Winter ...

 Ninge si iar ninge... Ninge ca in filmele cu povesti . Ninge, dar prind iar fulgi marunti singura intr-un pat gol cu o cana de ciocolata calda. Nu ma pot gandi decat la vremurile trecute, cand eram copii si ieseam toti afara la prima zapada sa ne bucuram de ea, acum tot ce facem e sa ne izolam cat mai bine si sa ne ascundem sub o patura veche si sub un fum de tigare ... 

Vine Craciunul ... Parca mi-as dori sa numai vina ... Iar am atatea fructe stricate in sufletul meu . Si desi toate au o rezolvare , eu le tin acolo in putrefactie ... Si nu sunt plictisita ci mai degraba sictirita de toata rutina asta de familie ... Nu imbodobim un brad de ani buni , nu ne strangem toti la masa , suntem toti niste straini si asta se datoreaza din cauza unei mame iresponsabile .... Si inca odata spun ca vreau si eu familia mea . Sa am o persoana langa mine de care sa nu imi fie teama ca atunci cand se trezeste va pleca ... Mai ales pe o astfel de vreme  . Sunt constienta ca fiecare om are viata lui , dar ceea ce nu este corect ,m e faptul ca in momentul cand cineva intra in viata mea , aceea persoana e totul pentru mine :familie,prieten, iubit, frate si orice altceva . Si ar trebui sa incetez sa gandesc asa pentru ca sunt sngura in gandirea asta . Dar sunt asa satula de singuratate , atat de sictirita  de tot,  toti si de toate . 

Vreau sa ma trezesc si eu ca odinioara, in liniste , se poate ? 

M-as muta la ultimul etaj, singura pe un palier , doar ca sa numai aud rautate ... M-am saturat de fiecare scandal ce stiu ca urmeaza . Numai reusesc sa scriu frumos, sa imi exprim sentimentele intr-un mod placut ... Pentru ca numai am sentimente placute , ci doar niste starii de disconfort continuu ... Si as vrea ca ninsoarea sa inceteze , sa ma elibereze de inchisoarea asta . Locul meu nu este in casa ...

The past...

"Cei ce isi uita trecutul sunt condamnati sa il repete". Sa nu uitati asta niciodata indiferent de cat de usor ar fi mai bine sa uitati trecutul. Eu am obicei de testa anumite teorii pe mine sa vad ce rezultat au asupra mea si desi banuiesc care ar fii rezultatul nu prea ma straduiesc sa schimb ce va urma. In fine prea multe detalii strica.
Sa scriem despre vise indeplinite, despre dragoste ,dar si despre oameni prinsi in trecut, sa scriem despre cei ce au trecut peste cu fruntea sus si mai ales sa scriem despre cei ce au uitat persoanele din trecut.
Treceam agale cu mana prin agenda mea din telefon ...Cati din cei care ma sunau de 10x cel putin pe zi abea ma mai suna odata la cateva zile. Cati din ei/ele au uitat ca exist, ca respir ... E putin trist .
Dar sunt obisnuita ca oameni sa fie la fel, nici-unu sa nu fie altfel. Sunt obisnuita ca oameni sa tina ura decat o prietenie in picioare. In fond sa distrugi ceva este mai usor decat sa construiesti ceva ...
Mereu a fost si are sa fie asa. Indiferent cati vor lupta sa schimbe asta.
Iubirea deja e un subiect comun. Uni iubesc in mai putin de o saptamana . Alti se indragostesc mai greu cam dupa 6 luni sau dupa ce si-au daruit inima pe tava si relatie e aproape de sfarsit. Unii se indragostesc in speranta de iubire adevarata... Iar alti pur si simplu de sufletul lor pereche. Cati dintre noi au avut impresia ca a gasit tipul/tipa perfect/a pe care o cautau de atata amar de vreme ?Multi dintre noi au avut impresia la prima vedere ca am gasit tot ce ne-am dorit candva sa gasim. Toti patim asta apoi intervine adevarul in minciuna noastra frumoasa si ne da lumea peste cap ,ne tranteste, dar noi tot luptam pentru ceea ce credem a fii perfect pentru noi insine.
Eu am gasit ceea ce cautam si desi uneori am renuntat , mereu am fost gata sa dau a doua sansa si sa imi reiau lupta. Asa am ajuns aici...Mereu cu un zambet tamp cand ma gandesc la el desi il cunosc de 2 ani jumate. Ma mandresc cu faptul ca e sotul meu, ma mandresc cu faptul ca e prima si ultima mea dragoste. Cati dintre noi pot fii mandri de chesti din astea marunte???:-) 
Ador sa ma trezesc dimineata in bratele lui si cand ma intorc cu fata el sa imi zambeasca. Il ador ca lupta si ca nu a renuntat atunci cand alti ar fi renuntat demult. A luptat pt perfectiunea lui si uite asa mi-am gasit si eu perfectiunea,linistea si afectiunea dupa care tanjeam.

