Only questions...

Si incep sa scriu o poezie

Culmea ca nu’i pe hartie

Sa scriu ce’i in prezent

De tot ce’i absent ?
Sau sa scriu de viitor

Si de felul cum am sa mor ?

Ciudat,inca nu m-am decis,

Probabil  sunt inca in vis!

Sau e doar un cosmar,

Care pare prea amar ?

Sunt atatea intrebari

Cu mii de raspunsuri…

Atatea inceputuri…

Cu mii de sfarsituri…

De viata,de iubire

De simpla prietenie…

Un gest, o vorba , o miscare gresita

Si toti te izoleaza, te critica…

Usor te indeparteaza,

Dar ce mai conteaza ?!

Oricum o iei de la inceput

Ca nimic nu iese cum ai vrut !

Si incepi din nou sa contruiesti,

Zidesti,dar te prabusesti…

Ca indiferent ce faci

Nu ‘i de ajuns si iara zaci !

Acum sunt acele zile

Cand la caiet numai am file !

Another dream...

Si astazi vreau ca sa umblam

Orice, doar sa nu stam

Nu e ploaie, dar e frig

Felinarele se sting

Straziile sunt prea pusti,

Dar sunt sigura ca sti!

Frunzele incep sa cada

Iarna incepe sa se vada

Frigul in obraji te-apasa

Fugind repede spre casa

Stau in camera…e cald

Si in vise iar ma scald…

In patura eu ma infig

Cand luminile se sting

Pleopele usor se-nchid

Visele se reaprind!

Si ce usor ma enervez

Cand ucid tot ce creez

Nu conteaza ce si unde

Daca ii locul ce ne ascunde

Ca eu vreau o pauza

Fara scop sau fara cauza

Incercand sa evadez

Mintea sa mi-o eliberez

Si incep sa ma oftic

Cand nu pot sa fac nimic

Gandidu-ma ca fara mine

Sincer va fii mai bine

Dar am sa incerc inapoi sa vin

Atunci cand am sa imi revin,

Dar acum nu e loc

Ca simt ca ma sufoc

Si vreau sa ma indrept

Spre un drum corect!

Ce vreau...

Si da vreau dovezi

Ca e greu sa crezi…

Sa stiu ca n-aberezi

Ca’s  tot ce tu visezi !

Si nu vreau minciuni

Lacrimi sa-mi aduni…

Vreau sa imi fi aproape

In fiecare noapte

Si iar am nevoie

Sa ma misc in voie...

Si da-mi argumente

Nu doar simple fente

Ca m-am saturat

De trai controlat !

Daca cer prea mult

Spune-mi ca te ascult

Si mai incetez

Povesti sa creez !

Dar nu te ascunde

Daca tot patrunde

Lasa de la sine

Ca asa’i mai bine

A day... Today ... Another day

Azi 24.11.2010 … Orele  7:00-13:00 … In acelasi parc!

Dupa o seara aparent esuata si o dimineata in totala ‘ceata ‘ vine si putina viata…

Ora : 7 :00 Privim valuri ce se sparg de mal, cerul cum se crapa de atata nori.Doar ce a plouat, dar s-a oprit.Stam la inaltime si facem poze, vorbim, glumim, e bine in sfarsit, dar stai suna telefonu. A da e al meu scump fratior ce urla la telefon cu morala lui, de parca le stie pe toate… Se insela, in fine … numai conteaza. A fost de ajuns sa ma faca sa imi schimb starea, sa o dau in deprimare… Acum stau si privesc in gol, brusc marea mi se pare mult mai agitata, cu prea multe spume si parca se inoreaza brusc… Mintea mea urla ‘ia-ma in brate, te rog numai spune nimic’… Culmea ironiei chiar asa se intampla.E acolo nu spune nimic ... la un moment dat rupe tacere spunand "Eu voi fii mereu alaturi de tine, numai vei fi singura'... Eu doar sper!  Sting telefonu ca m-am saturat… Trece putin timp si se pare ca imi revin… Ii dam coteala , ne indreptam spre nicaieri… Si doar mergem tinandu-ne de mana...

