Just... just...

Pot sa iert , dar nu pot sa uit. Cat se schimba lumea . Cum te calca in picioare fara sa se uite... Cum e posibil asa ceva? Raman socata si numai stiu ce sa zic. Ceea ce crede-am ca , cunosc candva, acum numai cunosc deloc. Toti au uitat de mine. Nimeni numai are nevoie de prezenta mea . Eu numai sunt de ajuns pentru voi ce va crede-am prieteni. 
Am avut impresia ca am ales bine. Am avut impresia ca sunteti perfecti. Trist e doar faptul ca am avut impresia doar. Adevarul e altul. Mai crud . Mai greu de acceptat pentru mine.
Dar totusi? Unde sunteti ? Nu va ,vad si nici numai va aud. Numai imi bateti la usa asa cum faceati odata.
Toti cautam sa ne fie bine , dar asta inseamna sa uitam de restul? Aia care candva va facut ceea ce sunteti acum ? Toti plecati, dar va uitati macar o secunda ce lasati in urma voastra? 

Missing...

Mi-e dor de vara ... Stii ? Soarele ala cald ce imi lumina fata si viata.  Imi e dor de caldura . Imi e dor de ceva , dar nu stiu ce . Inca te privesc ca si cum ai fii cel mai bun lucru din viata mea . Inca ma indragostesc de tine atunci cand te privesc cum dormi. Ca un inger ! 
Nicioadata nu am fost asa convinsa ca tu esti tot ce vreau si tot ce iubesc . Si tot ce imi lipseste e doar vara. O adiera calda. Totul incepe sa se rezolve cu putina rabdare. Totul se aseaza si numai lipseste nimic decat caldura . 
Stii sunt fericita pentru ca asa ma faci tu sa fiu . Atunci cand ma tii in brate si imi spui cat ma iubesti, ca totul o sa fie bine si mai ales atunci cand iti lipsesc desi sunt doar la un pas de tine ... Ma faci fericita atunci cand imi cauti mana prin pat sau te gadila parul meu rebel.
Ma faci sa fiu eu atunci cand esti tu . E simplu. Suntem impreuna pentru ca asa a fost sa fie. Fara sa conteze ce o sa vina , ce o sa treaca si cine intervine. Am nevoie doar de noi ca totul sa mearga. Eu de tine si tu de mine . O familie pe scurt . 

Cu dedicatie !!!

Sa fiu decenta sau sa nu . Nu's o printesa si nici usa de biserica, dar sincer m-am saturat pana peste cap de voi si de parerile voastre. De ce nu le luati si vi le bagati undeva ? Pentru ca eu ma simt inconjurata si nu de familie cum ar trebui ci de o haita de lupi ce nu imi lasa nici propia intimitate cand ma pis . Ce este in capul vostru ma intreb cand spuneti acele lucruri idioate? Va-ti gandit macar o clipa la un viitor indepartat cu mine ? Si cum ar trebuie sa va privesc eu si ce ar trebuii sa simt atunci cand va intalnesc? Probabil ati omis partea asta, dar eu nu. Iar eu nu simt de cat ura , ura fata de tot ce aud . Numai vreau sa aud atatea porcarii la adresa mea . Nu's nebuna si nici- o sociopata sau ce dracu mai ziceti voi . Sunt eu , o tipa oarecare, care are un blog , o facultate si poate in curand un loc de munca si nu caut de cat liniste si o familie care sa ma accepte. Nu lupi , nu vorbe urate adresate mie indirect. Inainte sa ma judecati pe mine luati ca studiu persoana voastra si daca sunteti perfecti atunci aveti tot dreptul dn lume sa fiti judecatori mei. Dar pana sa faceti asta ar trebui sa va dea de gandit altele si altele care trec prin viata asta si mai ales anii trecuti cand eram doar un copil . Oare cum am ajuns persoana pe care o criticati atat de mult ? Si mai ales din cauza cui ? Da sunt vinovata ca am fost proasta si naiva . Dar mie imi da ceva cu virgula. Voua?

Do you konw?

Stii ? Nu stii nimic ci doar te prefaci ... Dar mai stii ce stiu eu cumva? Ca poate voi pleca ... Satula de tot . Cu ochii in soare asa cum mai lasat tu de atatea ori... De atatea ori ! De ce am dementa de a repeta de aceleasi lucruri mereu? De ce cred in altu mai mult decat in propia intuitie... Tu mi-ai repetat ca vei pleca si cand o vei face vei fii prea bine pus sa te mai uiti inapoi. Ok . Si eu ce ar trebuie sa simt in momentele de genu ?
Ca sunt doar pentru uz temporar or what'?
Numai am voie sa refuz sau sa imi spun parerea, mie frica sa te ating sau sa te sarut.
Unde duc toate astea? Bun, daca nu stii pe mine ma schimba si nu in bine, nu ma face sa te iubesc poate din contra sa te urasc. 
Dar stii tu oara ca intr-o zi voi pleca? Iti mai pasa? Mai opri?
Pun pariu ca nu . Nu iti pasa , nu iti va pasa suficient cu adevarat. Tot ce te tine in loc e trecutul ala.  Nu iti mai pasa ca ma supar  sau ca plang sau ca nu sunt fericita. Nu imi pasa de lucrurile materiale, nu ma incanta o pereche de role mai mult prezenta ta. Dar de unde sa sti tu? Nu iti pasa, nu vrei sa auzi sau sa vezi .
Nu am nevoie de nimic in afara de liniste, de intelegere si sa numai fiu subestimata.
Inca am aceiasi putere ca intotdeauna... Poate  sa nu imi pese, sa uit , sa urasc, sa lovesc si sa ma razbun. So?:)) Cei de facut in cazul asta ? Sunt atatea de spus dar ce rost are toate aste? Le simt doar eu , le aud si le vad . Ma simt singura. Tu stii asta ?