Iar despre cei ce sunt prea prinsi de trecut... Renntati nu are sa se mai intoarca inapoi nici daca va-ti vinde sufletul.

Wonderland

Si daca v-as spune ca totul sa indeplinit. Pas cu pas , dorinta cu dorinta doar cu putina rabdare si incredere ? Mai crede ?
 Eh bine e inca putin confuz , putin in ceata  , putin ireal . Dar intr-un final am ajuns Doamna Popescu sti ? 
Poate nu e un vis demn de o copila de 21 d ani , dar e ceva ce eu mi-am dorit , ne-am dorit .
Ne-am oferit un fel de siguranta , uitand de nosalanta si ne bucuram din plin de ceea ce ne ofera viata asta buna sau rea .
Si n-am mai scris de ceva vreme , nici de probleme , nici de , dileme si nici de munca .
Am prieteni ce imi sunt aproape in orice clipa , am un sot si am o familie ce sunt acolo cand problemele vin cu miile .
Uneori ma agit prea mult gandindu-ma de una singura ce sa fac si cum sa o scot la capat , apoi abea asa prin treacat imi aduc aminte "Nu esti singura"
Ci am doar momente de singuratate ca acestea . Cand ma gandesc la toate cele . La ce a ramas in urma , la ceea ce a mers inainte , la cuvinte , la momente si la vise .
Caut speranta , caut distanta ce defineste realitatea de aceasta lume minunata.
Si imi vine in cap o vorba "sunt impacat cu gandul ca intr-o zi o sa iti vina si tie randu''
Da uite ca mia venit si mie randul sa ma bucur de cineva care ma iubeste si nu doar isi bate joc ... E corect jocul se pare .... Deci sa zicem ca trecutul face parte din uitare ?
 

Moments...

Sa ne amintim de momente...Momentele acelea in care inima nu iti mai bate ... Momentele acelea care iti taie rasuflarea. Fie ele triste sau fericite... 
Eu sa spunem ca inca imi traiesc clipa ... Si daca am un regret ... E acela ca nu pot da timpul inapoi sa schimb ceea ce am gresit ... Sa mai am ceea ce acum numai pot avea ...
Mi-am pierdut steaua si calea mea odata cu ea ... Si oricat as vrea si oricat as incerca e in zadar ... 
Aseara m-am uitat in sus , niste lacrimi mi s-au prelins usor pe obrazul meu , o mica durere si-a facut locu in adancul sufletului meu si ma pocnit mental. A fost prima data cand nu mi-am putut tine lacrimile sub control ... Si nu-i prima si nici ultima data cand nu este nimeni sa ma ia in brate si sa mi le stearga... 
Pentru unele lucruri luptam in zadar ... Dar de ce o facem? Asta nu inteleg , doar ca sa ramana niste momente , clipe de neuitat pe urma?
Stii ? Dor momentele astea pline de dor . clipele incarcate de regrete ...
Amintirile nu imi dau pace... Mana mea cauta , inima-mi zace , iar mintea mea deja proceseaza un plan . Sa dea uitarii tot. Parca totul se intampla involuntar ... Parca distanta si timpul e cel mai mare inamic al meu . Sau defapt e nesiguranta de care sunt inconjurata.
Nu-i nimeni sa vorbeasca cu mine si sa imi spuna ca ma insel. Si odata ce nu's convinsa degeaba tot ascult ...
Imi e dor de momentele alea  de copil. De clipele din poza de mai sus . Sunt momente cand scap totul jos inclusiv pe mine si numai am puterea de a ma apleca sa le ridic ... 
Atunci vine momentul cand cineva trebuie sa faca ceva mai mult pentru mine decat sa ma critice ...
Acum e acel moment ... Inca clipesc. Inca delirez

Crush

Cu ce sa mai incep? Cu ce sa mai termin? Numai stiu ce vreau . Si nu iar ci din nou... Defapt  stiu ce vreau... Ceea ce nu pot sa am ... 

Dimineti pline si scose din rutina, noptii interminabile discutate la telefon sau pe oriunde si oricand... Nu imi era dor de aceasta singuratate. Chiar nu.

Si incep sa fiu din ce in ce mai sictirita, mai plictisita, mai orbita de nimic si de tot.

Parca iar nimic numai are rost. Parca iar totul e in zadar. Si iar toate par ca din tipla scoase... Ma doare capul si ma inec in foi . M-am saturat sa infrunt totul cu atitudine si ambitie...

Visele mi se strivesc din ce in ce mai multe ... Mai nevrute.