Ora: Cred ca dincolo de 11:00 Stau intinsa pe spate, cu capul la tine in brate… Privesc cerul,  e atat de albastru, norii ce formeaza mici straturi, soarele imi mangaie fata si ma face nu-l mai suport. E prea puternic, ma dor ochii, dar nu imi pasa asa de mult, ma las purtata de muzica si incep sa dau curs imaginatiei… Tot ce e in jurul nostru e atat de verde, apa ce sclipeste de parca ar fii mii de cristale, linistea care domneste este enervata, dar placuta in acelasi timp, doar vantul ne vorbeste... Un moment de reculegere, o pauza de la gandit…Doar privind ce e in jur fara sa te gandesti la absolut nimic. Nu probleme, nu dileme ,nici planuri, nici ura, doar relaxare ! Vrem sa ne spunem ceva, dar ne impiedicam, nu stim cand e momentul. Ne e frica ca nu stim care e reactia… Asteptam ca ceva sa sparga gheata, dar nu se intampla se pare si ne trezim ca stam de ceva timp si ar fi bine sa plecam ca sa nu exageram ! Si mergem usor prin parc pe carari, dar fara directie, nu conteaza unde, simtul ne indruma si ajungem acasa pana la urma ! Cu o singura dorinta sa disparem cateva zile poate asa va fii mai bine…

Just words...

Si intr-un sfarsit

Ploaia s-a oprit

Dar tot imi e frica

Ca ceva se strica

Si de am incredere

Duce la pierdere

Sper sa nu renunti

La ceea ce lupti

Inca nu disper

Atat timp cat sper

Ca vei fi mereu

La bine si la greu

Si am sa te strig

Cand simt ca ma sting

Stiu ca nu-i usor,

Dar incerc sa zbor...

Si vreau sa m-ajuti

Fara sa ma-ncurci

Fa-ma sa zambesc

Sa stiu ce imi doresc

Doar un paradis

Creat dintr-un vis

Lacrimile amare

Ce magic dispare...

Atunci cand te aud

Ceva recitand

Stiu ca nu prea iti place,

Dar nu prea ai ce face!

Ce poate face ploaia...

Si da stau in casa… Am pierdut o zi frumoasa… Picaturile de ploaie ce se loveste de geamul meu tine sa imi aminteasca neaparat asta! Zgomotul e asurzitor pentru urechile mele care au stat ferite azi… Si da vreau afara ca e seara, dar se pare ca iar nu se poate si uite asa mai pierd o noapte stand intre patru pereti de doua culori diferite… Deja se instaleaza deprimarea pe care incercam pe tot posibilul sa o evit… Si iar incep sa gandesc intr-un mod tampit. Ce vrei acum, la fiecare natura a avut ceva de oferit !!! Si chiar speram la o zi plimbandu-ma pe plaja , stand pe nisip, iar razele soarelui magaindu-mi chipul, tu in dreapta mea rascucind pe degete cate o suvita din parul meu rebel… Asta e... Acum stau si ascult tunetele si privesc fulgerele ce lumineaza cerul... E magnific spectacolul, Picaturile de ploaie ce explodeaza lovindu-se de ciment luand diverite forme ! Incearca sa iti imaginezi sigur sti despre ce vorbesc, dar eu nu le simt asa cum vroiam , probabil alta imagine aveam daca chiar le simteam... Si am iesit un pic afara ca sa las ploaia sa imi atinga fata , e atat de rece precum gheata si imi aminteste de gaura din sufletul meu , raceala in care am fost odata scufundata... Intunericul care ma inghitit odata... Fug in casa , se pare ca azi sunt lasa sau pur si simplu numai vreau sa imi aduc aminte de durere ... Ceva tot e la mijloc de nu pot eu sa stau in ploaie cu toate ca imi amintesc ca adoram sa fac asta , dar acum ma feresc!

Seara...

Vad o prapastie fara fund

E abrut si ma scufund...

Ma simt euforic

Ca un gand retoric

E prea agitat

Ca un vin spumant...

Si fiecare stare

Are o abordare

Orice scop banal

Are un final!

Traiesc in intuneric

Nu am nici-un sfesnic

Am uitat lumina

Ridicati cortina!