Tic-Tac

Ai avut vreodata impresia ca timpul sa oprit in loc si tu ai ramas prinsa acolo undeva in aer. Si vezi cum toate trec pe langa tine si numai tu ramai pe loc?
Ei bine eu sunt blocata aici in capul meu, dependenta de cineva, dependenta de a face ceva.
Ma simt ca si cum as fii pedepsita si inchisa intr-o camera. Really? Tot la capatul asta de drum am ramas? Trece timpul .. il aud cum face tic-tac , iar eu... eu tot aici am ramas. Blocata de vreme , de anotimp, blocata intr-un singur sens. Am momente cand simt ca inebunesc si ca as face orice sa plec de pe loc sau macar sa schimb directia de orientare.
M-am plictisit, m-am sictirit de terapi soc si de faptul ca trebuie sa stau pe loc si sa astept.
Urasc cand nu pot face nimic pentru nimeni.
Urasc sa aud zgomotul asta. Tic-Tac nu pot face un pact cu timpul.

Dependenta de bine...

Dependenta de bine sau mai bine zis de tine... Urasc sa fiu atacata pentru ca atac la randul meu. Si ce daca numai am tigari sau ca in curand se vor termina toate aste bune... Si ce daca! Dar incep sa ma foiesc ca un copil mic ce nu isi gaseste locul si incep sa ma oftic petru ca eu las de la mn si ma las cheala.  
Dependenta de iubirea ce ti-o port neconditionat. Dependenta de pielea ta de catifea. Dependenta de ochii tai verzui si de modul cum ma privesti si ma atingi.
Dependenta de cuvintele ce mi le soptesti la ureche cand dorm.Dependenta de tine in, intreg. Dependenta de ura ce ti-o port atunci cand imi arunci vorbe in fata, de lacrimile ce le vars undeva in noapte sau undeva intr-un ochi de fereastra.
Asa sunt eu. Ca un copil mic ce depinde de mama. Tu esti aerul care il respir, de ce ma condamni si ma judeci? Mai ales de ce ma compari?
Sunt dependenta de sunetele inimii tale. Stiai asta? Stiai ca nu pot sa adorm daca suntem certati? Daca nu ma saruti si nu imi  spui noapte buna si mai ales ca ma iubesti eu uit sa adorm? Cum poti pune capul tau frumos pe perna si cum poti inchide ochii fara sa ma vezi zambind?
Toata dragostea doar eu o port? Ma otravesti lent cu fiecare doza de genu. Imi colorezi viata in negru iar eu uit sa rad, sa ma bucur si mai ales sa visez. Sunt fericita atunci cand tu esti si trista atunci cand te vad abatut. As face orice sa schimb asta. Placa asta proasta ce ma face sa te urasc. Urasc gandul ce ma strabate noaptea. Urasc ca numai vorbesti cu mine... Urasc  ca ma faci sa ma simt rece si fara viata. Urasc ca te iubesc mai mult decat imi iubesc propia viata! Te urasc ca pari atat de perfect si eu ma simt atat de joasa.
Si totusi am ajuns sa fiu dependenta de tine. Lucrul care imi face bine sunt clipele, momentele alea cand tu esti cu adevarat alaturi de mine.
Stii imi e dor de momentele noastre... Alea cand radeam fara sa aiba vre-un sens, mie dor de tine . Sa ma iubesti asa cum te iubesc eu. Ca pe un suflet pereche...
Cand ai uitat sau ai incetat sa faci asta? Cand? Cand eu inca sunt dependenta de tine.

When?

Te-ai intrebat vreodata :cand? Cand ai ajuns aici, acum ? Eu am momente cand ma intreb cu ce am gresit si cand am facut un pas asa mare in fata...
Sunt momente, clipe si zile in care imi vine sa ma iau de cap si sa ma arunc cat colo... De ce ? Pentru ca pot si pentru ca uneori simt ca numai pot. trebuie sa accept , sa inteleg mereu si mereu si mai ales trebuie sa am rabdare,
Trebuie sa fac ceva sa numai ma gandesc. De exemplu azi era o zi perfecta de role. Imi e dor sa fac ceva pentru mine si corpul meu. Mai sunt 12 zile , pana cand mai trece 1 an pentru mine. Si tot ma intreb cand a trecut timpul asa repede pentru mine. Ma incarca emotiile cu gandul la trecut. La cate am facut si la ce nu am facut. Si parca brusc am evaporat toate subiectele ce le aveam de discutat. M-am rezumat la simplu fapt sa tac, sa numai spun nimic, sa numai simt nimic... Incerc sa numai ma trezesc in miez de noapte si sa ma intreb de ce... Incerc sa imi tin capul sus atunci cand numai imi vine sa ma ridic de jos. Toate astea au creat un zid gros in jurul meu. O bariera de nepatrus . Realizez ca asa este mai bine, mai usor de suportat tot ce simt rau si de necontrolat in mine.
Demonul asta nu imi da pace si imi zapaceste visele sau sunt influentata de o, oarecare stare si de faptul ca nu am control si am prea multe limite si alte  limite. Ma rezum si imi impart gandurile ca pe un pachet de biscuiti. Dar in cate moduri pot sa tac?
Cand mi se vor vindeca toate raniile astea?Cand totul va fii limpede si clar ca "buna ziua"?
Nu pot stii cand si in ce mod... Ma inchid tot mai mult in mine si imi ocup timpul in diverse moduri ...
Afara e soare desi e ora 17 00 si eu stau si ma gandesc la nu stiu ce reguli si etica morala.
Ma doare capul si mi se schimba starea... Ma opresc din ras si astept ploaia...