Nu stiu exact ceea ce as vrea sa schimb , sau defapt stiu. Defapt sunt asa de , derutata ca am ametit eu insumi... Am ametit sa ma joc cu mintea mea ... Cred ca imi trebuie doar o, ocupatie . Sau doar o simpla prezenta ... Putin mai mult decat un amic ..

Sau poate sunt doar prea dezamagita iar de toate visele faramate de o vorba , de o lipsa .

Si parca dintr-odata numai imi doresc nimic. Nimic in afara de liniste !
Linistea aia surda, fara promisiuni . Nu sunt in stare sa mai dau sfaturi sau sa critic. Sunt mult prea ocupata sa imi inund minte si inima . 

Prea ocupata sa fac din nimic ceva responsabil, dar in fiecare zi vad ca nu se mai poate . 

Tot e zdrobit iar . Pus cu fata in asfalt . Dorinta ce arde in mine e departe de a fii indeplinita

Wake up :)

Trezeste-te nu e doar un vis ... Trezeste-te doar atat mi s-a spus. M-am trezit si am deschis ochii intr-o alta dimineata . Si era rece , rece , rece ... Ma batea vantul si era zapada , calcam usor sa nu alunec, ma tineam strans de mana lui si il priveam prin fulgii ce naruiau asupra mea ... A fost un vis sau o amintire din trecut . Pentru ca atunci cand m-am trezit nu erai langa mine ci eram intr-un pat gol ... Detalii .
Emotiile ce ma cuprind in fiece secunda si imi fura somnul de care as avea nevoie . Numar clipele pana cand am sa te strang in brate iara si din nou ... Si uneori si rareori ma intreb de ce am ajuns iara pe acelasi drum molipsitor ...
Sunt egoista si stiu asta ... nu ma pot bucura cand nu esti langa mine si nu pot lasa pe alti sa fie fericiti atunci cand eu nu sunt ...
Dar iti multumesc pentru momentele cand esti aici si chiar si pentru cele in care nu esti...
Iti multumesc ca ma accepti asa cum sunt si nu imi lasi loc de scapare . Iti multumesc ca ma lasi sa fiu asa cum sunt si nu incerci sa ma schimbi .
Te iubesc pentru ceea ce ma faci sa fiu langa tine si pentru ceea ce esti atunci cand esti cu mine .
Imi e dor de rasul tau de cristal si de momentele alea jucause cand semaforul arata rosu ... Imi e dor sa ma trezesc cu tine tinandu-ma in brate ... Si mai e putin... Putin de tot .  Si sincer nu stiu ce as vrea sa exprim acum defapt . Sunt confuza ... Sunt aeriana si cam indragostita de tot ..  Si tot ce stiu e ... Ca nu vreau sa ma trezesc iara fara tine ... Nu din nou!

Time's

Timpul ... Si inca ceva mai mult ... Cel ce indica  cat mai avem , cat rationalizam si cat simtim ... Secundarul e prea rapid pentru a il observa, iar minutele nu sunt calculate si uite asa ai uitat cum a trecut timpul...
Un pas important . Un legamant . Si totusi total diferit de ceea ce a mai fost pana acum ... 
Trebuie sa ma opresc ... Sa ma opresc din gandit, la nimic si in acelasi timp la totul. Trebuie sa ma opresc din simtit pana mica mea inima nu cedeaza , si trebuie sa invat mai ales sa am rabdare ... Timpul pentru mine e pretios , dar in acelasi timp nici nu mi-l organizez cum trebuie . Asa ca imi propun... Mai mult timp pentru mine , mai mult timp pentru tine , mai mult timp pentru toti ... Invatati, calculati rata timpului si planificati-o . 
Stand degeaba el doar trece in zadar asa ca construieste ceva ce te motiveaza pe viitor.
Mai putin de 6 zile si cateva ore si intr-un fel ceva se va schimba. Trebuie doar sa am rabdare si sa inteleg chiar si ceea ce este peste limitele mele ... 
In momentul de fata am impresia ca e doar un vis atins de o pana in zbor ... Doar un gand frumos si un simplu fior ... Apoi ma uit la foaie ce mi se asterne in fata si remarc ca hello aceasta este realitatea mea ... Nu visez desi e prea frumos mai ales atunci cand doarme . Nu ma mint pentru ca e acolo si il aud cum imi spune "te iubesc" . Nu visez pentru ca este acolo si ma tine in brate . 
Dar si totusi cu toata asta am un impas , un gol sau nu stiu exact cum sa ii spun . Si parca intr-un fel nu e starea mea ... Imi e frica , putin mai mult desi tot odata as striga in gura mare ca Stii Tu  !!! Dar e wow si acum cand e doar in scris ... 
Timpul face tic - tac ... Ce se va intampla defapt?