demne de oameni slabi. Poate am tendita sa exagerez , dar macar eu sunt directa spre deosebire de alti oameni care nu au avut curajul niciodata sa faca un pas gresit . Da imi place sa gresesc si sa nu fac lucrurile ca la carte. Tot ce fac , fac in stilul meu si nu pentru ca imi dicteaza alti. Eu nu am nevoie de indrumare pentru ca dumul mi-l aleg e.
Putem sa alegem sa zambim desi suntem tristi. Avem calitatea necesara sa ascundem tot in spatele altei masti . Si cand se intampla ceva cu adevarat rau ne dam jos arama de pe fata si aratam cine suntem cu adevarat . Eu am fost la fel... Imi aduc si acum aminte exact!
Un chip de inger. Un inger de fata cu lacrimi divine!

I quit

M-am oprit ca numai puteam sa respir. M-am oprit si am uitat ce era de facut . Parca numai pot sa vad, sa simt , parca iar e nu stiu cum tot. Incerc sa ma calmez si sa imi spun ca totul va fi bine si poate mai bine de atat. Dar de ce atunci am impresia ca ma mint singura ? Parca toate astea nu se mai termina odata. Numai vreau sa ma complic , sa ma complac sau etc etc . Imi vreau viata mea asa cum este ea . Imi iubesc trecutu indiferent care este el , imi ador prezentul si imi voi vedea de planul meu indiferent de care este el.
Parca zilele sunt din ce in ce mai lungi iar noptile extrem de scurte. Ma trezesc cu greu din somnul meu . Numai stiu unde sa caut si ce sa caut . Sa caut sa fac odata pace cu mine insumi ? Poate dupaia totul o fi mai usor sau ce ? Nu nu nu ... Inca o zi de munca , inca o zi plina. Inca iar atat de multe.
Si am renuntat la fericire , lacrimi si la iubire. Am renuntat sa mai visez , sa mai dramatizez sau sa mai las loc de trecere . Am renuntat la cuvinte . Am amutit . M-am lasat pe spate si nu stiu daca am cazut sau inca sunt in aer . Am renuntat la control si sa mai aud in sine . Am inchis ochii , gura si m-am oprit din respirat . E greu . Imi e greu . Nu e nimeni sa vada greul ce se asterne pe umeri mei fragili ? Imi scapa o lacrima si se prelinge usor . Ma doare si nu stiu exact ce . Parca sunt din ce in ce mai multe . Parca raman din ce in ce mai singura intr-un colt demult uitat . Numai sunt in stare sa ma ridic. Numai sunt in stare sa va spun tot eu ca am nevoie cu disperare de voi . Si parca numai am prieteni si nici macar pisica . Dorm iara singura in rasuflarea rece a dimineti...  Imi e atat de greu pana si sa ma bag in pat . Imi e greu sa ma trezesc si sa ma ridic razand fara nici-un motiv. 
De zambet am uitat demult ... Numai am suficient aer in jur . Numai e nimeni sa ma vada cazand . Ma scutur de praf si imi sterg ochii , ma spal de minciuni si imi clatesc sufletul de cenusa sperantelor arse . Ma simt grea si tot odata in aer ... Ma simt inutila, dar fara mine nu exista zambet . Ma simt perfida si totusi atat de inocenta . Sunt eu intr-o alta dimensiune incerta . Si renunt sa mai cred inca odata in nimic.

What do you think?

Ce parere ai despre tine ? Ce crezi ca se invarte aici ? Nimic ... E goala lumea ba chiar pustie . Nu-i nimic cald , dar nici rece . Nu bate vantul ci sufla sa te alunge cat mai departe.
Esti departe rau de adevar , esti departe de a fi sincer , departe de a juca corect .
Nu-i un joc chiar nu e nimic nici macar ceva asemanator . E doar o viata. O fata in mijlocul ei . Cineva inconjurat si satul de atatea minciuni si adevaruri murdare . Voi chiar nu vedeti ca nu-i mai pasa de ceea ce spuneti, de ceea ce credeti ? Oare voi sunteti orbi ? Nu vedeti ca ea numai priveste in urma ? A pus stop in acel moment cand a inghitit o ultima minciuna.
S-a saturat pur si simplu sa priveasca in viitorul ei cu oarecare teama . A spus ca e de ajuns si ca trebuie sa facem ceva. Am facut. Am renuntat la trecut, dar de ce doare ? De ce nu ramane mut pur si simplu ? Mai e cineva sa creada ceva bun despre cineva total necunoscut? Mai e cineva sa dea o sansa pur si simplu chiar daca si-a format deja o parere? O parere proasta , suflata de alti in zbor la ureche ...
Tu ce crezi despre asta? Despre faptul ca poti distruge o viata fara sa iti pese ? Ai remuscari ? Ai constiinta? De ce nu putem trece mai departe pur si simplu si sa ne vedem fiecare de viata noastra. De ce nu putem lasa o persoana sa fie fericita asa cum vrea ? 
Las-o sa plece, lasa-o sa cada. Se va ridica si va zambi din nou . Tu ce crezi ca ea nu s-a mai vindecat odata ? Ba da si o mai poate face odata ... Si inca odata . Pana cand va crede ea ca e cazul sa se opreasca .
Fata aia care a fost odata probabil nu se va mai intoarce, dar spuneti mersi ca va-ti ales cu un camarad trecut prin viata ! Tu ce crezi despre tine ? Despre mine? Despre lume? Intai sa raspunzi gandestete bine , judecate si asigurate ca esti perfect inainte sa scoti o alta vorba fara sens !